8,691 matches
-
Legea steagului nr.33 din 1986 adoptată de președintele Saddam Hussein a păstrat acelaș steag, cu mențiunea că cele trei steluțe reprezintă de acum înainte cele trei principii ale partidului Baas - „wahda, hurriya,ishtirakiya” , adică „unitate, libertate, socialism”. În urmă cuceririi Kuweitului de către Saddam Hussein, acesta adoptat la 13 ianuarie 1991 Legea Steagului nr.6 din 1991, prin care între cele trei steluțe s-a adăugat Takbir-ul- adica exclamația „Allahu akbar - Dumnezeu este mare”! , după cum a fost scrisă, se spunea, de
Drapelul Irakului () [Corola-website/Science/297221_a_298550]
-
a oscilat între Papa și Patriarhul de Constantinopol. Stăpânirea bizantină a introdus și familii greacești în populația malteză. Malta a rămas sub Imperiul Bizantin până la 870, când a căzut în mâinile arabilor. Malta a devenit implicată în Războaiele Musulmano-Bizantine, și cucerirea ei este strâns legată de , care a început în 827 după trădarea de către amiralul Euphemius a colegilor săi bizantini, acesta cerând Aghlabizilor să invadeze insula. Cronicarul și geograful musulman povestește că, în 870 e.n., după o luptă violentă împotriva bizantinilor
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
insulă au primit libertate de religie; ei a trebuit să plătească jizya, o taxă pentru non-musulmani, dar au fost scutiți de la plata taxei pe care trebuia să o plătească musulmanii (zakat). Normanzii au capturat Malta în 1091, ca parte a cuceririi Siciliei de către ei. Conducătorul normand, Roger I al Siciliei, a fost bine primit de către creștinii autohtoni. Ideea că contele Roger I ar fi smuls o parte din drapelul său în carouri alb-roșii și l-a prezentat formând baza drapelului actual
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
persoane dintr-o populație de 60.000 au murit de ciumă în anul 1675. Dominația cavalerilor a luat sfârșit după ce Napoleon a capturat Malta în drumul său spre Egipt în timpul Războaielor Revoluției Franceze în 1798. De-a lungul anilor dinaintea cuceririi napoleoniene a insulei, puterea Cavalerilor a scăzut constant și Ordinul a devenit nepopular. Acest lucru a fost în jurul perioadei când valorile universale ale libertății și independenței au fost întrupate de către Revoluția Franceză. Atât persoane din interiorul Ordinului cât și din afara
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
coasta teritoriului pe parcursul secolului al XVI-lea printr-o serie de tratate și războaie. Astfel s-a născut colonia Angola. Olanda a ocupat Luanda în perioada 1641-48. În 1648 Portugalia a recucerit Luanda și a inițiat o campanie militară pentru cucerirea statelor Kongo și Ndongo, campanie care s-a sfârșit cu victoria Portugaliei în anul 1671. Portugalia nu a preluat controlul administrativ al teritoriilor pe deplin până la începutul secolului XX. În 1951 colonia a fost reorganizată ca o provincie a Portugaliei
Angola () [Corola-website/Science/298070_a_299399]
-
și svanii. Primele organizații statale de pe teritoriul Georgiei de azi au fost Colhis și Iberia, care au pus bazele unei însemnate civilizații. Istoria acestei civilizații, ajunsă la apogeul său în secolele XII și XIII, este marcată de numeroase invazii și cuceriri ale imperiilor vecine Caucazilor de-a lungul timpului. În pofida acestor vitregii, poporul georgian și-a păstrat identitatea națională și culturală. Primele mărturii ale unor populații pe teritoriul actual al Georgiei datează din paleolitiicul mijlociu. Începând cu chalcoliticul, aceste populații s-
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
cu Grecia, Parția și cu Imperiul Ahmenid, față de care amândouă regatele se aflau în raporturi de vasalitate. În Munții Caucaz se exploata aurul, argintul, cuprul și fierul. Grecii i-au cunoscut pe georgieni mai ales ca făuritori de arme. După cucerirea Persiei de către Alexandru Macedon, în anul 333 î.Hr., regatul Colhidei și cel al Iberiei au devenit independente. În timpul războaielor dintre diadohi, care au urmat stăpânirii lui Alexandru, statele georgiene au fost cucerite de comandantul pontic Ason, care a instituit un
Istoria Georgiei () [Corola-website/Science/298065_a_299394]
-
multe zone din teritoriu au rămas sub un control incert. Convenția dintre Franța și Anglia din 14 iunie 1898 a pus capăt amestecului celor două puteri coloniale în teritorii și a trasat granițele dintre colonii. De partea franceză războiul de cucerire a comunităților locale și ale puterii politice a mai continuat încă aproximativ cinci ani. În 1904 teritoriile bazinului Volta au fost integrate în coloniile franceze Senegalul superior și Niger ca parte a reorganizării a imperiului colonial francez al Africii de Vest, cu
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
