7,684 matches
-
înțeleasă ca semnificație a numelui și poate să se modifice, în timp ce numele poate rămâne la fel și viceversa. Având în vedere distincția făcută de Jenkins, extern-intern, Calhoun (1994, 1997) consideră că identitatea de grup este relațională, iar identitățile de trib, etnie, națiune, rasă sunt categoriale aceeași distincție o regăsim la Brubaker și Cooper (2000:15). Diferența, spune el, nu trebuie să se refere la conținut, ci "la tipurile de solidaritate și modul de reproducere" (Calhoun, 1997:28). Identitatea relațională se bazează
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
constau în alegerea conceptelor și teoriilor cu care să opereze. Așa cum am văzut deja, literatura abundă în noțiuni precum identitate etnică, identitate culturală, identitate socială, identitate națională etc. Totodată, am mai văzut că indiferent de sistemul de referință al identității (etnie, națiune, gen, clasă ș.a.), din punct de vedere analitic, căile sale de definire sunt numărate. Chiar dacă am putea fi acuzați de a cădea în capcana eclectismului, nu vom utiliza nici una din variantele conceptului de identitate, de pe palierul colectivului 11, vehiculate
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
fie ei individuali sau colectivi, este o combinație de factori sociali 13 și culturali 14. Mai mult decât atât, parafrazându-l pe Jenkins (1996), vom spune că toate tipurile de identități colective, indiferent de sistemul lor de referință rasa, națiunea, etnia, clasa, genul ș.a. sunt identități socioculturale. Cu alte cuvinte, renunțăm din start la concepția identităților multiple 15 și afirmăm în schimb ideea referențialului unic, dar multidimensional. Deși unii ar putea spune că noțiunea suferă de vaguitate, apreciem că există o
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ca în cazul analizelor secundare. 6.2. Dimensiunea axiologică Valorile adaugă o tușă importantă la portretul lui "cine sau ce este". Ele constituie un fel de repere abstracte, absolute, ce nu pot fi observate nemijlocit, de care fiecare colectivitate, comunitate, etnie, națiune se apropie prin intermediul culturii proprii, în decursul istoriei. Ceea ce vom prezenta în această secțiune se subordonează ideii studiului valorilor cu care se identifică și s-au identificat tinerii în perioada post-comunistă. Subcapitolul are o secțiune teoretică, una de descriere
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sa reprezintă prima problemă pe care am supus-o atenției persoanelor intervievate. Opera eponimă este "forma de împlinire colectivă a națiunilor organice. Ea este creație a geniului național, produsul acelei forțe de creație în care se află secretele germinative ale etniilor [...]. Fiecare popor își alcătuiește, periodic, antologiile lui culturale, selecția de opere și personalități, în care crede că își recunoaște valorile și orientările lui fundamentale, calitățile și trăsăturile definitorii" (Bădescu, 1988). Dimensiunea aceasta e extrem de importantă pentru nucleul etnospiritual, așa cum observa
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Cum putem să stabilim un profil identitar la nivel colectiv?" și "Ce este identitatea socioculturală?". Am arătat că identitatea socioculturală e o noțiune care ne-a permis să ne ridicăm deasupra teoriilor particulare dedicate diferitelor identități colective identitate de rasă, etnie, clasă, gen ș.a. și să identificăm astfel mai ușor axele paradigmatice. Am oferit apoi o soluție la chestiunea: Este identitatea colectivă moștenită, esențială și perenă, sau este în permanență construită și reconstruită social, fluidă și imaginată? Răspunsul, pe cât de simplu
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Elena, mama autocratului, consacrată prin analogie cu Fecioara). O ultimă serie se poate constitui prin raportare la obiect și la areal: mituri universale (referitoare la cosmos, ființă-neființă), zonale (ale civilizațiilor sau ale orașelor-capitale sacralizate - mitul întemeierii Romei, spre exemplu), comunitare (etnii − etnogeneză) și individuale (modele/tipuri). Al treilea nivel al sistemului este cel în care putem grupa unitățile morfologice, caracterizate fiecare de o figură de stil, sub raportul funcției sale. Codurile, de orice tip, construite pe baza unei relații (interne) de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
așadar strict conceptuală, nespecifică unei perioade sau unui anumit spațiu, ci doar unui tip de cultură predominant orală, caracterizată de o sumă restrânsă de formule, "oficiale" sau populare, prin care se manifestau funcțiile imaginației colective, de grup (sat, clasă profesională, etnie etc.) sau individuale. Sistemul (permeabil) are un caracter taxonomic, este așadar normativ și schematic în interior; ni-l putem reprezenta geometric, ca pe un corp în spațiu, dată fiind complexitatea sa internă și dinamica proprie. Pe cele patru nivele ale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
