8,648 matches
-
care a trăit rasa pelasgică, pe care o întâlnim de la începuturile ei și pe teritoriul țării noastre. Svastica este, în genere, semnul distinctiv al raselor ariene, și în special al ramurei tracilor, din care se trage și poporul român, prin daci. Pe teritoriul României, cele mai vechi semne ale svasticii au fost găsite în Transilvania, la Bod (Brenndorf), lângă Brașov, la Turda, dar și în alte localități, datând din epoca pietrei. De la arieni svastica a trecut în cultul creștin, și este
Svastică () [Corola-website/Science/298729_a_300058]
-
Poporul trac era, după cum spune Herodot, "neamul cel mai numeros după inzi" și ocupa un spațiu vast din centrul și estul continentulului european. Din marea familie a tracilor se evidențiază dacii, numiți, tot de Herodot, "cei mai viteji și mai drepți dintre traci". este una matură, bine închegată, cu un panteon restrâns, zeii fiind puțini, dar cu responsabilități bine definite. Dacii venerau un număr de 4-5 zei majori: zeul războiului, asemănător
Mitologia traco-dacă () [Corola-website/Science/299548_a_300877]
-
considerau nemuritori, pentru ei moartea fiind doar o trecere de la lumea materială la cea spirituală, cea a morților, peste care guverna zeul lor Zamolxes. De aceea, înaintea unor războaie sau în timpul secetelor, ei trimiteau pe cel mai viteaz dintre tinerii daci ca sol la Zamolxes. Tânărul era ales în urma unor competiții. Istoricul Herodot povestește despre ritualul de trimitere al solului astfel: "...câțiva dintre ei, așezându-se la rând, țin cu vârful în sus trei sulițe, iar alții, apucându-l de mâini
Mitologia traco-dacă () [Corola-website/Science/299548_a_300877]
-
atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l că este un om rău; după ce aruncă vina pe el, trimit pe un altul. Tot ce au de cerut îi spun solului cât mai este în viață." Se mai știe de asemenea despre daci, că atunci când este o furtună și tună și fulgeră, ei trag cu săgețile spre cer pentru a-și amenința zeul. Despre zeii daci se știu destul de puține lucruri, datorită faptului că înaintea cuceririi romane, pentru grecii antici și latinii, cultura
Mitologia traco-dacă () [Corola-website/Science/299548_a_300877]
-
au de cerut îi spun solului cât mai este în viață." Se mai știe de asemenea despre daci, că atunci când este o furtună și tună și fulgeră, ei trag cu săgețile spre cer pentru a-și amenința zeul. Despre zeii daci se știu destul de puține lucruri, datorită faptului că înaintea cuceririi romane, pentru grecii antici și latinii, cultura și chiar existența poporului dac constituiau un mister. Vitejia ieșită din comun a daco-geților, i-a făcut pe unii greci să elaboreze ipoteza
Mitologia traco-dacă () [Corola-website/Science/299548_a_300877]
-
furtună și tună și fulgeră, ei trag cu săgețile spre cer pentru a-și amenința zeul. Despre zeii daci se știu destul de puține lucruri, datorită faptului că înaintea cuceririi romane, pentru grecii antici și latinii, cultura și chiar existența poporului dac constituiau un mister. Vitejia ieșită din comun a daco-geților, i-a făcut pe unii greci să elaboreze ipoteza că zeul elen al războiului, Ares s-ar fi născut în Dacia.
Mitologia traco-dacă () [Corola-website/Science/299548_a_300877]
-
care dovedesc existența unei locuiri umane în această zonă cu pe 2000 de ani e.v. (aparțin culturii de tip “Gumelnița B”). Au fost descoperite și două morminte datând din sec III-IV pe care specialiștii le-au identificat ca aparținând dacilor liberi sau sarmaților și unul din secolul al XI-lea, al unui călăreț cu cal care, judecând după inventar (un vârf de lance, o zăbală de fier), nu aparținea autohtonilor, ci unui peceneg. Cel mai vechi document cunoscut până acum
Jilava, Ilfov () [Corola-website/Science/299595_a_300924]
-
maluri ale râului Olt, la ieșirea acestuia din defileu, fiind la nord de reședința județului, municipiul Râmnicu Vâlcea și la sud de municipiul Sibiu. Această localitate, în care Mircea cel Bătrân a ctitorit mănăstirea Cozia, este cunoscută încă din vremea dacilor, care au descoperit efectele benefice ale apelor termale din zonă. În anul 138 romanii cucerind Dacia ridică aici un castru de apărare în locul numit "Bivolari" sub poalele muntelui sfânt al dacilor, "Kogaionon" (muntele Cozia de astăzi), cunoscut sub numele de
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
a ctitorit mănăstirea Cozia, este cunoscută încă din vremea dacilor, care au descoperit efectele benefice ale apelor termale din zonă. În anul 138 romanii cucerind Dacia ridică aici un castru de apărare în locul numit "Bivolari" sub poalele muntelui sfânt al dacilor, "Kogaionon" (muntele Cozia de astăzi), cunoscut sub numele de "castrul roman "Arutela"", "Arutela" fiind denumirea romană a râului Olt. Construcția castrului a făcut ca în jurul lui să se dezvolte o "așezare rurală" bine închegată și bine dezvoltată pe ambele maluri
