7,873 matches
-
rog să Înțelegeți. Ca prin minune primi banii. Nu știu ce gîndise. Nu, nu-mi mulțumiți, adăugai, nu e pentru dumneavoastră, e pentru ea, nu vă simțiți În nici un fel obligată. Îi oprii astfel vorbirea ce-i tremura pe buze, apoi aprinserăm lumînări și Îngroparăm proaspete petunii În mici glastre cu pămînt. Pe cruce Își Încrustase pe placa de marmură fotografia și data nașterii. Keti mă privea din ovalul fotografiei ei, se obișnuise cu vizitele mele singuratice, neștiute de nimeni, și cu micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de om al cîmpiei; visase la vremi ce zadarnic așteptase să vină. Mai era puțin ca ziua să fie egală cu noaptea și-n după-amiaza aceea, cînd amurgul aluneca În camera altădată plină de rîsetele musafirilor, de zvăpăiala fețelor uitate, lumînarea de datină veghea ușor tremurîndă somnul nedrept al Învățătorului; la căpătîiul lui plîngea ca un copil un bătrînel, subțire la trup, cu părul alb, adus ușor de spate; era Lung. Toate se amestecară În față-mi, femei sau bărbați, cunoscuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
venit, domnule judecător. Îmi ceru apoi unele lămuriri cu privire la testamentul olograf În beneficiul ei, pe care-l scoase din poșetă. În final mă oferii să apeleze la mine ori de cîte ori va avea nevoie. A doua zi, după-amiaza, aprinsei lumînări și așezai flori la mormîntul Iuliei Valșar și al familiei Perussi; mîngîiai fotografia lui Keti. La venire, ca și la Întoarcere, aleile cimitirului erau goale. Pe nepoata venită În doliu atunci, slabă, plăcută la Înfățișare, cu ochii adînciți În orbite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
domnule judecător! Și peste o jumătate de oră amestecai, amestecarăm timpii, Îngenunchind pe rînd la cele două morminte, cel de-al doilea al lui Lung, din Întîmplare apropiate. Și toți patru, În preamurgul din Vinerea Mare a acelui an, părurăm patru lumînări aprinse, flăcările noastre pîlpîind invizibile, simțindu-le numai căldura, În timp ce ochii Mariei Lung se pironiră spre crucea fostului ei soț; Își duse mîna dreaptă la gură, În timp ce crucea se mărea și Îndepărta spre zare cu inscripția fenomenală „INRI” și dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
semn funest. Ploaia se mai domoli, dar tunetele continuau să bubuie, iar fulgerele brăzdau cerul plumburiu; Vitellius privea din palatul său în jos, spre poporul Romei care înțesa străduțele și piețele, sărbătorind Saturnaliile. Potrivit obiceiului, oamenii își dăruiau unul altuia lumânări aprinse și statuete de lut; peste tot mirosea a carne friptă, a vin și tămâie. Peste tot era zarvă mare, fiindcă în acele zile de sărbătoare totul era permis și rolurile se inversau: sclavii își insultau stăpânii, care îi serveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
era sărbătoare; prin urmare, tribunalele și școlile erau închise, nu puteau să se înceapă sau să se desfășoare războaie etc. Era cea mai importantă sărbătoare a anului - adesea de o veselie deșănțată -, în timpul căreia oamenii își ofereau unul altuia daruri, lumânări de ceară și statuete de lut, ce făceau trimitere la vechile sacrificii umane. Scissores: luptător derivat din secutor, adversarul tipic al rețiarului. În locul marelui scut concav, scissor-ul poartă pe antebrațul stâng o plasă metalică având la capăt o semilună cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
față și un alt ade văr: „Ultimele clipe ale vieții, profesorul Oblu le-a petrecut pe patul spitalului... A murit pe patul spitalului și cine știe dacă s-a bucurat de gestul creștinesc de a i aprinde cinev a o lumânare în ultimele clipe... plecase lângă fiica și soția lui, care-l așteptau de mult.” Încă o „fotografie” dăruită nouă, cititorilor, de Liviu Romoșan: „ Astăzi, casa profesorului pare pustie și tristă, cu obloanele ferestrelor ferecate. Gardul de fier, cu scândurile crăpate
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și atâta fac, explica degajat și își vedea de treburile zil nice. Desculț, cu capul gol, încins cu o funie și cu traista în șold, Lumânărică, până în ziuă, la deschiderea și începerea slujbelor, colinda toate bisericile din Iași, împ ărțind lumânările și cerșetorind, nu pentru el, că lui nu-i trebuia mai nimic, ci pentru alții. Dacă la un schit lipsește clopotul, Lumânărică află, îl cumpără din târg, merge cu dânsul în mijlocul pieței, îl trage, iar clopotul nu tace până ce nu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