imperiale etc.), răspândită și dominantă în teritoriul de la nord de Dunăre, fără să fi fost însă constituite aici și centre ecclesiastice ierarhic superioare. Contextul politic provoacă în secolul XIV și desăvârșirea instituțională a spiritualității religioase a românilor, deja recunoscuți ca etnie descendentă din vechea populație a provinciei romane, numiți "vlahi" încă din 980 (într-o diplomă a lui Vasile II Macedoneanul) și înregistrați ca aparținând istoriei Balcanilor, în paralel cu istoria imperiului bizantin (Brezeanu, Romanitatea orientală 38-50; Armbruster, Romanitatea românilor). Vlahii
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
medievale 10-27, 85-121). Retragerea pe linia Dunării, în anul 271 d.Ch., lasă în urmă un areal − care deja primise factorii civilizației latine (materiale și spirituale) − și o populație în mare parte transformată, pe cale de a se afirma ca o nouă etnie. Granița Dunării joacă în continuare un rol decisiv: niciodată în chip real provincie a imperiului bizantin, zona nord-dunăreană rămâne totuși în contact direct cu cea sud-dunăreană datorită factorului lingvistic, a celui etnic și, nu în ultimul rând, a celui religios
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
din partea centrului de putere, destul de îndepărtat de altfel (Constantinopolul), presiuni instituționale sau militare, populația nord-dunăreană rămâne un timp nediferențiată de cea sud-dunăreană. Atât invazia slavilor din secolul VI, cât și cea din secolul IX acaparează decisiv teritoriul propriu-zis balcanic, abandonând etnia vlahilor nord-dunăreni și acordându-i astfel șansa să evite slavizarea (Brezeanu, Romanitatea orientală 66-74, 172-95). Dunărea rămâne o graniță pe care o vizează în schimb puterea maghiară și politica de prozelitism a papalității. Deschiderea înspre zona de la sudul și estul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
puterea maghiară și politica de prozelitism a papalității. Deschiderea înspre zona de la sudul și estul Carpaților pornind dinspre malul stâng al Dunării făcea ca acest întreg teritoriu să fie tot mai interesant, mai ales prin redescoperirea lui ca aparținând unei etnii de origine latină. Lui Eneas Silvio Piccolomini, viitor papă, îi datorează românii lansarea în istoriografia europeană medievală a acestei teme a latinității neamului lor − idee prezentă și mai devreme în documente externe, dar necontextualizată atât de precis într-un program
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
spiță a neamului lui Traian apărea în istoriografia externă nu doar în baza unor redescoperiri istorice (referințe la cuceririle romane), ci și a tradiției locale − mențiune care va apărea mai târziu și în letopisețul lui Ureche. Conștiința latinității menținea însă etnia așa-numiților vlahi nord-dunăreni, a românilor, în atenția cercurilor de influență ale imperiului bizantin și a politicii lui generale (Brezeanu, Identități și solidarități medievale 106-37). Or, secolul XIV lăsase deja în urmă schismele, dar și efemerul Imperiu latin de la Constantinopol
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
faptului că acest imperiu capătă un caracter tot mai pregnant grecesc, pe măsură ce pierde teritoriile din Asia Mică, cele dinspre coasta dalmată, cele de la sud de Dunăre, devenite țaratul bulgar etc.). Dincolo de însăși existența "himerei" puterii basileice, reduse în timp la etnia ortodoxă greacă și la teritoriile Greciei actuale (aproximativ), Țările Române rămân fidele ideii de imperiu bizantin și instituțiilor sale, pe care le preiau într-o măsură parțială, nefiind în chip real ajutate sau încurajate să o facă niciodată; ele de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și limba de un virtual proces de slavizare venit dinspre sud. Imaginarul politic al acestor vlahi începe să se coaguleze însă în jurul ideii de "romanitate creștin-ortodoxă", de la nord de Dunăre, într-un veac în care imperiul bizantin se aduna în jurul etniei grecești, cu care se va și identifica în cele din urmă. Se poate spune că cei care au subminat cel mai eficace continuitatea spirituală a Bizanțului au fost, dintre toate popoarele sud-estului, grecii. Întâi, prin acapararea aprigă a unei părți
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
decât transferarea lor, după vreun program sistematic al centrului constantinopolitan de asimilare a teritoriilor. Așezarea vlahilor nord-dunăreni alături de statele ortodoxe a fost o alegere care respecta tradiția religioasă, dar și tradiția conștiinței istorice, aceea a apartenenței la o familie de etnii individualizate în imperiul bizantin sau în marginea acestuia, moștenitor de drept (o chestiune discutabilă) al celui roman, singurul căruia îi aparținuseră vreodată ca provincie. Acest statut aparte de satelit are merite decisive în stabilirea programelor politice în secolele XIV-XVIII − includ
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
asigurat totuși continuitatea. Imaginarul medieval românesc este, așadar, povestirea propriei istorii, trăite și asumate la confluența unor credințe și discursuri identitare uneori divergente. Critica și motivațiile nu fac până la urmă decât să lumineze și mai exact soluțiile găsite de această etnie - descendentă a populației mixte dintr-o fostă provincie romană de graniță, mai târziu dorită prea puțin de centrul pe orbita căruia a rămas, dorită prea mult de centre mult mai apropiate, dar resimțite ca fiind adversare. Românii, în toată istoria
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
