7,384 matches
-
Țăranu, după o nuvelă de G. Sidorovici, Clienții lui Constantin de Puiu Maximilian). Dacă subiectul e luat din viața unei gospodării colective, eroul principal e un colectivist înapoiat. Va interveni însă și aici același activist de partid, cu același discurs, lămurindu-l pe tovarășul rămas în întuneric. (Același drum de M. Leonard, Iazul de la Șipotul rece de Ion Marin Sadoveanu). Pentru acoperirea schematismului acțiunea e complicată, de obicei, prin introducerea unei idile care sfârșește printr-o nuntă (...). Lupta de clasă din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ortografii, plină de contradicții și absurdități, s-au ridicat o seamă de cercetători (Lambrior, Tiktin etc.) care au cerut necontenit simplificarea și raționalizarea ei. Presa și revistele muncitorești Contemporanul, România Muncitoare precum și tipăriturile PCR - care își puneau ca scop să lămurească poporul muncitor, au întrebuințat o ortografie fonetică, rațională, ușor de mânuit și de învățat. Prezentul proiect de ortografie se datorește mult ortografiei acestor publicații. În întocmirea acestui proiect ne-a ajutat de asemenea exemplul rezolvării de către statul sovietic a problemei
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
totul îndreptățită. În ultimele numere ale revistei Limba română cititorul găsește titluri care-l atrag. Așa este acela al articolului lui Gh. Bulgăr din nr.2/1953: M. Sadoveanu și problemele limbii literare. Dar după citirea lui cititorul nu se lămurește în ce constă frumusețea limbii operelor maestrului Sadoveanu, cum se aștepta, ci află doar care sunt părerile cu privire la limba literaturii (...). Constatarea la care ajungi după ce citești revista Institutului de Lingvistică este că lingviștii noștri nu au pornit încă - deși ar
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sau afirmă că vrea să intre în colectivă; soția nu vrea, sau soțul pretinde numai că soția nu vrea să intre în colectivă. Toate greutățile se datoresc svonurilor chiaburești. Intervine secretarul de partid, sau un alt comunist, pentru a-l lămuri pe șovăielnic. Intervine miliția pentru a aresta pe chiaburii care sunt puși numaidecât de autor să dea foc la ceva și să ucidă ceva. Și totul se încheie cu bine; șovăielnicii se dumiresc și intră în colectivă. Eroii sunt, de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fi putut pune admirabil în lumină personalitatea eroului liric (...). Vorbind despre eroi lirici care se dau drept ei înșiși fără să fie (Aurel Rău) sau care, deși bine utilați, zgârâie cu totul la suprafață scoarța propriului eu (Baconsky), n-am lămurit decât parțial și în mică măsură dificultățile cu care se luptă și au de luptat poeții noștri atunci când își propun să vorbească într-un chip mai direct despre lumea lor interioară, despre gândurile și trăirile care-i încearcă (...) Nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de estetică. Să-ncepem cu opiniile lui G. Călinescu 73 despre poezia lui Eugen Frunză: „Voi face acum câteva observări asupra poeziei tov. E. Frunză (Zile slăvite, Sub steagul vieții etc.). Bag de seamă că de la început se cuvine să lămurim o chestiune de principii. Cum se aplică cerința tipizării în poezie? Se vorbește de «personajul liric» și este o expresie pe care eu o întrebuințam de mult. Nu trebuie să uităm că este un simplu chip de a vorbi. Unicul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pentru masele împilate, noua lucrare a lui Zaharia Stancu, Dulăii, constitue un act de acuzare împotriva regimului burghezo-moșieresc. Scriitorul a ales o perioadă istorică de maximă încordare: vara și iama anului 1906, în jurul răscoalelor din 1907. Prima parte a povestirii lămurește premizele cazului. Tabloul secetei este cutremurător. Pârjolul se întinde cât vezi cu ochii, apocaliptic. Dar aceasta nu face decât să accentueze un rău mai vechi și mai adânc: exploatarea. (...) Pasiunile care vorbesc despre Expoziția jubiliară din 1906 se integrează puternic
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în descendența ceaușistă și pace. D-sa are posibilitatea de a alege să vopsească în continuare portocala ori să fie cu adevărat președintele schimbării. Cred că are forța necesară, nu știu dacă are și buna-credință la fel de necesară. Nu m-am lămurit încă dacă vrea să joace un rol istoric ori funcționează doar pe baza combustibilului blestemat pe aceste meleaguri bolii puterii. Dar nu mai avem mult și vom afla asta: până la sfârșitul anului, cel târziu în primele luni ale anului viitor
