8,422 matches
-
și, din varietatea de oferte, am ales înghețata specifică zonei Kyoto, un fel de „parfait” compus din: ceai verde, fasole azuki, „dango” (biluțe dulci și gustoase din orez) și frișcă. A fost delicioasă! Bine dispuși și „răcoriți” ne-am urcat fericiți în mașină și am pornit spre cel de-al doilea templu prevăzut în program, Templul de argint( „Ginkaku ji”). Templul acesta iși datorează denumirea patinei așternută pe lemnul din care este construit, odată cu trecerea timpului. Ghidul ne-a spus că
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
din abundență (hot cafe au lait). Shinya și Criss ne-au așteptat cu un Nissan cu 8 locuri. Drumul spre Asakusa a fost la fel de plăcut, ca și la celelalte vizite. E drept, n-a fost aglomerație pe autostradă, toți fiind fericiți că am ajuns cu bine. Odată sosiți acasă, am despachetat ultima geamantanul, ca să crească adrenalina „unchilor”, vis-à vis de darul făcut nepotului. Am procedat astfel, pentru că Dimi era în tabără cu cercetașii. Mariana i-a confecționat lui Dimi un costum
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Cad frunzele în calea noastră, deși amprenta toamnei nu s-a pus încă pe de-a-ntregul. Seara am luat cina cu toată familia, inclusiv Kotoha, la un restaurant unde mâncarea a fost pe placul nostru, iar atmosfera deosebită. Am fost fericită că sunt alături de Dimi care ocupă un loc special în inima mea. Asakusa-Kanaya, China Town Vineri, 29. 08. 2008, (11: 30 h-ora Japoniei) Ne îmbarcăm la bordul unui vaporaș de croazieră ce ne va duce spre China Town, un cartier
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Vinul și homarii ne-au binedispus, dar și străduința fiecăruia de a nu-l indispune pe celălalt. Le-am mulțumit, Cristinei și lui Shinya, chiar și lui Dimi, pentru efortul făcut de a ne asigure o vacanță de neuitat. Eram fericită la gândul că fiica mea și nepoțelul și-au găsit locul într-o țară civilizată, lângă un om de caracter și foarte generos. El apreciază faptul că am crescut șase copii și am menținut familia unită. Aceste vacanțe, pe care
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Grădinile Zen reprezintă Universul și elementele ce-l alcătuiesc: focul-reprezentat sub forma lanternelor din piatră sau fier; pământul simbolizat prin pietre, apă, animale și plante în formele lor naturale. O grădină japoneză cuprinde elemente ale naturii, ce bucură ochiul și fericesc sufletul. Aici, rafinamentul se împletește cu elementele naturale: o pădurice traversată de un pârâu, o colină urmată de o vâlcea, o insuliță în mijlocul unui lac artificial, un pod arcuit peste un un pârâu etc. 9 În Kyoto există și un
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
liniștit. Așa s-a născut dragostea... După doi ani ne-am căsătorit și ne-am mutat într-o casă de lângă ocean. O casă pe care am primit-o, de la soțul meu, ca dar de nuntă. Pot spune că am fost fericită. Am născut o fată și doi băieți ce ne-au împlinit iubirea. Acum sunt bunică! Fata mea a născut tripleți, două fete și un băiat. La un an de la nașterea lor, tatăl i-a părăsit, astfel am fost nevoită să
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
apropierea parcului se află un „Muzeu al păpușilor” pe care l-am vizitat în anul 2007. Cu acest prilej am fost surprinsă și încântată să constat că, pe lângă păpușile din toată lumea, erau expuse și păpuși din România. Am plecat foarte fericită de la Emiko. Pe drumul spre Asakusa am discutat despre acest dar atât de prețios. La hotel am ajuns pe seară, așa că, obosiți și flămânzi, mergem să luăm cina la „Red Lobster”, unde așteptăm pregătirea supei de homar , dar și a
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
din adâncul inimii. știu prea bine ce mult cinstește ducele marile idealuri ale filozofiei și poruncile Maicii noastre Biserica. Dar el este un om al timpurilor noastre, pe când Înălțimea Voastră sunteți un om al viitorului, adăugă zâmbind monahul. Aș fi fericit dacă aș putea spune același lucru și despre nobilii noștri cavaleri. Din păcate ei cred că astăzi drepturile le-au fost știrbite. Conrad se sprijini ca din Întâmplare pe sabie și răs punse: — Vor trebui să se obișnuiască, monseniore, și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un arab rătăcit În cetatea imperială. Începuse să simtă dulceața pietrei, la fel de suplă și lucioasă ca o catifea, da, Începuse să iubească pia tra și tot ce putea el, cu mintea și Îndemânarea lui, să dezvăluie din ea. și era fericit. Apoi, Într-o zi, meșterul Îl chemase la el și-i spusese: — Simeoane, fiul meu, nu mai am ce să te Învăț. Dacă n-aș fi creștin bun și nu m-aș gândi la păcat, te-aș ține aici și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
