8,741 matches
-
mi-a fost greu să-mi dau seama după bătăile de început că eram, de fapt, intrați în competiție. Mintea îmi era neobișnuit de limpede și înregistra fiecare componentă a mișcării noastre și a mișcării echipajului de lîngă noi, doi inși bine clădiți, purtînd tricouri portocalii, cadeți de marină, care s-au întrecut pe ei într-un ritm zdruncinat îndepărtîndu-se mult de verticală la sfîrșitul bătăii, astfel încît păreau a fi un foarfece închizîndu-se și deschizîndu-se. Am realizat și faptul că
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de patru și în opt, le știa numele, știa numele taților lor. Stăpîneau toate disciplinele. În cele din urmă, lîngă noi, pe culoarul cinci o pereche ciudată, bolnav potrivită, un băiat mic, negricios, cu ochi scobiți și, în spatele lui, un ins înalt, slăbănog, cu o claie de păr și un chip ciupit de vărsat, care părea atît de mare că l-ar fi putut ascunde pe tovarășul lui, în spatele porțiunii dintre genunchi și bărbie. Van Groningen și Atsma, care fuseseră campioni
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și că aveau, fără îndoială, aceleași gînduri. Nu ei erau amenințarea, noi eram. Fără băieții în roșu, între timp. Dar noi, noi eram încă acolo. Am aruncat din nou o privire lateral și numai ce l-am putut vedea pe insul mărunt portocaliu, privindu-mă. Cu gura larg deschisă, semăna cu o pasăre trăgîndu-și suflarea. Bătaia lui era mai înaltă decît a mea. Vîrstnicii erau și ei de luat în seamă, experiența compensînd lipsa lor de disciplină. Oare cei de lîngă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
satul are felul său de a percepe și comunica - individul a început a fi ținut la distanță, nu mai era primit în case, cinstea din sărăcia omului nu-i mai stătea la dispoziție iar zidul tăcerii între el și restul inșilor s-a tot ridicat. În calitatea oficială pe care o avea, prefăcându-se interesat, trecea acum și pe la școală. Obișnuia să-mi pună întrebări de genul acesta: Ce părere aveți despre X, Y și Z?»; Cum vedeți rezolvarea problemei cutare
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
6 martie 1958 este arestat și Alexandru Zub în timp ce călătorea la București, chemat printr-un telefon suspect din partea Uniunii Scriitorilor. Autoarea este transportată sub arest la Iași, ca martoră în proces. După ample dezbateri justiția comunistă a condamnat doar 9 inși dintre cei implicați, Alexandru Zub, Aurel Covaci și autoarea primind condamnări severe. După 2 ani de la arestare autoarea este eliberată comunicându-i-se că a fost iertată de încă 2 ani ce-i mai fuseseră dați, ca semn de mărinimie
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cine e vorba, zic eu). Lingăul: „Cât de scârnav e hârdăul,/ Pe de lături stă lingăul/ ... Chiar de l-ai băga în boală/ Nu-l poți depărta de oală!” Unii spun: „Că de mic a fost deprins/ Să înjure orice ins/ Să se-arate tuturor/ Că-i fiu de conducător” (Nu-i așa că v-ați prins cam cine ar putea fi? - zic eu). Vlăduț: „Mai linge blide și mai latră/ Și cere să i se prescrie/ Și lui un fel de
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
acasă. Sun apoi pe doamnele Victoria Ionescu și Grigorina Fulger. Primesc telefoane de la fina Văleanu, de la Neta și Maria, nepoatele mele, care-și aduc aminte că le-am fost de mare ajutor. Acum au necazurile și nevoile lor, dar fiecare ins trebuie să-și poarte crucea sa. Mă sună Mariana și Cosmin - aflat la Paris, precum și o serie de invitați - nelipsind Gil Crăescu - pe care i-am cunoscut cu ocazia celor patru vizite făcute în Franța. Probabil că toți se aflau
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fi strigând? Cotoșman: Vedem noi imediat...( Se uită în jur) Ionică: Ei, vezi ceva? Cotoșman: Da... Ionică: Ce? Cotoșman: Niște iepuri! Ionică: Iepuri? Cotoșman: Da, aaaa și e și un iepure alb printre ei! Un iepure alb stăpâne și doi inși aleargă după el. Ionică: Trebuie să fie vânători, că numai vânătorii aleargă după mai mulți iepuri și nu prind nici unul. Cotoșman: Nu, după îmbrăcăminte sunt slujitori la castelul împărătesc. (Pe urnmă apar mulți iepurași). Stăpâne, du-te și te ascunde