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
prezenței geto-dacilor după cucerirea romană. Se contrazice astfel afirmația lui Eutropius despre „exterminarea geto-dacilor”. -Prezența unor cronici și inscripții ce atestă prezența soldaților de origine dacă și în alte provincii ale Imperiului Roman, cum ar fi Britannia. -Răscoale repetate ale dacilor împotriva ocupației romane, atestate în cronici, cum ar fi cea din 117 d.Hr. -Tezaurele monetare (a căror acumulare începe înainte de retragerea aureliană), descoperirile arheologice (așezări și necropole, ritualuri dacice, inscripții precum cea de la Tomis din secolul III: „Eu, Skirtos
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
împotriva ocupației romane, atestate în cronici, cum ar fi cea din 117 d.Hr. -Tezaurele monetare (a căror acumulare începe înainte de retragerea aureliană), descoperirile arheologice (așezări și necropole, ritualuri dacice, inscripții precum cea de la Tomis din secolul III: „Eu, Skirtos, dacul de condiție liberă...”;obiecte de origine dacică, precum vasele dacice din secolele II-III descoperite la Romula, așezare colonizată masiv cu veterani romani), răspândirea creștinismului (majoritatea cuvintelor sunt de origine latină: „biserică”, „Dumnezeu”, „înger”, „cruce”) sunt dovezi ale continuității daco-romane. -Retragerea
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
romane de către armată, funcționari și oamenii din aparatul administrativ. După cum menționează istoricul Vasile Pârvan în lucrarea Începuturile vieții romane la gurile Dunării, țăranii au rămas pe peticul lor de pământ, având alături elementele romanizate sau în curs de romanizare (exemplu - dacii liberi). -Răspândirea creștinismului la nord de Dunăre, fără ca factorul politic să intervină, este atestată de numeroase obiecte creștine descoperite, precum cele de la Biertan (fragment dintr-un donariu de bronz din secolul al IV-lea, cu inscripția „Ego Zenovius votum posui
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
deosebite, așa cum se întâmplă și în cazul corbului.. Lupul, deși nu este nici pe departe cel mai mare sau mai puternic dintre carnivorele europene, s-a impus încă din cele mai vechi timpuri. El a fost primit ca simbol de daci, de licaoni și de alte popoare antice, chiar și romanii avându-l ca semn al începuturilor lor (legenda lupoaicei ce i-a hrănit pe Romulus și Remus). În munții din Transilvania mai trăiesc lupi în număr mare, fapt ce a
Lup cenușiu () [Corola-website/Science/299707_a_301036]
-
Uniunea Europeană. În anul 2012, se estima că 2.000 dintre acestia trebuiau uciși, pentru că nu aveau suficientă hrană. Ursul brun este prezent în folclor din cele mai vechi timpuri, amintit de Mircea Eliade că totem al unora dintre călugării luptători daci, ursul a devenit o figură legendară, privită cu teamă și admirată, totodată. Primul lucru pe care trebuie să-l întreprindă un om care întâlnește un urs brun, este să stea drept și să încerce să pară cât mai înalt cu
Urs brun () [Corola-website/Science/299726_a_301055]
-
sub control zona subcarpatică și trecătorile spre și dinspre interiorul arcului carpatic. După organizarea limes-ului roman pe aliniamentul Oltului, sub împăratul Hadrian (117 - 118 p. Chr.), în imediata apropiere a fostei fortificații romane ia ființă o întinsă așezare a dacilor liberi, care se dezvoltă de-a lungul sec. II și III p. Chr., sub directa influență și în permanentă legătură cu teritoriul provincial roman. Sfârșitului de sec. III și sec. IV p. Chr. îi aparține una dintre descoperirile de cea
Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/299756_a_301085]
-
de unde, în 1944, a dispărut, iar tezaurul de monede se află la Muzeul de istorie și arheologie din Alba Iulia. Șantierul arheologic de la Tipia Augustinului din Defileul Oltului a scos și continuă să scoată la iveală noi dovezi despre istoria dacilor, care au trăit pe aceste meleaguri, înainte, în timpul și după cucerirea romană, cele mai reprezentative fiind cele descoperite la Tipie și la Piatra detunată, denumită de localnici: „Chiatra deschicată”. Dovezile istorice și arheologice atestă că aici a existat o importantă
Augustin, Brașov () [Corola-website/Science/299055_a_300384]
-
pe moiseian creator de valori materiale și spirituale perene. Alături de Miorița, ca valoare de simbol, se situează la noi și Balada Măricuței, auzită de la bunica mea, în care se transmite amintirea Uriașului cu cele două fiice ale sale din seminția Dacilor Mari, în care una dintre fiice, Măricuța, făcându-se mai mică, cu voia lui Dumnezeu, s-a căsătorit cu un latin găsit pe un ogor la arat, ceea ce simbolizează conștiința originilor daco-romane ale românilor maramureșeni. Denumirile toponimice foarte vechi locale