captivul mai aproape. — Doamne, se plecă Simeon, atât cât Îi Îngăduia asprimea legăturilor, pricepând că a intrat Într-o poveste primejdioasă care l-ar fi putut costa viața. Doamne, sunt un biet pribeag, un amărât care caută de lucru. Sunt fericit că am dat de oameni. Mă rătăcisem prin pustietățile astea și nu știam cum să ies la liman. Chiar așa de fericit n-ai de ce să fii, zise scurt cavalerul. Ai să vezi imediat că n-ai de ce să fii
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că am dat de oameni. Mă rătăcisem prin pustietățile astea și nu știam cum să ies la liman. Chiar așa de fericit n-ai de ce să fii, zise scurt cavalerul. Ai să vezi imediat că n-ai de ce să fii fericit. Spune repede adevărul. Cine te-a trimis să iscodești? și ce-ai văzut de când te tot Învârți pe aici? — Domnule cavaler, nu m-a trimis nimeni, vai de mine. Cine să mă trimită? Acum vreo două seri, am și pierdut
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de la Appenweier, bine ai venit! Eu sunt Conrad, și acest tânăr care și-a pierdut graiul de admirație este prietenul meu Bodo, de la Zürich. Auzisem multe despre domnia ta, dar n-am avut niciodată privilegiul de a te Întâlni și sunt fericit că a sosit În sfârșit clipa. În timp ce făcea din nou o reverență, cu o grație care i-ar fi adus laudele doamnei Rishawa, Adelheid Îi privi pe sub sprâncene pe cei doi tineri. Conrad era un bărbat nu prea Înalt, cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sigur că ducele te va răsplăti cu aceeași generozitate pe care ți-a arătat-o până acum! Eglord se prefăcu a nu Înțelege tonul batjocoritor și răspunse: — Da, așa e, protecția mea ar fi cea mai sigură și aș fi fericit să ți-o acord. Dar spune-mi, prințesă, În ce calitate? N-am nici o Îndreptățire legală ca să te Întovărășesc! Un cavaler străin care Însoțește o doamnă pe drumuri singuratice de pădure va pune desigur În pericol reputația acelei doamne. Un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Nu-ți spui: ce ființă proastă și neîndemânatică? O doamnă care cade ca un bolovan În fața unui cavaler! Bodo Îi luă cu gingășie mâna: — Domniță Adelheid, Înălțimea Ta nu ești „o doamnă“. Ești Doamna la ale cărei picioare ar fi fericit să Îngenuncheze orice cavaler, ești idealul de neatins și nu pot decât să mulțumesc cu recunoștință Celui de Sus, care mi-a dăruit aceste clipe minunate! Uitând pentru o clipă rezerva pe care și-o impusese de atâta vreme, de când
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nici o clipă, trebuie să ne facem nevăzuți, Înainte să bage cineva de seamă ce se Întâmplă. Simeon scoase de sub mantaua Întunecată un veșmânt zdrențuros, de sac, așa cum purtau slujnicele: — Trebuie să Îmbrăcați zdreanța asta nevrednică! Cât mai repede! Adelheid era fericită de Întorsătura neașteptată a lucrurilor, dar și dezamăgită că nu era Bodo cel ce stătea În fața ei. — Unde-i Bodo? Întrebă ea printre lacrimi. De ce n-a venit el? — Domniță, Bodo e rănit, n-a putut veni. Vă duc eu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se răspândise În văile din jur și toți voiau să dea o mână de ajutor. În acelaș timp se alăturaseră asediatorilor, venind dinspre Sfântul Petru, Bodo, tatăl lui și schimnicul din Lenzkirch. Conrad Își primi prietenul cu mare bucurie: — Sunt fericit că ești iarăși sănătos, Bodo! Cunosc toate Încercările prin care ați trecut tu și iubita mea nepoată. Să ne rugăm Domnului ca Împreună, cu puteri sporite, să o putem elibera și pe Adelheid din robia acestor ticăloși. și cred că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai multe antologii credibile, în limbile franceză (și engleză, C. Abăluță) din poezia de azi. Prin 1976, când mi-au apărut poezii traduse în franceză (alături de Ioan Alexandru sau Ion Pop) în câteva rânduri, prin grija lui Gerard Bayo, eram fericit de-a dreptul, azi, citesc cu melancolie respectatul "Le journal des poètes"... A.B.Cum este o zi din viață Dumneavoastră? Sunteți un om împlinit? O zi din viața mea are o anumită ordine interioară, dimineața liturghia (o oră), apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