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mă uit la știri la televiziunea publică, la care măcar sunt și eu o particică de patron, iar de la ora 22 noaptea, vreo două ore, răsfoiesc vreo cinci-șase ziare centrale și toate localele care au ediție electronică, pentru a mă lămuri și eu ce se petrece în urbe, în țară, în lume. Pentru lume, mă mai uit și pe site-urile unor publicații străine, pentru problemele integrării și ale UE în general, pe www.euractiv.ro. Bun, sigur că nu toată
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
în mod direct scopul acestei reviste: "Biserica Catolică a avut, are și va avea totdeauna adversari care să lupte fie împotriva învățăturilor propuse de dânsa, fie împotriva legilor și instituțiilor ei și nu rareori chiar împotriva slujitorilor ei... Spre a lămuri atât pe catolicii noștri, cât și pe aceia care aduc asemenea acuze asupra adevărurilor atât de mărețe ale sfintei noastre Biserici, ne-am hotărât a scoate Sentinela catolică"635. A mai existat o publicație similară care a aparținut Bisericii Ortodoxe
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
veșnică și pedepsele ce îi așteaptă pe cei care ajungeau acolo. Textul a fost redactat de părintele Iosif Duma și constituia o traducere. Așadar, erau alese teme cu un impact deosebit asupra cititorilor, a unor subiecte mai controversate, care trebuiau lămurite prin prisma Bisericii Catolice. Faptul că cele mai multe articole de acest gen au apărut în revistele "patronate" de preoți franciscani nu a fost întâmplător, căci ei fiind misionari prin formare foloseau textele cu cel mai mare efect și atingeau problemele existențiale
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
sfaturi referitoare la "programa" și orientarea respectivei reviste. Răspunsul episcopului de Iași Mihai Robu la cererea de reapariție a revistei Aurora franciscană a fost edificator în privința obligativității girului pentru apariția unei publicații catolice: "[...] Scriitorii de la revistă să nu uite a lămuri pe terțiari că viața terțiară nu constă numai în a se spovedi și împărtăși în anumite zile, a merge la Sfânta liturghie [...] ci în locul întâi, în împlinirea credincioasă a datoriilor proprii stării fiecăruia și în iubirea reciprocă și în umilință
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Dă-i cititorului tot adevărul și nimic altceva decât ficțiune 1.4. Post-timpul operei Desperado Timpul operei Timpul real, timpul palpabil al operei Desperado, timpul în care intriga se leagă și se dezleagă, eroul se nehotărăște (fiindcă prea puține sunt lămurite și precise în astfel de opere), este timpul prezent. Ca orice prezent, prezentul Desperado e o vreme amenințată. El scoate de prin buzunarele narațiunii ori ale discursului liric o cronologie contorsionată, răsturnată, confuză. Eroinele lui Doris Lessing cad în patru
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
punctul de vedere al narațiunii bine rânduite. Nice Work (David Lodge) e salvat de ironie. The Fifth Child (Doris Lessing) oscilează între nevoia de afecțiune și cea de mit. The Magus (John Fowles) derutează lectorul și nu izbutește să-l lămurească. Lanark (Alasdair Gray) e un coșmar seducător (distopie). Julian Barnes își îndulcește uscăciunea afectivă cu inteligență (cu excepția lui Staring at the Sun). Rădăcinile complicatei strategii Desperado cresc din confruntarea a două tehnici narative: pe de o parte avem tehnica prezentului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai mult decât ar trebui. O bucată de vreme aceasta e un mister și o sursă de suspans, dar în final Ackroyd destramă taina. Fiecare pagină e interesantă în sine, independent de înțelesul general al cărții, care nu e tocmai lămurit. Romanul este, de fapt, o stare de spirit. În timpul unui film după Marile speranțe, Tim are un nou vis. Se visează vorbind cu Charles Dickens, amândoi prizonieri în proza celui din urmă. Aceste vise creează o atmosferă remarcabilă, un amestec
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dacă nu sunt, ar trebui să fie. Acest gen de critică urmărește deconstrucția "autorului ca persoană". Moartea autorului, indispensabilă nașterii lectorului, e dorită cu patimă de autorul deconstructivist, care se așează în centrul atenției odată cu decesul textului analizat. Bradbury ne lămurește că "non-prezența lui Mensonge este temeiul autorității lui, ori tocmai al lipsei acesteia". Elogiul lui Mensonge se bazează pe o "tăcere estetică" a autorului, dar nu și a criticului, care vorbește la nesfârșit. Crearea unui nou limbaj nu e un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
catedrei și încheie prin a recomanda promovarea lui Philip. Ultimul capitol are forma unui scenariu. Romanul nu are un final propriu zis. Cei patru indivizi amestecați în tot felul de "schimbări" se întâlnesc într-un hotel în America pentru a lămuri situația. Morris rezumă cele întâmplate rostind, în spiritul acestui prim roman din trilogie, Noi patru deținem recordul la schimbarea nevestelor peste ocean. Cartea se încheie cu cuvântul "SFÂRȘIT", dar iată paragraful care precede acest final, ca o concluzie la ultima
