8,326 matches
-
cu spuma berei. Eram grozav de nenorociți, așa de grozav, încât astăzi, când mi-aduc aminte, îmi vine să surâd și să zic: dă-mi, Doamne, încă o dată acele nenorociri pe cap! Într-o zi de primăvară, un bun și iubit amic al meu, în desperarea dragostei sale, mă îndemnă să merg cu el la preumblare. Vreu să mă mai răsuflu la aer, îmi zise el; simt că mă înăduș. Ne-am suit într-o trăsură și am mers la Copou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ei, și descris de mine, acest simplu, dar mișcător, semn de amintire, cu atât mai mișcător cu cât îmi vine de la necunoscuți. Vra să zică tot nu rămâne munca omului detot uitată. Slabe mângăieri, nu-i așa? îmi vei zice, iubite cetitor. Așa este, dar tot e ceva, căci e o dovadă că sămânța aruncată într-un pământ cât de ingrat, pe ici, pe colo tot răsare, și trebuie să ne mulțămim și cu atâta, într-o țară unde nimene nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ori parcă văzui chiar mișcând blana ursului. Apoi, din vreme în vreme, când se clătina vreo creangă pe copac, un fior rece mi se strecura prin trup și părul mi se ridica măciucă în vârful capului. Dacă vrei să știi, iubite cetitor, ce vra să zică a aștepta să dai bună dimineața cu trei urși, te-aș ruga să te înțelegi cu Catrințaș, ca să te ducă în locul unde eram eu. Îmi vei spune apoi la ureche ce ți s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dus cine știe unde, iar în camara mè de burlac nu gem șuncele, brânzeturile și cozonacii. Treaba ta, să ne dai ce ai la îndemână, întâmpinai eu; n-avem noi în casa ta să poroncim de bucate. Să știi însă un lucru, iubite Manolucă, că nici morți nu plecăm de aici pănă nu vom pune ceva la măsea. Uite nici n-avem putere să ne ducem, chiar dacă am voi. Și unde, Doamne iartă-mă, să ne ducem pe arșița asta. Bată-vă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
capul unui tânăr; iar la cununie, drept recunoștință pentru omul providență care m-a scos dintr-o adevărată prăpastie morală, am angajat pe birjarul Ivanca, dându-i peste prețul tocmelei și un bacșiș gras... Fie, că făcea! Căci ia închipuiește-ți, iubite cetitor, ce ar fi fost dacă buna soartă nu-mi scotea înainte în noaptea aceea neuitată pe bravul moscal Ivanca? Cel mai puțin lucru ce mi s-ar fi putut întâmpla era să rămân rușinat în fața unei întregi familii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
câte un franc în palmă. Eu nu sunt singur aicea; a mai venit cu mine un țigan cu un urs. Și unde e țiganul? E la Versailles, căci nu l-a lăsat să intre cu ursul în Paris. Ei bine, iubite cetitor, n-o să mă crezi poate, dar m-am dus la Versailles în aceeași zi nu atât ca să văd palatul lui Ludwig al XIV-lea și faimosul parc cu apele săritoare care sunt unice în lume, ci ca să întâlnesc țiganul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acum făcută, dar nu e complectă. Am omis să împrospătez tocmai acele mișcări sufletești care au fost hotărâtoare în luptele vieței mele și care m-au îndemnat, pot zice în mod fatal, să iau condeiul în mână. Să nu râzi, iubite cetitor, când îți voi mărturisi de al început, fără încunjur, că simțirea aceea puternică care se anunță cu zgomotul furtunei, cum zice lord Byron, că patima aceea veche de când lumea, dar etern nouă, care se numește amoriul a fost [cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sine că nu o cunoșteam personal, nu schimbasem nici o vorbă cu ea, nu-i știam nici măcar numele: abia mai târziu am aflat că o chema Maria; prin urmare, cu atât mai mult o iubeam. Aceasta nu trebuie să te mire, iubite cetitor. Asemine complicațiuni psihologice s-au văzut la oameni mai ispitiți decât mine, căci închipuirea are darul de a mări, de a polei realitatea. Simțeam între dânsa și mine neputința apropierei ep care lo descrie Schiller prin cuvintele: Sie ist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
diafană, mai poetică, așa că parcă ea însuflețea întreaga fire încunjurotoare. Iar notele fluierului îmi răsunau în urechi dulci, melancolice, întocmai cum îmi răsunase odinioară aria plângătoare a Margaretei, arie neuitată ce de atâtea ori mi-a dezmierdat auzul prin voacea iubită a Mariei. Apoi, lucru neînțeles, cântecul cela de al o vreme nu mai semana nici cu doina din fluier a păstoriței, nici cu aria Margaretei din Faust, ci să schimbase într-un alt cântec care îmi venea de la munți, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