îi mulțumesc cu suma fiecărei zile. Mai am și altora a mulțumi, lista e lungă. Dar de fapt, tot ce face un om într-o viață, e un ritual de mulțumire adresat inefabilului și celorlalți. A.B.Dar fericirea...? Sunteți fericit? Fericirea absolută nu o ating decît idiotul și sfîntul. Noi, ceilalți, care nu sîntem nici una, nici alta, mimăm doar fericirea. Unii o mimează așa de bine că îi scot din minți pe cei din jur care le declară imediat război
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pagină a "Daciei literare", întru kogalniceană reașezare... A.B. Este un "secret" pe care aș dori să ni-l împărtășești: ești fericit? "Jurnalul fericirii" al exemplarului cărturar N. Steinhardt ne duce cu gândul la textele sfinte, sacre, eterne. Da, sunt fericit, în sens creștin, profund. Cu Luiza și Cezar (copiii noștri) în gând sau în preajmă, cu fratele Aurel(ian), cu pisicile casei junimistului Nicolae Gane, cu mierlele și mierloii lumii, cu mașină de scris în brațe (să zicem calculator, într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de mult, dar ne vedem dacă nu rar, foarte rar! Și prin diverse locuri și împrejurări culturale. Nu altfel! A.B.Chiar dacă a trecut puțin timp, permiteți-mi să vă urez "La mulți ani!" cu ocazia zilei de naștere. Sunteți fericit? "Puțin timp"?... Așa o fi. (râde) Cred că ...pe la Galați timpul trece mult mai repede, și are și alte dimensiuni, încît, iată că au și trecut cîțiva ani, iar ultimul cu urări de bine pentru mine din partea ta, drept pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cel al lui Țuțea: fraților, și chiar dacă murim/muriți, aici, în închisoare, amintiți-vă că nu voi ați făcut cinste poporului român murind pentru el, ci poporul român v-a făcut onoarea de a muri pentru el. A.B.Ești fericit? Fericirea mea e numai secvențială. Fericit egal îndrăgostit, poate. Fericirea este iubirea pe care mi-au dăruit-o femeile pe care le-am iubit. Ceea ce nu pot eu, însă, a înțelege, este cum să fi iubit o femeie și, apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
alegi, oricât te-ai iluziona de contrariu. Ea te alege pe tine, fiindcă este un har. Acum însă societatea deformează vocațiile, încât vezi tot mai mulți seminariști fără har preoțesc, politicieni care cred că pălăvrăgeala le este de ajuns ca să fericească țara și tot astfel de anomalii distrugătoare de Ființă. A.B.Sunteți un om împlinit? Nu știu, dar am impresia că numai moartea dă un asemenea verdict. Ea face bilanțul final. Ea-i enigma, ea e runa, zice Eminescu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu multe cufere cu vechituri, cu poze fumurii trimise de pe front de diverșii soldați, rude de familie, care au luptat pentru România... Iubirea creștinească e cea mai puternică formă de iubire care triumfă după clocotul vieții, și trebuie să fim fericiți dacă după o viață de decepții ne înnobilăm în iubire creștină și nu scădem în capacitatea de a iubi profund și onest. Cea mai înaltă formă de iubire azi mi se pare a ierta A.B.Nu știu când au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cuplul. Cum se spune, nepotrivire. O poveste cu același fir ca la Constanța Buzea. Nenorocul de a fi victime ale unor parteneri neloiali cu ei înșiși și cu cei din jur. Oamenii histrionici nu sunt parteneri ce pot face familiile fericite în iubire... Noroc că, fire cerebrală fiind, am înțeles la timp cât de tragic e totul, dar nu am și luat-o în tragic. Am lăsat sentimentele tragicului pentru opera literară și pentru pictură. Viața trebuie trăită așa cum vine, pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pretext literar pentru o carte bună... Iubesc ceea ce a mai rămas din familie, față de care am respect și sentimentul devotat al datoriei. Iubirea creștinească e cea mai puternică formă de iubire care triumfă după clocotul vieții, și trebuie să fim fericiți dacă după o viață de decepții ne înnobilăm în iubire creștină și nu scădem în capacitatea de a iubi profund și onest. Mi se pare atât de important ceea ce e simplu, a iubi lucrurile vechi, care vorbesc despre cultura mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]