7,857 matches
-
armata mai înainte de 1997 au dreptul automat la reședință în Regatul Unit. Ministerul de interne britanic este obligat prin această hotărâre să revizuiască situația tuturor celor afectați de această decizie. Pe 29 aprilie 2009, o moțiune a opoziției inițiată de Liberalii Democrați în Camera Comunelor a fost adoptată cu o majoritate de 267 la 246 de voturi, prima înfrângere a unui partid guvernamental britanic din 1978. Nick Clegg, iderul libral-democraților avea să declare că „Aceasta este o victorie imensă [...] pentru drepturile
Gurkha () [Corola-website/Science/322900_a_324229]
-
care în 1922 născuse un băiat, cere divorțul. Radu Lecca divorțează, și decide să transfere afacerea cu pescuitul în România, afacere care eșuează datorită unor piedici birocratice puse de ministrul domeniilor Constantin Argetoianu. Aversiunea față de politicieni, și în special, față de liberali și țărăniști, îl va urmări toată viața, după cum va confirma ulterior și N. Steinhardt. După acest eșec, la Paris, unde începuse o afacere cu un restaurant cu autoservire, îl cunoaște pe un anume Gohard, care furniza informații agenților bursieri, privind
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
ducea tratative pentru obținerea unui nou împrumut, în condiții deosebit de dezavantajoase. Guvernatorul liberal al Băncii Naționale, Dimitrie Burileanu, avea să fie demis ulterior, tocmai pentru că se opunea acestui împrumut. Înarmat cu telegramele, dintre care una vorbea despre un plan al liberalilor de a forța abdicarea regelui, pleacă în țară și solicită o audiență la Carol al II-lea, căruia îi prezintă exact situația. Presa a lansat o campanie orchestrată de cele două mari partide, contra lui Lecca, arătând că prin acțiunea
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
și pe relațiile acestuia cu serviciile secrete germane (în urma acuzațiilor emise de către Eugen Cristescu că ar fi fost agent dublu). Radu Lecca a negat categoric toate aceste acuzații, subliniind că a furnizat informații lui Carol al II-lea despre complotul liberalilor și despre condițiile oneroase ale împrumutului francez, din patriotism și din proprie inițiativă, fără să fi fost solicitat anterior și fără să fi așteptat vreo remunerație. La fel, informațiile despre germani, obținute în discuțiile cu Killinger și alți oficiali germani
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
arhivă. Lumea politicii interbelice este descrisă cu lux de amănunte. Autorul este necruțător cu toți politicienii, în care vede doar indivizi puși pe căpătuială. Dacă e să ne luăm după N. Steinhardt, care afirmă pe undeva : "nesfârșitele lui atacuri contra liberalilor sunt obositoare", se pare că ura contra politicienilor l-a urmărit toată viața. Referirile la comuniști sunt extrem de discrete, cuvântul "comunist" apare doar de 4-5 ori în manuscrisul său. De asemenea, face aluzie adesea la "nedreptatea" ce i s-a
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
de boicot a mărfurilor germane din 1933. Din când în când, de asemenea, nu uită să laude realizările "regimului de democrație populară", este drept, extrem de rar și de discret. Bunăoară, atunci când vorbește despre afacerea sa cu "pește oceanic", blocată de liberali, spune : "Azi, guvernul R.P.R a pus pe picioare industria pescuitului cu mare succes". În ultima parte a memoriilor sale, Radu Lecca vorbește pe larg despre afacerile conducerii comunității evreiești, în frunte cu Wilhelm Filderman. Este vorba de mari afaceri
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
destrămarea căsniciei lui Constantin. După douăzeci de ani de mariaj Marele Duce s-a îndepărtat de soția sa; punctele de vedere politice și interesele diferite au săpat încet-încet fundamentul relației lor. Alexandra Iosifovna era tot atât de conservatoare pe cât era Constantin de liberal. La sfârșitul anilor 1860, Constantin s-a angajat într-o aventură având o fiică nelegitimă, Maria Condousso. În anii 1880, Maria a fost trimisă în Grecia unde a fost doamnă de onoare pentru sora sa vitregă, regina Olga. În cele
Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei () [Corola-website/Science/315989_a_317318]
-
, A Liberal Arts University (cunoscută anterior ca ECLA, "European College of Liberal Arts") este o universitate privată din Berlin, Germania. Această instituție a fost fondată în 1999 ca o asociație non-profit, sub conducerea lui Stephan Gutzeit. Primul decan a fost Erika Anita Kiss. Începând cu 2003 Peter Hajnal și Thomas Norgaard au
Bard College Berlin () [Corola-website/Science/318923_a_320252]
-
Year. În octombrie 2009 a fost inaugurată o licență de patru ani: "BA in Humanities, the Arts, and Social Thought". În noiembrie 2011, ECLA a devenit parte din Bard College, New York, SUA, iar numele instituției s-a schimbat în , A Liberal Arts University. Un al doilea program de studii de licență de patru ani, "BA in Economics, Politics and Social Thought", a fost introdus începând cu toamna anului 2014. Contrar normelor de funcționare ale instituțiilor dedicate învățământului superior, Bard College Berlin
