KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...292 293 294 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

pentru că părul sau ochii erau frumoși, ci pentru că restul feței nu era atrăgător, și totuși doreai să găsești ceva plăcut la el. O porniră Împreună pe coridor și se simți obligată să țină pasul cu el. — Ești una dintre fetele domnișoarei Gibson, nu-i așa? La ultimul etaj? Știam eu. Te-am remarcat de ceva vreme. Ajunseră la scări. O durea brațul pentru că Învîrtise manivela mașinii. Simțea o umezeală supărătoare Între picioare. Probabil că era transpirație, dar putea fi ceva mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
plus cu ea... — Probabil că ai biroul pe undeva pe-aici, zise el cînd ajunseră la ultimul etaj. Îmi dau seama după zăngănit. Își mută bastonul din mîna dreaptă În mîna stîngă, ca să-i strîngă mîna. Ei bine, la revedere domnișoară...? — Domnișoara Pearce, spuse Viv. — La revedere, domnișoară Pearce. Poate că o să vă mai văd bătînd laptele, cîndva? Sau... dacă doriți o băutură mai tare...? Îi spuse că o să se gîndească, pentru că nu dorea ca el să creadă că Îl refuza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cu ea... — Probabil că ai biroul pe undeva pe-aici, zise el cînd ajunseră la ultimul etaj. Îmi dau seama după zăngănit. Își mută bastonul din mîna dreaptă În mîna stîngă, ca să-i strîngă mîna. Ei bine, la revedere domnișoară...? — Domnișoara Pearce, spuse Viv. — La revedere, domnișoară Pearce. Poate că o să vă mai văd bătînd laptele, cîndva? Sau... dacă doriți o băutură mai tare...? Îi spuse că o să se gîndească, pentru că nu dorea ca el să creadă că Îl refuza din cauza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pe undeva pe-aici, zise el cînd ajunseră la ultimul etaj. Îmi dau seama după zăngănit. Își mută bastonul din mîna dreaptă În mîna stîngă, ca să-i strîngă mîna. Ei bine, la revedere domnișoară...? — Domnișoara Pearce, spuse Viv. — La revedere, domnișoară Pearce. Poate că o să vă mai văd bătînd laptele, cîndva? Sau... dacă doriți o băutură mai tare...? Îi spuse că o să se gîndească, pentru că nu dorea ca el să creadă că Îl refuza din cauza piciorului. S-ar putea să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fie de acord și cu o Întîlnire. S-ar putea să-l lase s-o sărute. Ce rău era În asta? N-ar Însemna nimic. Așa se face. N-ar fi ceea ce era Între ea și Reggie. Îi dădu hîrtiile domnișoarei Gibson, dar cînd se Întoarse la locul ei ezită, gîndindu-se la toaletă. Își aminti de o fată care fusese văzută prin clădire, cu cîteva săptămîni Înainte, cu fusta pătată de sînge. Își luă poșeta, se duse Îndărăt la domnișoara Gibson

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
hîrtiile domnișoarei Gibson, dar cînd se Întoarse la locul ei ezită, gîndindu-se la toaletă. Își aminti de o fată care fusese văzută prin clădire, cu cîteva săptămîni Înainte, cu fusta pătată de sînge. Își luă poșeta, se duse Îndărăt la domnișoara Gibson și o Întrebă dacă poate să-i dea voie. Domnișoara Gibson se uită la ceas și se Încruntă: — Prea bine. Dar de asta aveți pauză de masă, nu uita. De data asta, pentru a evita zdruncinăturile de pe scară, luă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
gîndindu-se la toaletă. Își aminti de o fată care fusese văzută prin clădire, cu cîteva săptămîni Înainte, cu fusta pătată de sînge. Își luă poșeta, se duse Îndărăt la domnișoara Gibson și o Întrebă dacă poate să-i dea voie. Domnișoara Gibson se uită la ceas și se Încruntă: — Prea bine. Dar de asta aveți pauză de masă, nu uita. De data asta, pentru a evita zdruncinăturile de pe scară, luă liftul. Apoi aproape alergă pînă la garderobă și intră În una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ridicîndu-și privirea. — Bineînțeles, spuse Kay, sperînd În sinea ei că n-o să se repete, pentru că toată situația asta idioată părea s-o stînjenească pe Helen. Dar Helen rîse și, brusc, o sărută, deloc stînjenită. — Scumpa de tine, zise ea. 3 — Domnișoară Giniver, spuse domnișoara Chisholm, vîrÎndu-și capul pe ușă, o doamnă vrea să vă vadă. Asta se Întîmpla cu o săptămînă și ceva mai tîrziu. Helen prindea hîrtiile cu o agrafă și nu-și ridică privirea. — Are programare? — A Întrebat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