înregistrate: ──────────────────────────────── Domiciliul stabil: județul/țara ...... localitatea ....... str. ...... nr. ...., bl. ..., sc. ...., ap. ..., tel. ......... Reședința: județul/țara ............, localitatea ........, str. ...... nr. ..., bl. ..., sc. .., ap. ..., tel. ........ Oficiul poștal pentru comunicarea cu persoana înregistrată: cod ...., denumirea ..... . Date cu caracter social ale persoanei înregistrate: ────────────────────────────────────────────────── Cetățenia ......, naționalitatea/etnia ........, serviciul militar ......., starea civilă ......, persoane în întreținere ...., dintre care copii ........, unic întreținător de familie ........, părinte unic susținător al familiei monoparentale ........... ------------ Paragraful "Date cu caracter social ale persoanei înregistrate" din anexa 1 a fost modificat de pct. 8 al art. I
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180328_a_181657]
-
mai târziu, a unui roman memorialistic, Bénie sois-tu, prison, semnat Nicole-Valéry Grossu), pleacă și rămâne în Franța ca exilat politic. Curând își începe activitatea publicistică cu editarea revistei „Catacombes” (1971-1992), consacrată cauzei creștinilor din lumea comunistă, indiferent de confesiune sau etnie. Prin intermediul acestui „mesager” al speranței, prin cărțile publicate în Franța, prin conferințe și emisiuni radiofonice, duce o lungă și neobosită campanie de unire a energiilor în lupta anticomunistă. Evenimentele din 1989 nu pun capăt stării de lucruri care marcase două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
consolidarea comunităților. Noi, americanii, trăim (și murim) de acord cu etica muncii și dictatele eficienței. Europenii pun un preț mai mare pe timp liber și chiar pe inactivitate. America s-a imaginat pe sine ca pe un mare creuzet al etniilor. Europa, În schimb, preferă să-și conserve bogata diversitate culturală. Noi credem În menținerea unei prezențe militare fără egal În lume. Prin contrast, europenii pun accent pe cooperare și consens, iar nu pe abordări go-it-alone În politica externă. Toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a cerut țărilor care doreau să adere să accepte prevederile Convenției Europene pentru Drepturile Omului drept o condiție prealabilă integrării În Comunitate. Înțelegerea de la Amsterdam a acordat Uniunea Europeană puteri legislative pentru a acționa Împotriva discriminării bazate pe sex, rasă, religie, etnie, disabilități sau vârstă, oriunde În interiorul Uniunii. Uniunea a obținut puterea de a acționa În chestiuni legate de forța de muncă În statele membre. Uniunii i s-a acordat chiar și o anumită putere de a legisla standardele generale În domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
acest trecut revine printre noi, încercând, pe de o parte, să ne „dilueze” propria istorie prin topirea ei într-un cadru general pezentat tendențios, și, pe de altă parte, să-i separe pe moldoveni de masa generală a românilor, ca etnie deosebită, cu un stat propriu, al cărui urmaș a fost R.S.S. Moldovenească și astăzi e Republica Moldova. Culegerea de față reunește documente menite să dezvăluie, o dată mai mult, obiectivele urmărite prin promovarea unor asemenea idei, între care și izolarea Republicii Moldova de
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
să-și hotărască prezentul și viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile și năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric și etnic al devenirii sale naționale”. Declarația garanta exercitarea drepturilor și libertăților democratice pentru toți cetățenii Republicii Moldova, indiferent de etnie, limbă și religie, în conformitate cu prevederile Actului final de la Helsinki și ale documentelor adoptate ulterior Cartei de la Paris pentru o nouă Europă. Se manifestă, în anii din urmă, minimalizarea și chiar trecerea sub tăcere a importanței Declarației de Independență, supraevaluându-se
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
moldoveni din Basarabia timp de peste 150 de ani și s-a deschis orizontul politic, cultural și spiritual spre România, spre democrațiile occidentale. Actul politico-juridic din 27 august 1991 reflectă adevărul incontestabil că populația autohtonă de la est de Prut este de etnie românească și parte integrantă a poporului român, că Basarabia este pământ românesc și că revenirea ei în componența României ar fi pe deplin justificată. Anume aceste adevăruri și orientări cuprinse în Declarația de Independență irită la maximum pe actualii guvernanți
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
cultura materială și spirituală. Consolidarea definitivă a neamului moldovenilor a fost și un rezultat firesc al creării statului Moldova”. Către anul 1359 - afirmă autorul - statul medieval moldovenesc a devenit independent. Se operează în continuare cu noțiunea de popor moldovenesc ca etnie aparte, deosebit în raport cu vecinii, în care pot fi subînțeleși românii: „E necesar de menționat că, în pofida perceperii multor trăsături ale culturii popoarelor învecinate, cultura moldovenească posedă trăsături specifice proprii numai ei, cu o variată gamă de forme, stiluri originale, ce
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]