dar ne strică și sănătatea?”; „dar cu cheltuiala de la balu l pr otipendadei?” Punând astfel de întrebări, în așteptarea răspunsurilor, autorul adăuga: dacă Lumânărică ar fi strâns toți banii pe care ia împărțit miilor de săraci și a cheltuit cumpărând lumânări, clopote, vaci, veșminte ș.a., negreșit ar fi deve nit om bogat. Dar trăind sărac, dar comportându se bogat, el a muri t sărac. Într-o zi, trecând pe lângă biserică, am văzut norod strâns. Am auzit citindu-se rugăciunile morților. Am
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Niță care muncea și s e hrănea de pe la casele oamenilor. Cu 40 de ani în urmă, pe câ nd a vea vreo 20 de ani, el a plecat din sat, fără să spună cuiva și s-a deprins să dea lumânări pe la bisericile târgurilor. Îmbrăcat cu un suman, cu o cămașă de cânepă, înci ns cu o funie, cu capul gol și iarna și vara, cu picioarele desculțe, iar iarna numai în iminei, fără altă încălțăminte, cu un snop de lumânărele
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
fast deosebit. Către rostirea ultimei rugăciuni, se sună doar odată dintr-o trompetă, ca la Anul Nou, și toți, ca o apă, ies din sinagogă, revărsându se... Se împart î n grupuri, cu fața spre lună. Fiecare grup poartă o lumânare aprinsă, ca să poată citi rugăciunile adresate petelor din l ună (lui Șecinah). Cu brațele ridicate și urlete, toți își manifestă prin gesturi emoția sufletelor lor. După 24 ore de post și rugăciune, ei se îndreptau apoi spre casele lor, cântând
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
crescut cât marea! În copilărie, Mureșul a înecat satul, să nu mai fie! Poimâine se va schimba vremea, spun vecinii în fiecare zi! Nu ne vom mai trezi, ne-am smintit de atâta nadir și zenit. A rămas doar o lumânare îngenuncheată, lunecând peste zare. Sfârșitul ne smulge din ochi ultimele priviri! Ceasul aduce prea multe știri. Cine mai știe cât din vreme o să mai fie? Rugăciune Vin mereu aici la Azuga, arborii trec tot călări sub fereastră, coboară din pădurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în linie dreaptă. Așa e când mori, când te naști sau la cununie? Aștepți sau ți se pare că o să vie; singurătatea vorbește tot mai tare și n-o mai aud. E tot mai frig: de emoție, de aer, de lumânare, de aerul din geamul deschis; hârtia-i mai rece: la nuntă, la botez sau zboară cu ultimul vis, așa este scris. Nu mai e soare, nu-l mai văd, nu-l mai aud, nu mă doare; așa va fi clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
de la ușă. Era război, a murit atunci o mătușă tușa, îi spuneam noi, avea ochii albaștri, era primăvara împletită în culori și parfum! Tușa mea de zare încă se clatină după obiceiuri și datină. Azi la mănăstire am pus o lumânare pentru sat, ciudat, am văzut și am visat: caii ce s-au întors la arat. Murim de două ori? În amintirea familiei Marin Ghiță din Bușteni Ce mult a trecut de când am ciocnit un pahar cu prietenul meu, bătrânul sticlar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
himerice, îmi sângera clipa. În atâta felurime de forme ne-am născut noi în cercuri rotunde și moi? Statuile În ritm de vals, citesc imaginile întocmite fals pe sticla înghețată și rece. Statuile mor sufocate de obiectele din jur: ca lumânările stinse ușor de o mână nevăzută dispărută și ea, undeva, cândva, vărsată în aerul apăsător și galben, în irizări de toamnă târzie, vie, doar în amiaza mea. Alături de femeia frumoasă din piatră, stă o mască, care niciodată n-a zâmbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
se înalță în cer mănăstirile, cetăți ale credinței, harfe de voal, lumini de cristal își schimbă culoarea de ceară, de opal, întunecate ca marea. Călugării și strămoșii se roagă pentru noi, rămași să scriem ce ei au uitat. Reînvie, în lumânările aprinse, credința, în straie de mucenici, înnegrite de vreme. Mâinile albe de zăpadă ușoară omoară aripile timpului rămas. Sfârșitul nu se va coborî aici, el rămâne departe... se vor mai scrie multe file de carte, spunea Trifu, elevul meu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
își chemă nepotul și-i zise: Nepoate, îți dăruiesc acest phening. Dacă îl vei folosi cu chibzuință, vei putea muri, la rândul tău, milionar. Așa să-ți ajute Dumnezeu!.. Și își dădu obștescul sfârșit după ce stinsese, din motive de economie, lumânarea.” După ce, pe baza textului mai înainte citat, construisem un serial umanitar refuzat inuman de mai multe gazete, lecturând rubrica “diverse” am înțeles de ce, adică din ce cauză, manuscrisele mele nu prezentau interes. Nu ținusem cont de apariția pe scena publică