spuse Kay, sperînd În sinea ei că n-o să se repete, pentru că toată situația asta idioată părea s-o stînjenească pe Helen. Dar Helen rîse și, brusc, o sărută, deloc stînjenită. — Scumpa de tine, zise ea. 3 — Domnișoară Giniver, spuse domnișoara Chisholm, vîrÎndu-și capul pe ușă, o doamnă vrea să vă vadă. Asta se Întîmpla cu o săptămînă și ceva mai tîrziu. Helen prindea hîrtiile cu o agrafă și nu-și ridică privirea. — Are programare? — A Întrebat de dumneavoastră În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
cînd Îți spui numele prea liber. Unde e? — A zis că nu intră, pentru că-i cam ponosită. — Ei, nu poate fi prea ponosită pentru locul ăsta. Spune-i că nu sîntem pretențioase. Totuși, ar trebui să-și facă o programare. Domnișoara Chisholm intră În Încăpere cu o hîrtie În mînă. M-a rugat să vă dau asta, zise ea, pe un ton ușor dezaprobator. I-am spus că nu primim de obicei corespondență personală. Helen luă biletul. Era adresat Domnișoarei Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
programare. Domnișoara Chisholm intră În Încăpere cu o hîrtie În mînă. M-a rugat să vă dau asta, zise ea, pe un ton ușor dezaprobator. I-am spus că nu primim de obicei corespondență personală. Helen luă biletul. Era adresat Domnișoarei Helen Giniver, dar ea nu recunoscu scrisul, iar pe hîrtie era urma unui deget murdar. Îl deschise. Ești liberă la prînz? Am ceai și senvișuri cu friptură de iepure! Ce zici? Nu-ți face probleme dacă nu poți. Dar o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
zici? Nu-ți face probleme dacă nu poți. Dar o să stau afară Încă zece minute. Și era semnat Julia. Helen văzuse semnătura la Început, iar inima Îi tresărise uimitor În piept, ca un pește care sărea. O Înspăimînta faptul că domnișoara Chisholm o urmărea. Împături hîrtia repede. — Vă mulțumesc, domnișoară Chisholm, zise ea trecîndu-și degetul mare de-a lungul hîrtiei Împăturite. E o prietenă de-a mea. O să mă duc la ea, după ce-o să termin ce-am de făcut. Strecură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o să stau afară Încă zece minute. Și era semnat Julia. Helen văzuse semnătura la Început, iar inima Îi tresărise uimitor În piept, ca un pește care sărea. O Înspăimînta faptul că domnișoara Chisholm o urmărea. Împături hîrtia repede. — Vă mulțumesc, domnișoară Chisholm, zise ea trecîndu-și degetul mare de-a lungul hîrtiei Împăturite. E o prietenă de-a mea. O să mă duc la ea, după ce-o să termin ce-am de făcut. Strecură biletul sub un teanc de hîrtii, luă un stilou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și-și scoase poșeta pentru a-și aranja părul, a se pudra și ruja. Apoi se uită pe furiș În oglinda pudrierei. O femeie Își dă imediat seama, se gîndi ea, cînd altă femeie s-a aranjat; nu dorea ca domnișoara Chisholm să observe asta - și mai rău, nu voia ca Julia să creadă că se machiase pentru ea În mod special. Își scoase batista și Încercă să șteargă ceva din pudră. Își trase buzele și mușcă de mai multe ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Acum, se gîndi ea, arăt de parcă aș fi luat parte la o Încăierare... Pentru Dumnezeu! Ce conta? Nu era vorba decît de Julia. Își puse trusa de machiaj la loc, Își luă paltonul, pălăria și eșarfa, trecu ușor de biroul domnișoarei Chisholm și ieși pe coridoarele primăriei, coborî În hol, și apoi În stradă. Julia stătea În fața unuia dintre leii din piatră cenușie. Era Îmbrăcată la fel, În salopetă și jacheta de blugi, dar, de data asta, În loc de turban, avea părul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În regulă, spuse Julia zîmbind din nou. N-o să te iau de braț pentru că sînt groaznic de murdară, dar așa este mai plăcut. O conduse pe Helen pe Marylebone Road, apoi dădură colțul, ajungînd pe niște străzi mai liniștite. — Celebra domnișoară Chishom, o Întrebă ea pe drum, mi-a luat biletul? Înțeleg ce vrei tu să zici cu buze făcute pungă. M-a privit de parcă aș fi avut În minte planuri legate de seiful biroului! — Și la mine se uită așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ajunse În hol, Julia scutura praful de pe umerii și din părul tatălui ei, rîzÎnd. — Dragule, ești murdar! — Chiar? — Da! Uită-te Helen, În ce hal e tatăl meu. A săpat tunele prin pivnițe cu cărbune... Tati, ea este prietena mea, domnișoara Helen Giniver. Nu da mîna cu ea! Și-așa crede că sîntem o familie de vagabonzi. Domnul Standing zîmbea. Era Îmbrăcat Într-un costum albastru de cazangiu, murdar, cu panglici de medalie soioase pe piept. Își scosese o șapcă mototolită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