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Un ceva care a dus la distrugerea vestitei postăvării și la izgonirea bieților ei muncitori de la bucățica de pâine cu care-și păcăleau foamea zilnică, și, câinecâinește, supraviețuiau. Așa au ajuns, acei bieți oameni, din elita elitelor, În domeniu, niște inși de izbeliște, ai nimănui, de nici unde. Spre a nu pieri, ei și familiile lor, buhușanii, au Împuns lumea. Palma de tărâm În care se retrăseseră, temporar, a fost golită de locatari, Într-un timp scurt. Cumnecum, au nimerit pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ordine; nu - o linie; nu un contur de modernitate; nu - un peisaj, din tot ce-i aici, care, să te facă să-l admiri, să te atragă, spre a-l locui. Mda. Asta așa e. De, fac și ei, bieții inși, plini de bănăret, ce pot, ce știu, ce au Învățat să facă. Dar, dacă n-au Învățat nimic, ce fac? Fac ce vezi; ce vedem cu toții! Asta fac. În fond, Însă, e treaba lor. Suntem Într-o largă democrație, nu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mâna Cocuz Cocuz, nepotul fostului mare politician din Nord Estul județului, era un om care se deosebea fundamental de restul neamurilor dumisale. Cele mai multe dintre acestea erau niște zburătăcite din lumea neliniștiților, a chinuiților dintro lume de loviți cu oiștea, de inși cu idei fixe, destul de neluate În seamă, totuși, fixe, de turbulenți de toată mâna. Doar el, o excepție, cea care, probabil, Întărește regula, e un om la locul lui, cuminte, muncitor, corect, cinstit, care nu zădărăște nici măcar un câine, pentru ca
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
artiștilor amatori ai vestitei școli tehnice de agricultură de la Strehara. Asistența - ca și la alte manifestări de acest gen, din timpul anului, numeroasă, ba, dacă stau și mă gândesc bine, chiar, ceva-ceva mai numeroasă. În special, veniseră, bucuroși și curioși, inși de prin unitățile economicofinanciare și financiar-bancare din municipiu. La o adică, oameni cu bani, nu glumă! Serbarea se desfășura, Într-un entuziasm neasemuit, din toate punctele de vedere. Recitatorii - recitatori; soliștii vocali - soliști vocali; corurile - coruri; dansurile - dansuri, nu glumă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
setea, pe acele vremuri de caniculă profundă. Pe cap avea o pălărie de culoarea ierbii, În răsărit de soare, cu boruri mari, răsfrânte, nu tare mult, pe lângă urechi, În sus. Este motivul pentru care nici nu observase, că un alt ins, aproximativ ca și el, ca vârstă și Îmbrăcăminte, se opri dinaintea sa. Auzi, doar, ca de pe altă lume: ce amesteci, acolo, domnule? Ceai, amestec, domnule, Îi răspunse, fără săși fi ridicat privirile, măcar. Ce fel de ceai amesteci, mata, acolo
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sigur, În mâna noastră. Grădina, a rostit Radu; grădina și porcăria, a adăugat șeful. Da. Gata, Radule, oameni ne facem. Să dea cel de sus. O să dea. Că n-om fi, noi, eu și cu tine, chiar cei de pe urmă inși, de pe lumea țării ășteia. Apoi, nu după mult timp, șeful a mai venit cu o idee. Anume, spre a crea o stare de confuzie, prin lume, de parcă lumea ar fi avut grijă numai de ei, și de afacerile și de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
trebuie să ne-nvîrtim de-o pereche de ghete ceva mai arătoase, căci astea, pe care le-avem noi, nu se prea potrivesc cu hainele. Se sfătuiră ei ce au de făcut și porniră la treabă, de astă dată numai doi inși. Pândiră la capătul unei ulițe, pe unde se găseau negustorii de încălțăminte, și se luară după un popă, care tocmai își cumpărase o pereche de ghete cu bizeț, noi și lucitoare de ziceai că cine știe din ce sânt făcute
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
școlărească s-au distins foarte repede vreo trei-patru, care aveau să-și dispute întîietatea la învățătură. Fostul nostru premiant, Motaș Constantin, plecase la real. Acum dădeau asalt acestui titlu, care pe noi, elevii obișnuiți, ne lăsa cu totul indiferenți, doi inși: Ciurea Constantin și Marinescu Nicolae. Ultimul, care era un coleg foarte bun și neinvidios, ajunsese premiant printr-o ciudată voință a întîmplării, că nu tocea niciodată! Avea însă o ascuțită inteligență și era, cred, unul dintre cei mai isteți din
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dintre colegi da ușa de perete ― și ne făceam intrarea! Urmau întrebările și răspunsurile de rigoare, compătimiri, "te doare rău", "treceți la loc" etc... și totul se sfârșea ca bine! Un truc pe care nu l-au făcut decât doi inși: Copoiu Matei și cu mine, pentru că cerea talent de imitație, era "vorbitul răgușit". Stam în clasă foarte liniștiți și, dacă ne scotea la lecție, ne ridicam și spuneam gâjâit, ca și când am fi avut cea mai autentică laringo-faringită: ― Vă rog să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