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
naționale cu scut ca scut al patriei. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pătrunde în careul de șase metri pătrați ai Prezidului reprezentantul agrarian cu o mână după gât și alta de-a lungul dedesuptul unei tipsii încărcate cu o colivă de grâu olandez proaspăt și lumânări originale de ceară autentică de la Casa de import-export Mexvlitz Lyka K. Fra ți loooor ! Ce este Bâza ? Bâzza nu-i altceva și altcumva decât tumultuoasa exprimare a trudei și colectivismului democratic. Este, dacă acceptați, preluarea și ducerea la esență a
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cu un minut mai devreme de sosirea prin poșta submersibilă a revistei de ieri în care s-a și publicat.Dar nu face să, fiindcă ne apropiem de încheierea preafericită. Sub ogiva gotică a ferestrei străluminate de un muc de lumânare, Zaston Anibal citește ultimul paragraf din ultima luare de cuvânt a Preșului... “...După cum se știe, s-a anunțat vizita unei Comisii Europene Interdepartamentale și a mai multor organe internaționale pentru și în același scop: definirea caracterului, consecințelor și credibilității Jocului
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
trec fericiți salutându-se în sus și în jos, semn indubitabil că liftul nu funcționează. Din colbul argintiu de stampă nordică apar în prim planul interesului dumneavoastră, exact la palierul etajului șase, un domn și o doamnă îndeaproape urmați de lumânarea atent purtată de doamna femeie de serviciu. Pe acordurile bine timbrate ale unei tuse, procesiunea se oprește în fața apartamentului care, ca și celelalte, își conservă intimitatea în spatele ușii bine închise. Sonerie...Soneria nu funcționează. Trei bătăi în ușă. La a
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
un scurtscurtscurt interviu celebrului acrobat trapezist zburător Calache nu e nimeni. Maestre,vă pregătiți de un nou triplu salt mortal. Adică de ce triplu ? Simplu: îl sar de trei ori ! Ah ! Bineînțeles...Da, da,mda. Văd că ați aprins și o lumânare. Pregătiți o nouă surpriză ? Da. în premieră univesală voi efectua un salt creștinesc. De unde și...prezența lumânării, nu ? Mda. Decât să mi-o țină alții, mai bine...singur. Întrerup pentru o clipă micuțul interviu pentru că mi-a intrat ceva în
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
triplu salt mortal. Adică de ce triplu ? Simplu: îl sar de trei ori ! Ah ! Bineînțeles...Da, da,mda. Văd că ați aprins și o lumânare. Pregătiți o nouă surpriză ? Da. în premieră univesală voi efectua un salt creștinesc. De unde și...prezența lumânării, nu ? Mda. Decât să mi-o țină alții, mai bine...singur. Întrerup pentru o clipă micuțul interviu pentru că mi-a intrat ceva în ochi: silueta plină de farmec a asistentei Maestrului, domnișoara madam Paloma. Merci pentru înțelegere. Dragă Maestre, observ
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
77 vă aparține ca și acest superb picior detașabil utilizat la Casa Albă de chiar însuși Președintele când are de pus ce are de pus. Pentru două picioare plătiți unul singur,celălalt îl primiți pe gratis gratuit ca și această lumânare ornamentală din care a doua acoperă mai bine de jumătate din prețul celeilalte și dacă doriți și a treia e gratuită, adică la două una, sau la una două și cu bonus special și numai astăzi pentru dumneata acest aparat
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Nobel care rîde, un cadou neașteptat, o rentă care n-a venit, prinderea mîinii În ușă, o sală de gimnastică, hotărîrea de a face ceva nemaivăzut În cartier, Crăciunul, Îngerul de hîrtie ce se desprinde din brăduț, ia foc de la lumînare și-ți vorbește cu voce de om, printre pene, incendiul care urmează, palma paternă, un volum de poezie, un accident rutier. Ultima posibilitate este ilustrată cotidian În reviste de Întins tiraj prin minuscule texte situate lateral de uriașe busturi color
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Apoi a răcnit: „Lebădă CÎntă Înainte de moarte”. Plutonierul de jandarmi m-a capturat Împreună cu fiică-sa În liftul pe care-l Îl foloseam acum de teamă să nu fiu prins pe scări și a zîmbit enigmatic: „Cazaci Se hrănesc cu lumînări de seu”. Iată ce scria pe alte bilețele: „Erudiție Trebuie disprețuită. E dovada unui spirit mărginit.” „Introducere Cuvînt obscen.” „Gumilastic E făcut din scrot de cal.” „Muie lui Fochistu.” (Tot Flaubert.) „Autor E obligatoriu să cunoști cîțiva autori; nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]