cetățenii orașului. În 1807, englezii au atacat, din nou, Buenos Aires-ul, dar au fost respinși de locuitori. Acest lucru a avut o importanță deosebită, deoarece coloniștii spanioli au căpătat încredere în forțele lor și s-au implicat în luptele pentru cucerirea independenței. Mișcarea revoluționară în La Plata a căpătat amploare în perioada detronării regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei de către Napoleon. Locuitorii din Buenos Aires au refuzat să-l recunoască pe Joseph Bonaparte, care fusese instalat pe tronul Spaniei. La 25
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
tronul Spaniei. La 25 mai 1810, demonstranții au alungat guvernul viceregal și au instalat un consiliu guvernamental provizoriu, în numele lui Ferdinand al VII-lea. În scurt timp, relațiile cu reprezentanții regelui au fost rupte și s-a început campania de cucerire a independenței. Partea eliberată de sub armatele regale a fost împărțită, în 1813, în 14 provincii. În 1814, conducătorul militar Jose de San Martin a preluat comanda armatei nordului și, mai târziu, a dat lovituri decisive trupelor spaniole în Chile și
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
fost "Republică Bosniei și Herțegovinei", dar după Acordurile de la Dayton din 1995 și noua constituție care le-a însoțit, numele oficial este "". Teritoriul actual al Bosniei-Herțegovina a fost locuit în antichitate de triburi ilire. În perioada Imperiului Român, procesul de cucerire a acestor teritorii, început în perioada Republicii este finalizat și teritoriul este inclus în provinciile române Iliricum și Dalmatia. După divizarea Imperiului român între Est și Vest, linia de demarcație între cele două componente trecea pe teritoriul actual al Bosniei-Herțegovina
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
feudal bosniac se formează în secolul XII și atinge apogeul în a doua jumătate a secolului XIV, sub regele Tvrtko. După moartea acestuia, în 1391, statul bosniac intra în criză, fiind cucerit în secolul XV de către imperiul otoman. Procesul de cucerire este finalizat în anul 1481. Stăpânirea otomană a durat până în anul 1878. Semnificativ este faptul că, în această perioadă, mare parte din populația slavă din Bosnia-Herțegovina se convertește la religia islamică. Cu toate acestea pe teritoriul provinciei Bosnia, au rămas
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
celebrele sfere de piatră din Costă Rîca, între 200 IC și 1600 DC. Țara a fost vizitată de Cristofor Columb în 1502, în timpul celei de-a patra să expediție. El a ajuns la Cariay, în fața insulei Quiribrí (astăzi Isla Uvita). Cuceririle și colonizările următoare ale zonei a fost complicate prin distanță și rezistența feroce a indigenilor, care totuși nu se compară cu cucerirea spaniolă a Mexicului. În secolul 16, în zona era o scădere pronunțată a forței de muncă. Populația indigena
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
în timpul celei de-a patra să expediție. El a ajuns la Cariay, în fața insulei Quiribrí (astăzi Isla Uvita). Cuceririle și colonizările următoare ale zonei a fost complicate prin distanță și rezistența feroce a indigenilor, care totuși nu se compară cu cucerirea spaniolă a Mexicului. În secolul 16, în zona era o scădere pronunțată a forței de muncă. Populația indigena, sclavi la momentul respectiv, începuse să cadă pradă mulțimilor de boli aduse de coloniști, sau să moară în luptele de rezistență. De
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
teritoriul a fost locuit de diverse populații nativ-americane, inclusiv Pipil, o populație de origine Nahuatl, care a ocupat regiunile centrale și vestice a teritoriului; Lenca s-a stabilit în partea de est a țarii. Dar domeniul cel mai mare până la cucerirea spaniolă a regatului a fost Cuzcatlán. În 1520 populația indigena a teritoriului a fost redusă cu 80% ca urmare a epidemiei de variolă, care a afectat zona mesoamericană. Amiralul spaniol Andrés Niño a condus o expediție în America Centrală și a
El Salvador () [Corola-website/Science/298096_a_299425]
-
din Delhi, primul și cel mai vast imperiu mongol de apoi. Împărații mongoli și-au extins treptat regatele până când au ocupat cea mai mare parte din subcontinent. Cu toate acestea diverși regi indigeni au rezistat în partea de sud acestor cuceriri, de exemplu Imperiul Vijayanagara. Între secolele XVII-XVIII supremația imperiului mongol s-a diminuat, iar imperiul Maratha a devenit puterea dominantă. Din secolul al XVI- lea unele țări europene, printre care Portugalia, Olanda, Franța și Regatul Unit au început să facă
India () [Corola-website/Science/298108_a_299437]
-
este o țară insulară în Asia de Sud-Est, în Oceanul Pacific, cuprinzând arhipelagul cu același nume. În 1521, Fernando Magellan debarcă în Cebu și Matacan și inaugurează epoca cuceririi spaniole (în 1571 se formează orașul Manila). În 1898, statul z își proclamă independența. Tratatul de pace de la Paris din 1898, care încheie Războiul Hispano-American, cedează arhipelagul Statelor Unite, care înăbușă în anul 1901 mișcarea de eliberare națională. În 1935 este