într-un râs și mai zgomotos ca cel de pîn-atunci, iar profesorul, ca să nu ne dea prilej de scandal, ieși repede. Lecția următoare ne aduse tezele. Moscu, care era nepotul lui Barbă, a scăpat cu o săpuneală zdravănă și cu "ins" în teză, pe drept, pentru că nu scrisese nimic despre subiectul dat, decât titlul. Iar pe teza mea erau scrise următoarele: Acesta a fost subiectul dat, sau "Acizii-alcooli"? Rău! Și toată teza era tăiată, cu creion albastru. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Că trebuia să rămân
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dea câteva îndrumări, de mare folos la examenul particular. Liceul ne-a înscris urgent la examen, din oficiu, pentru că probele începeau chiar de-a doua zi la Seminarul Pedagogic Universitar Titu Maiorescu de pe Calea Rahmei. Primiserăm cu toții, cam treizeci de inși, o lovitură neînchipuit de grea. Eram puși într-o situație groaznică din două puncte de vedere: primul, că trebuia să dăm din nou examen la toate materiile, teze și oral, ca și cum am fi fost proaspăt veniți, deși făcuserăm o dată clasa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
am fi împărțit frățește. Trecând pe stradă, Toader a primit o lecție de legionarism. Pe strada I.G.Duca (de astăzi) trecea un bărbat înalt, ca la 50 de ani. Deodată s-a oprit o mașină, au coborât din ea câțiva inși în costumele legiunii, l-au bătut pe cetățean cu pistoalele în cap până au izvorât pâraie de sânge și l-au urcat în mașină. Costică, să nu dea dracu să te înscrii la legio nari, că să știi că te
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
și aici e nevoie de criterii de individualizare, de indici de recunoaștere a indivizilor, față de care ceilalți trebuie să-i orienteze comportamentul. Cel mai rapid și mai des criteriu de individualizare îl constituie îmbrăcămintea. Hainele permit o rapidă prezentare a insului pe care le poartă. Nu importă că uneori prezentarea nu surprinde caracteristicile individului; contează faptul că cel mai adesea acest criteriu funcționează. Odată cu moda am ajuns să fim purtați de haine. Ne sunt estompate trăsăturile de personalitate de către îmbrăcăminte. Suntem
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
După doi pași, împietri. Pentru că observă, chiar în momentul acela. În stânga sa. cu coada ochiului... Șase bărbați stăteau aliniați de-a lungul peretelui din stânga. Patru dintre ei purtau uniforme. Când se răsuci înspre ei, Gosseyn observase deja că cei patru inși în uniformă aveau pistoale în mână. Erau un fel de arme energetice, nu se putea pronunța de la această distanță și, deși nu erau tocmai îndreptate spre el, erau în mod sigur - cum s-ar spune - gata de tragere. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
opus divinității, cealaltă posibilitate e În om. Așa se explică acea cumplită frică a bărbatului: frica de femeie, adică frica de nonsens, aceasta e frica În fața ispititorului abis al golului”. Cugetarea, desigur, suferea de prețiozitate, dar Însuși Noimann era un ins, am putea spune, destul de pedant În ceea ce privește propria-i persoană. Uneori era atât de preocupat de cum arată și cum se exprimă, Încât Își aranja ținuta o zi Întreagă, fără să mai iasă din alcov. Același lucru se Întâmpla și cu frazele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
copaci, fețe de masă și prosoape albe erau puse la uscat, adierea de vânt aducând miros de săpun și detergenți. Ne-am așezat la o masă umbrită de un plop falnic. Nu departe de noi un grup de circa nouă inși închinau pahare urându-și zgomotos urări de bine în dragoste și viață. La masa noastră s-a prezentat o chelnerița înaltă, oacheșă, cu priviri ce trimiteau săgeți de foc. Cu un glas cald întrebă: - Vă rog să-mi spuneți cu
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Este cel cu temelie lăuntrică, cu cer lăuntric, altminteri nu ar avea ideal, nu ar tinde spre perfecțiune/autoperfecțiune, nu s-ar plasa pe dimensiunea transcendenței lui a fi mai bun, mai adevărat, mai frumos. În orice cădere, insuficiență proprie, insul îl percepe pe „celălalt”, încearcă un dialog cu autorul Autorul. Educația, edificarea omului nu se face atât prin reguli, regulamente, tehnică informațională de ultimă generație, ci prin autoritatea de intimă necesitate a înțelegerii (altuia, a ta însăți) ce ți-o
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]