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
puncte cardinale, cu ziduri sprijinite din interior de un val de pământ, iar, în interior, clădirile ce adăposteau trupele, magaziile de provizie și atelierele. Urmele unei așezări rurale mici, compuse din locuințele și proprietățile funciare ale numeroșilor veterani, coloniștilor și dacilor autohtoni, cât și vile rustice, sunt multiple; aici s-au descoperit diverse cărămizi, țigle și olane de acoperiș, piese de mozaic de mai multe mărimi (în 1967, cu ocazia săpării fundației la noul sediu al C.A.P.-ului), tuburi pentru apeducte
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
al C.A.P.-ului), tuburi pentru apeducte (foarte multe si variate topologic). Concluziile cercetătorilor, în baza studiilor efectuate, a fost că așezarea era locuită de o populație daco-romană, în lipsa ștampilelor pe materiale putându-se deduce că acestea erau romane, confecționate de daci. Dacii erau zilieri sau proprietari de pământuri cu fertilitate redusă, veteranii și coloniștii romani fiind proprietarii terenurilor mănoase. În 1968, cu ocazia unor desfundări viticole din grădina de legume a C.A.P.-ului, a ieșit la iveală, pe o porțiune
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
rămas mai aproape de casele lor tradiționale și s-au stabilit în zonele de șes din Ungaria, dintre Dunăre și Mura, cu un centru la Bratislava. În jurul anului 60 î.Hr., sub conducerea regelui Critasiros, boii au fost înfrânți în război cu dacii lui Burebista. După război, țara boilor a avut timp de un secol porecla "pustiul boilor". Când romanii au cucerit în cele din urmă Pannonia, în 8 d.Hr., se pare că boii nu au opus rezistență. Teritoriul lor a fost
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
Atica, din Grecia. Aici a fost inițiat în misterele de la Eleusis. El a promovat cultura elenistică, în armonie cu cea romană clasică. Filozoful Plotinus din Lycopolis îl arată pe Gallienus ca "ultimul om al antichității". În 257, Gallienus luptă împotriva dacilor liberi. După aceasta, adoptă titlul de "Dacicus Maximus". Peste trei ani, în 260, Valerian a fost capturat de către perși în bătălia de la Edessa. Astfel Gallienus a rămas unic împărat peste romani. Dar el nu a făcut public decesul tatălui său
Gallienus () [Corola-website/Science/299880_a_301209]
-
El și-a exprimat atitudinea anti-romană imediat ce avut funcția de împărat, tratând cetățenii romani cu cruzime exemplară, așa cum cuceritorii îi tratează pe cuceriți, totul în numele aceluiași tratament pe care victoriosul Traian l-a aplicat cu două secole înainte poporului lui dac. La Felix Romuliana (lângă satul de români timoceni Gamzigrad din Serbia, pe apa Timocului Roșu) în antica Dacia Ripensis, împăratul Galerius și-a glorificat mama de origine dacică și a construit un palat cu numele ei. Ruinele palatului se pot
Galerius () [Corola-website/Science/299882_a_301211]
-
panonică, 270-271). Începe înconjurarea Romei cu fortificații puternice -"zidul lui Aurelian", încheiat în vremea împăratului Probus. Dat fiind lungimea considerabilă a graniței nordice imperiale (de la Atlantic până în Orientul Mijlociu) pe care se exercitau presiunile populațiilor migratoare barbare (în general) și a dacilor liberi în zona carpatică, Aurelian a dispus retragerea armatei și a administrației romane din Dacia în anul 271, în vederea consolidării frontierei balcanice pe linia Dunării de Jos. În 274 este lichidată și secesiunea Regatului galic; Aurelian restaurează astfel unitatea statului
Aurelian () [Corola-website/Science/299881_a_301210]
-
perioada cuprinsă între anul 44 î.Hr. (moartea lui Iulius Caesar) și anul 31 î.Ch., corespunzător instaurării principatului lui Augustus. Ei aveau mai multe preocupări, însă, în principal, erau gladiatori, și li se potrivea destul de bine, ținând seama de caracterul dacilor, care preferau lupta individuală. Gladiatorii se antrenau în mici arene numite "ludus". Se cunosc patru denumiri ale acestor arene: Dacicus, Gallicus, Magnus, Matutinus. Existența arenei Dacicus arată că erau un număr mare de daci care luptau ca gladiatori. Mai târziu
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
destul de bine, ținând seama de caracterul dacilor, care preferau lupta individuală. Gladiatorii se antrenau în mici arene numite "ludus". Se cunosc patru denumiri ale acestor arene: Dacicus, Gallicus, Magnus, Matutinus. Existența arenei Dacicus arată că erau un număr mare de daci care luptau ca gladiatori. Mai târziu, când Dacia a devenit provincie romană, ei și-au îndreptat atenția mai mult către activitatea militară, devenind membri ai gărzii imperiale - pretorieni, și în garda călare - equites singulares. Inscripțiile pietrelor funerare ale soldaților ce
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]