avea mângăierea că în timpul urcărei mele spre astrul arzător și al recăderei pe prozaicul pământ, voi fi avut momente de uitare a multor necazuri ce amărăsc zilnic viața omenească și aceste momente pentru mine tot sunt un câștig. ............................................................................................................................... Vezi așa, iubite cetitor, a fost povestea încuscrirei mele cu arta, acum 37 de ani!... ANEXE (Album realizat de Corneliu Grigoriu) Bustul lui Nicolae Gane, în Parcul Copou, Iași. Autor: R.P. Hette (1943, bronz) Scrisoare adresată de N. Gane redacției revistei Semănătorul. Scrisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
În același timp, ocupațiile foarte vechi erau abandonate. De cules nici nu mai era vorba. Vânătoarea și, parțial, pescuitul au fost abandonate În brațele sportului. Cam sângeros, dar așa-i omul... Agricultura a rămas Încă, dar din păcate nu prea iubită, așteptând Înlocuirea sa cu biotehnologia. Exemplele, fixate În scrierile multor cultúri, abundă. Câteva: Indienii, prin așa-numita Lege a lui Manu, a omului primordial, rezervau agricultura celei de-a treia, ca importanță, caste, primele ocupânduse cu ritualul, respectiv războiul. Țăranul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
noi, nici natura, nu putem sesiza modificările de nuanță. Spre nenorocul nostru, natura reacționează doar la atingerea unui extrem, iar atunci o face prin mijloace de asemenea extreme. Dar Viața e iubire, dezinteresată sau interesată - iar oscilații! -, iar natura trebuie iubită pentru ea Însăși, nu pentru frica de pedeapsă. Chiar dacă nu contează cine sau câți agresează natura, consecințele le vom trage cu toții, mai târziu, când incompatibilitatea dintre esența noastră biologică și mediul ultratehnologizat pe care ni-l creăm, dar și dintre
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Le mythe de l'antipsychanalyse, 19, p. 20). Întemeiat pe cercetările sale, Freud considera afectivitatea ca un factor esențial al vieții cotidiene, uneori depășind în importanță rolul inteligenței. "Argumentele care nu au drept corolar faptul de a emana de la persoane iubite nu vor exercita nici cea mai mică influență în viața majorității oamenilor" (20, p. 360). Această prețuire acordată afectivității în relațiile interumane cu implicații în plan educațional îl determină pe psihologul american G. W. Allport să-l includă pe Freud
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pealee trecând, Și-n liceul, cu mândru renume, “Miron Costin” noi cântăm din priviri. Din locașul unde nici teii nu mai dorm, Risipiți fără teamă, prin zări mergând, Noi vedem anii grei ai zidirii Răsărind din dragi și înțelepte-ndrumări. Refren Iubite cetitoriu, Biruit-au gândul să ne-apucăm de-această trudă, să dăm lumii la vedere feliul nostru, urmașii marelui cărturar. De unde este începătura cestii școli, carea-a fost mărsul și creșterea ei, care-au fost și care sunt cinstiții dascăli ce
IMNUL LICEULUI TEORETIC MIRON COSTIN – IAȘI. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Genovica Vulpoi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1826]
-
suport. Am avut norocul de a avea o bună calificare, o mare experiență teoretică și practică în multe domenii, am putut prin asta să asigur celor pentru care lucram, o mulțime de avantaje și importante câștiguri. Nu am fost niciodată iubit, am fost crunt folosit, dar pentru asta, ce-i drept, am fost bine răsplătit material. Sufletește însă mi-a fost foarte greu. Și mai pot spune ceva important: pe Dumnezeu l-am descoperit în exil. În momentele cele mai grele
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
1980, MAMA, BEA APA! A fost percepută probabil de cei din familia mea drept o victorie nemaipomenită. De remarcat cum această propoziție, un îndemn, de fapt, a fost rostită la două zile distanță de ziua de naștere a celui mai iubit fiu al poporului. Dar pun pariu că e doar o coincidență acauzală. Vremea trecea și iată-mă la un an și șapte luni pronunțând OPTITA (iubita), GAGU MAMII (dragu’), COCALA, POCALA (portocala), BADADA TATA OPATA! (tata dă zăpada cu lopata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cinci și-și plimbă ogarii pe pajiștile domeniului. Vorbea altfel. Acum trebuie să te miști repede, ochii pe butelie. Interesant la el mai era că avea program de lectură. Se scăpase odată când l-am întrebat dacă citise Cel mai iubit dintre pământeni, carte care mie unuia îmi plăcuse la nebunie. Cică nu, aia mai târziu. Peste