vagabonzi. Domnul Standing zîmbea. Era Îmbrăcat Într-un costum albastru de cazangiu, murdar, cu panglici de medalie soioase pe piept. Își scosese o șapcă mototolită și-și aranja părul pe care Julia i-l răvășise. — Mă bucur să vă cunosc, domnișoară Giniver, zise el. Mi-e teamă că Julia are dreptate În ce privește mîna mea. V-ați uitat pe-aici? — Da. — Stranie meserie, nu-i așa? Numai praf peste tot. N-a fost așa În celălalt război: atunci era numai noroi. Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
teamă, zise Helen. — A. Păcat. Staneley și cu mine sîntem prieteni vechi. Mai rămase să discute cu ele, apoi le spuse: — Foarte bine. Mă duc În subsol să-mi arunc o privire pe planurile alea. Vă rog să mă scuzați, domnișoară... Le ocoli și se Îndreptă spre subsol. CÎnd ieși din umbra deasă, Helen văzu că murdăria sau pistruile de pe față erau de fapt cicatrice ale unor bășici vechi de la foc sau gaz. — Nu-i așa că-i drăguț? zise Julia după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de genul ăsta. Dar nu făcea decît să perie praful de pe brațul lui Helen. Poftim, spuse ea zîmbind. Acum Întoarce-te să-ți văd spatele. Da, și aici mai e ceva. Ce docilă ești! Dar nu trebuie să-i dăm domnișoarei Chisholm motive să se plîngă. Își ridică o sprînceană. Și nici lui Kay, de fapt... Poftim. E splendid. Își luară la revedere. — Vino În altă zi la prînz! strigă Julia, În timp ce Helen o luă din loc. O să mai stau aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-mi cumperi ceva de băut. Helen Îi spuse că așa va face. O porni. După ce ușa se Închise, se uită la ceas și Începu să alerge. Se Întoarse la birou la două și un minut. — Prima persoană programată vă așteaptă, domnișoară Giniver, Îi spuse domnișoara Chisholm privind ceasul, așa că nu avu timp să se ducă la toletă sau să-și pieptene părul. Lucră fără Întrerupere o oră și jumătate. În vremuri ca acelea, slujba ei era obositoare. Oamenii pe care Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
băut. Helen Îi spuse că așa va face. O porni. După ce ușa se Închise, se uită la ceas și Începu să alerge. Se Întoarse la birou la două și un minut. — Prima persoană programată vă așteaptă, domnișoară Giniver, Îi spuse domnișoara Chisholm privind ceasul, așa că nu avu timp să se ducă la toletă sau să-și pieptene părul. Lucră fără Întrerupere o oră și jumătate. În vremuri ca acelea, slujba ei era obositoare. Oamenii pe care Îi intervievase În ultimele trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de trei ori; stătea În fața biroului lui Helen și plîngea. — Nu e vorba de casa care s-a dus, spunea ea, ci pur și simplu de faptul că trebuie să mă tot mut. Mă simt ca un lucru de nimic, domnișoară. N-am dormit deloc de cînd s-au Întîmplat astea. Băiețelul meu are o sănătate fragilă. Soțul meu e În Burma. Mă descurc de una singură. — E teribil de greu, spuse Helen. Îi dădu femeii un formular și Îi arătă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ea chiar În clipa În care se confrunta cu plînsul unei femei, chiar atunci cînd aceasta spunea: „E teribil de greu.“ Își amintea atingerea brațului Juliei În timp ce se freca de al ei, și apropierea de Julia În mansarda aceea mică. — Domnișoară Giniver? spuse telefonista. O convorbire din exterior. O anume domnișoară Hepburn. Să vă fac legătura? Domnișoara Hepburn? se gîndi Helen distrasă. Apoi Înțelese și simți că stomacul Îi tremură de teamă și vină. — O secundă, zise ea. Roag-o să aștepte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
unei femei, chiar atunci cînd aceasta spunea: „E teribil de greu.“ Își amintea atingerea brațului Juliei În timp ce se freca de al ei, și apropierea de Julia În mansarda aceea mică. — Domnișoară Giniver? spuse telefonista. O convorbire din exterior. O anume domnișoară Hepburn. Să vă fac legătura? Domnișoara Hepburn? se gîndi Helen distrasă. Apoi Înțelese și simți că stomacul Îi tremură de teamă și vină. — O secundă, zise ea. Roag-o să aștepte o clipă! Puse receptorul jos și se duse la ușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]