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
James. Aproape uităm că Ralph e specialist în computere, nu literatură (specialista în transcrierea literară a Fluxului conștiinței e Helen) și ni se pare că avem de-a face cu un cercetător post-Joycean. Cercetările lui în domeniul gândirii, menite să lămurească chestiunea Inteligenței Artificiale, nu sunt convingătoare. Nu e tocmai un personaj interesant ca universitar. Pe de altă parte, în calitate de universitară, nici Helen nu se simte în largul ei. Ea e scriitoare. Suferă de blocaj scriitoricesc pe timpul narațiunii, dar anterior a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
adevărată, de altfel. Decorul e marele oraș. Londra e obsesia lui Ackroyd, spațiul prezentului lui, care e de fapt un trecut fără viitor. Cuvintele se leagă uneori în ciorchini, într-o aură de conotații fizice pe care poetul nu le lămurește, nu le clarifică, iar lectorul abia dacă le intuiește dar experiența fizică e neîndoielnic prezentă în vers. Când și când, câte o vorbă ne arată drumul către "bucuriile" trupului: "plăcerea de neînchipuit", "bucuria deplină", "o aură erotică" (viața la țară
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acum Urcând scările, când Îl aud pe fiul meu adult strigând Te duci la culcare, tată? Mai devreme? Somn ușor. Poemul are o economie perfectă, iar prima parte eliptică se echilibrează cu a doua parte, care e gramatical completă și lămurește lectorul ce se întâmplă. Ca mai toți autorii Desperado, Mole ne prinde cu această limpezime, și imdeiat după aceea ne lasă singuri cum face orice poet care se respectă să ne închipuim exact ceea ce el nu vrea să rostească. Mole
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
scriu în primul rând cu sufletul și abia apoi cu mintea (să nu uităm ce spuneam despre cunoaștere și derută). Dar mai cred și că trebuie să scrii cu amândouă inimă și cap. Această întrebare face lumină în Ever After, lămurește sentimentul pierderii din acel roman, sentimentul despărțirii, dar cred că toate acestea trebuie să fie inerente oricărei narațiuni. Spunem o istorie fiindcă s-a întâmplat ceva. Suntem puși să privim trecutul ceea ce s-a petrecut. Istoriile ne oferă o perspectivă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a fost încă studiat; acest detector i-a dezvăluit în curând un mod de obținere a electricității (în afara electrizării prin frecare și prin influență, cunoascute pe atunci). Credea chiar că a descoperit electricitatea animală universală, că este pe cale de a lămuri taina influxului vital care ar sta la baza vieții. El s-a apucat imediat să modifice condițiile experimentale. Într-o zi bântuită de furtună, a constatat că electricitatea atmosferică putea produce aceleași efecte ca și mașina sa. Pe vreme liniștită
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
mijlocul literar, ca și al autoarei engleze, de a exprima, dezinhibant, opinii depre sex și sexualitate, de a comenta lumea publică mediatizată. Autoarea (sau autorul) ce-și păstrează, de asemenea, anonimatul (rămânem la varianta feminină ca și în lucrarea precedentă), lămurește de la început cititorul că, deși se culcă cu mai mulți bărbați, nu se consideră o prostituată, că, deși primește bani de la bărbați, nu este o c...., ci mai degrabă, o nimfomană. Relatarea propriei experiențe în domeniul practicării libere a sexului
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care au binevoit să le facă cunoscute până acum nu le-au explicat adesea decât în calitate de gramaticieni sau filosofi. Cum aveau mai mult studiu și speculație decât experiența teatrului, lecturarea lor ne poate face mai docți, dar nu ne poate lămuri foarte sigur pentru a reuși în această privință." 3.1. Cele șase elemente constitutive ale piesei de teatru Aristotel definește piesa de teatru prin suma trăsăturilor sale distinctive. Pentru a le determina, el utilizează cele trei criterii de diferențiere a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
număr de dificultăți pentru autorul dramatic ce trebuie să motiveze venirea diferitelor personaje fără să pună în pericol verosimilul acțiunii. Într-un decor unic, într-adevăr, motivațiile ce îl aduc pe cutare sau cutare personaj pe scenă trebuie să fie lămurite. "Trebuie, dacă se poate, scrie Corneille în Discurs despre cele trei unități, explicate aici intrarea și ieșirea fiecărui actor; mai ales în privința ieșirii consider această regulă indispensabilă, și nimic nu poate fi mai neplăcut decât un actor care se retrage
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]