vreun an avea fixată lectura. Asta era ordinea. Atunci când îl întrebasem, citea Hegel. La Hegel. Trei pagini pe seară. Nu înțelegea mare lucru, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mulți tâmpiți ca să audă între ei. Nu trebuie să-ți ceri scuze dacă ai talent sau ceva preocupări mai intelectuale. Pe vremuri se citeau pe furiș scena din Răscoala când cu violul Nadinei. Sau o scenă asemănătoare din Cel mai iubit dintre pământeni. Chestiile mai vulgăruțe erau subversive. Subminau cumva cultura oficială. Azi, cultura asta oficială nu prea mai există. Vulgaritatea și prostia au căpătat legitimitate. Disident devii dacă citești literatură de calitate. O formă de protest. Să citești pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
brăileni Nu știu pentru alții, însă pentru mine anii de liceu vor rămâne referențiali în parcursul meu existențial și desigur, profesional. Au fost cei mai frumoși, liniștiți, așezați și mi-au dat cu siguranță acea emulsie a sufletului tânăr, împlinit, iubit și dorit. Deși cerințele sistemului de învățământ de atunci erau suficient de dure, mai cu seamă în condițiile unui nivel liceal performant, în sensul că aveam examen de admitere în clasa a IX-a, apoi examen de treaptă la trecerea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
m-am ospătat din grătarul lor suculent, din peștele cel mai rar și din telemeaua lor grasă de toamnă, bând vin de-al locului și lăsându-mă apoi tras de telegarii lor, negri sau bălani, după cum Îi poftea buricul femeii iubite; aici, În Giurgiul cu vecinătatea Sudului ațâțător, cu apele lui tulburi, vii și stătute și cu turnul de strajă genovez Înfipt În inima orașului, am văzut două lucruri iarăși de amintit: o podgorie pe chiar malul Însorit al Dunării, scăpată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tu ești ca o simplă marfă care trebuie expusă ca să-și găsească clienți.) Dar mai este și o altă față a omului ce stă acum Înaintea dvs. și care avea să-l arate lucrând Înaintea unor trebi oarecare, unde ajunse iubit, ascultat, respectat, până și În lumea dificul toasă a scrisului, [În] acel genus irritabile vatum - și asta fără a-și potrivi În vreun fel firea sa cu a celorlalți, ci doar numai prin simpla lui prezență activă, Încrezător În cei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de mimetism, de adaptare, pentru ocazie, la felul nostru, oricât de personal, de a gândi, a simți și a ne exprima, Însușin du-și ele pentru asta, cu o uimitoare dexteritate, mai ales ticu rile fizice și intelectuale ale bărbatului iubit, Încolăcindu-se pe ființa lui ca iedera pe copac, până a ajunge, sărmanii de noi, la iluzia, marea și stricătoarea iluzie, că deosebirea dintre tine și femeia iubită este, ca să parafrazez pe Montaigne, mai mică decât Între tine și tine
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o uimitoare dexteritate, mai ales ticu rile fizice și intelectuale ale bărbatului iubit, Încolăcindu-se pe ființa lui ca iedera pe copac, până a ajunge, sărmanii de noi, la iluzia, marea și stricătoarea iluzie, că deosebirea dintre tine și femeia iubită este, ca să parafrazez pe Montaigne, mai mică decât Între tine și tine Însuți; fenomene care se risipesc de Îndată ce Înstrăinarea dintre noi și ele (totdeauna de rațiune sexuală) s-a produs și bagi seama Într-o zi la gura ei străină
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
masculin, cu atributele și prerogativele lui, cărora, de data asta, Înțeleg să li se supună ca niciodată [...]. „Tăticule!“ este țipătul lor Înăbușit sub brațele vânjoase și cu nasul lor turtit prin părul aspru de pe pieptul gol și gâfâind al bărbatului iubit. „Mamă!“, le răspunde geamătul surd al bărbatului sfârșit pe pântecul lor cald; la fel cu geamătul ostașului fulgerat de glonț pe câmpul de bătaie: Soțul sau amantul ajung după o vreme să fie urâți, detestați sau abia suportați, fie din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
trupurile de moniacilor din țara Gadarenilor, zavistia și ura ce Încă mă-ncon joară de aproape. Am fost și am rămas până acum, În urmă de tot, tulburat ca un școlar prost (cum sunt și voi mai rămâne Încă) Înaintea femeii iubite, confidenta și depozitara entuziasmelor mele prea naive. Simpla ei prezență feminină (chiar când nu era cazul să-și scoată, cum știa ea să-și scoată, furoul și ciorapii) mărturisesc că mă intimida, chiar după mai mulți ani Împreună, și chiar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]