Bard College Berlin () [Corola-website/Science/318923_a_320252]
-
redate în verde-albăstrui deschis, însă în simbolistica punctelor cardinale, el nu există. În simbolistica populară central-europeană albastrul este considerat culoarea loialității, dar și a lucrurilor misterioase (basmul Lumina albastră), a mistificării și a incertitudinii. În simbolistica politică albastrul era asociat liberalilor (respectiv național-liberalilor). „Zidăria albastră”, sistemul tradițional al francmasoneriei, este ierarhia fundamentală a „celor trei grade”. În arta preistorică, precum și în cea a popoarelor care nu cunoșteau scrisul, albastrul era rar folosit, întrucât erau greu de găsit materiile prime pentru obținerea
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
echitabilă și mai onorabilă. Din aceste motive au fost mulți evrei care au privit cu simpatie Marea Revoluție Franceză și revoluțiile de la 1848, însuflețite de lozincile de „Libertate, Egalitate, Fraternitate”. Din aceleași motive au fost mulți evrei și printre revoluționarii liberali, socialiști, social-democrați, comuniști și anarhiști, printre activiștii sindicaliști, feminiști, și pentru drepturi civile ale minorităților etnice, rasiale, sexuale și ale altor pături oprimate. În general, minoritatea evreiască s-a divizat din punct de vedere ideologic-politic în trei grupări principale, cu
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
domnia lui Carol I. A fost de mai multe ori ministru de interne în timpul domniilor lui Cuza și Carol. A fost unul dintre cei mai influenți intelectuali români ai generației sale (situându-se pe curentul moderat al liberalismului). Fiind un liberal moderat, și-a început cariera politică în calitate de colaborator al prințului Mihail Sturdza, în același timp ocupând funcția de director al Teatrului Național din Iași și a publicat multe opere împreună cu poetul Vasile Alecsandri și activistul Ion Ghica. A fost redactor
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
de către boieri, lăsând alte probleme pentru a fi discutate într-un plen viitor și permanent. Proiectul a fost din prima respins de o mare majoritate a Adunării, ceea ce a dus, după părerea lui Kogălniceanu, la crearea a doi poli, unul liberal și unul conservativ, înlocuind unionismul și cauzând conflicte în fosta majoritate unionista (care a dus la formarea partidelor Național Liberal și Conservativ). Dejucând planurile opoziției de Vogoride și grupul său de discipoli conservator în timpul noilor alegeri pentru Divan, Kogălniceanu a
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
politică. Alecsandri s-a retras la moșia să de la Mircești, în care a scris piese de teatru în care ironiză actorii și evenimentele vieții politice. În cele din urmă, domnitorul Cuza a fost detronat de o coaliție de conservatori și liberali în luna februarie 1866; după o perioadă de tranziție în care s-au făcut numeroase manevre pentru a evita separarea din nou a Moldovei și Țării Românești, un Principat unit al României a obținut recunoaștere internațională, avându-l că monarh
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
Cuza la Ruginoasa. Ulterior, Kogălniceanu a scris: „Cuza a făcut mari greșeli, dar [proclamația "Către locuitorii sătești" din 1864] nu va dispărea niciodată din inimile țărânilor și nici din istoria României”. El a continuat să fie liderul grupării politice a liberalilor reformiști moderați din România; într-o ușoară opoziție față de guvernul Partidului Conservator condus de Lascăr Catargiu (1875), a inițiat convorbiri cu facțiunea liberală radicală (din care făceau parte, printre alții, Ion Brătianu, Dimitrie Sturdza, Ion Ghica, C. A. Rosetti, Dimitrie
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
Napoleon Buonaparte Novară devine capitala departamentului Agogna, pentru a fi apoi din nou dată casei de Savoia în 1814. Pe 8 Aprilie 1821 Novară a fost teatrul unei bătălii în care trupele regulate sarde și austriace i-au învins pe liberalii constituționali piemontezi; în și mai teribilă Bătălie de la Novară din 23 Martie 1849, armata piemonteza a fost învinsă de austriecii mareșalului Radetzky; acest lucru a dus la abdicarea lui Carol Albert de Savoia și la ocuparea orașului de către austrieci. Înfrângerea
Novara () [Corola-website/Science/297327_a_298656]
-
păstreze 'un ton constructiv și o abordare pozitivă". A adus în discuție trei piloni pe care îi susține: redefinirea modului în care funcționează România, agricultura și crearea de locuri de muncă. Geoană a ținut să precizeze că alianța sa cu liberalii, parafată la Timișoara, este una sinceră și nu bazată pe interese politice. El și-a manifestat speranța ca Traian Băsescu să nu apeleze în cadrul dezbaterii la mijloace și atacuri personale, 'la modul în care a conceput campania electorală, care s-