Filipine () [Corola-website/Science/298100_a_299429]
-
Cozumel și au atins coasta Tabasco, unde în Centla a fost bătălia cu maiașii. În această regiune s-a fondat Santa Maria de la Victoria și a fost primită drept cadou Malinche, care a jucat un rol important pentru străini în cucerirea Mexicului. Spaniolii au mers până la coasta Veracruz, unde au intrat în Mezoamerica. Acolo au stabilite parteneriate cu unele popoare indigene și s-au mutat în Mexic-Tenochtitlan. Pe drum, aliații au învins aztecii, ca și în Cholula. Montezuma al II-lea
Mexic () [Corola-website/Science/298127_a_299456]
-
dialectul tadjic, ). Minorități persanofone se găsesc în Uzbekistan și în diasporă, în India, Pakistan, S.U.A, Israel. Încă din antichitate, persana a fost o limbă importantă, fiind limba principală a Persiei, unul din cele mai puternice state asiatice. După cucerirea islamică, persana a devenit una din limbile principale ale culturii islamice din Asia, fiind folosită ca limbă de prestigiu în întreaga Asie Centrală și de Sud, inclusiv de popoare care nu vorbeau persana ca limbă maternă. În subcontinentul indian, persana
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
În subcontinentul indian, persana a fost limba oficială a împăraților moguli, abia în 1842 colonizatorii britanici luând măsuri de înlocuire a acesteia cu engleza. Tradițional, se folosește alfabetul arab modificat. Acesta a fost adoptat cam la 150 de ani după cucerirea islamică. Înainte de aceasta se foloseau două alfabete indigene: Pahlavi (o versiune a alfabetului arameic) și dîndapirak. În U.R.S.S s-a folosit și alfabetul latin (după revoluția bolșevică până la sfârșitul anilor 1930) și alfabetul chirilic (de la sfârșitul anilor '30
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
aparțin acestei religii. Majoritatea musulmanilor iranieni sunt șiiți, islamul șiit fiind religie de stat. Alte religii majoritare, în afară de islam, sunt creștinismul, hinduismul, iudaismul, bahá'í și zoroastrismul. Zoroastrismul este vechea religie oficială a Persiei, religie înlocuită cu islamul sunnit după cucerirea arabă din secolul al VII-lea. Islamul sunnit a fost înlocuit cu cel șiit în secolul al XVI-lea, în timpul dinastiei Safavide. Astăzi mai există în Iran mici comunități zoroastriste cu propriile lor temple și preoți. De multe ori, persoanele
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
nord a stăpânirii islamice a Marilor Moguli (1526) de către refugiații hinduși în căutarea unui nou adăpost. Ctitorul Nepalului modern a fost principele gurkha Prithvi Narayan Shan, în anul 1768. El realizează în anii 1768 - 1769 unitatea statală a Nepalului prin cucerirea principatelor Kathmandu, Pátan și Bhádgáon. Noul guvern stabilește capitala la Kathmandu și face din hinduism religia oficială a statului. Nepalul,este țara situată la cea mai mare altitudine și înghesuită între doi giganți (China, în nord, și India, în sud
Nepal () [Corola-website/Science/298129_a_299458]
-
cu păr roșcat, pielea albă și ochi albaștri, trăsături ce au fost interpretate ca sugerând origini slave. Dat fiind că aceste studii au fost publicate în perioada sovietică, originea slavă a poporului kirghiz nu beneficiază de multă credibilitate Din cauza migrărilor, cuceririlor, căsătoriilor mixte și asimilării, numeroase grupuri etnice kirghize care locuiesc astăzi Asia Centrală și de Sud-Vest au origini amestecate, provenite adesea din fragmente ale numeroaselor triburi diferite, deși vorbesc limbi similare. La începutul secolului al XIX-lea, partea sudică a ceea ce
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]
-
numeroaselor triburi diferite, deși vorbesc limbi similare. La începutul secolului al XIX-lea, partea sudică a ceea ce este astăzi Kirghiztan a fost cucerită de Hanatul Kokand. Teritoriul, denumit în rusă "Kirgizia", a fost inclus oficial în Imperiul Rus în 1876. Cucerirea rusească a fost întâmpinată cu revolte împotriva autorității țariste, și mulți kirghizi au ales să se refugieze în Munții Pamir și în Afganistan. Reprimarea revoltei din 1916 din Asia Centrală a determinat emigrarea multor kirghizi în China. Întrucât numeroase alte grupuri
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]
-
În secolele XIX și XX, mai multe regate independente de pe teritoriul Nigeriei de astăzi au luptat împotriva extinderii Imperiului Britanic pe teritoriul lor. Cu toate acestea, britanicii au reușit sa cucerească Imperiul Benin în 1897 și confederația Aro în (1901-1902). Cucerirea acestor state a permis Imperiului Britanic își extindă influenta în zona Nigerului. În anul 1914 britanicii au unit în mod oficial zona Nigerului într-un singur stat denumit " Colonia și Protectoratul Nigeriei ". Din punct de vedere administrativ, Nigeria a rămas
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]