Mircea Geoană () [Corola-website/Science/297319_a_298648]
-
din susținătorii lui Carol al II-lea): în octombrie 1927, a fost arestat Mihail Manoilescu, ”unul dintre cei mai înfocați carliști”, fiind acuzat de tulburarea ordinii constituționale a statului. După moartea lui Ion I.C. Brătianu, ”în campania sa vizând răsturnarea liberalilor de la putere, Partidul Național Țărănesc nu a ezitat să agite problema revenirii lui Carol. După cum explica Iuliu Maniu, Regența instaurată în 1926 era slabă, iar în țară se crease un puternic curent de opinie favorabil reîntoarcerii în țară și pe
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
interese a partidului liberal. Armata simțea nevoia unei căpetenii, Prințul Nicolae neavând vocațiunea de a o conduce. «Restaurația» prințului «martir» plutea în aer” În acele condiții, Maniu a negociat prin diverși interpuși condițiile reîntoarcerii în țară a ”prințului sacrificat de liberali”: ”intuind oarecum caracterul lui, am voit să-mi iau asigurări eficiente pentru a stăvili excesele dintr-o încorsetare deliberată. I-am trimis, încă din 1928, în mod discret, oameni de încredere, pe Popovici și pe Leucuția, care să trateze cu
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
Nu ar fi fost oportun. Ar fi fost chiar o greșeală politică pe care partidul ar fi plătit-o scump. În anul 1930, lumea românească, în marea ei majoritate, nutrea o simpatie evidentă pentru cel socotit atunci «Prințul sacrificat de liberali.» Țara îl dorea. El era considerat o victimă a manevrelor lui Brătianu și încarna multe nădejdi. Opinia publică trecea, cu destulă ușurință, peste aventurile lui anterioare. Ba chiar îi apreciau romantismul și cavalerismul dovedit. Țara era pornită contra liberalilor, uzați
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
de liberali.» Țara îl dorea. El era considerat o victimă a manevrelor lui Brătianu și încarna multe nădejdi. Opinia publică trecea, cu destulă ușurință, peste aventurile lui anterioare. Ba chiar îi apreciau romantismul și cavalerismul dovedit. Țara era pornită contra liberalilor, uzați de o guvernare prelungită și destul de abuzivă, și îmbrățișa cu ostentație pe toți adversarii guvernanților și în primul rând pe prințul moștenitor, prin a cărui îndepărtare din țară fusese întronat un copil, tutelat prin regență”. Coposu explică în notele
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
PNL. Pe de altă parte, Stolojan a susținut că excluderea sa s-ar datora presiunilor impuse de președintele PNL Călin Popescu Tăriceanu, care urmărește să își elimine adversarii politici. Din afara PNL, Stolojan lansează, în octombrie 2006, Platforma liberală, împreună cu alți liberali excluși din partid sau nemulțumiți de conducere: Valeriu Stoica, Radu F. Alexandru, Mona Muscă, Cristian Boureanu și Raluca Turcan, la care ulterior se alătură și alte personalități importante, precum ministrul Agriculturii Gheorghe Flutur sau senatorul Mircea Cinteză. În decembrie 2006
Theodor Stolojan () [Corola-website/Science/297338_a_298667]
-
excluși din partid sau nemulțumiți de conducere: Valeriu Stoica, Radu F. Alexandru, Mona Muscă, Cristian Boureanu și Raluca Turcan, la care ulterior se alătură și alte personalități importante, precum ministrul Agriculturii Gheorghe Flutur sau senatorul Mircea Cinteză. În decembrie 2006 liberalii platformiști anunță constituirea Partidului Liberal Democrat (PLD), iar Stolojan devine președintele noii formațiuni politice. La 1 martie 2007 partidul a fost înregistrat oficial. Sloganul PLD era "Progres, Libertate, Demnitate". La alegerile europarlamentare din 25 noiembrie 2007 a candidat pe prima
Theodor Stolojan () [Corola-website/Science/297338_a_298667]
-
A. Rosetti, a format un cabinet liberal, care a rămas la putere până în 1888, fiind ministru în timpul Războiul Ruso-Turc din 1877, Congresului de la Berlin, formarea Regatului Român, revizuirea constituției și alte reforme. După 1883, Brătianu a fost singurul lider al liberalilor, cu ajutorul lui C.A. Rosetti, prietenul și aliatul politic al său timp de aproape patruzeci de ani. În afară de a fi un politician important al României în timpul anilor critici 1876-1888, fost și scriitor. Pamfletele sale politice în franceză: "Mémoire sur l
Ion C. Brătianu () [Corola-website/Science/297349_a_298678]
-
, adesea I. G. Duca sau Ion G. Duca / Ion Gh. Duca (n. 20 decembrie 1879, București - d. 29 decembrie 1933, Sinaia) a fost un om politic liberal român. A fost inițiat în francmasonerie, când se afla la studii în Franța. A deținut funcțiile de ministru al educației (1914-1918), ministru al agriculturii (1919-1920), ministru al afacerilor externe (1922-1926), ministru al afacerilor interne (1927-1928), și prim-ministru al României
Ion Gheorghe Duca () [Corola-website/Science/297355_a_298684]