12,849 matches
-
drept în sus și sunetele și glasurile loveau ca într-o sticlă sonoră. Călări pe cai, Faliboga și Lepădatu se duseră și cercetară girezile de paie și stogurile mari de fân. Oamenii veneau cu sănii la încărcat. În apropiere, ciobanii luminau locul în jurul perdelelor în care stăteau grămădite oile. Până în fundul zării se întindea o pânză albă, nepătată. Din senin, uneori cobora ca o fumegare, se apropia, ș-un convoi lung de corbi presăra puncte negre mișcătoare pe lumina omătului. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu Alexa? îl întrebă ea. Da, însă văd că nu-i acasă... Și departe ești cu slujba? urmă ea, zâmbind stăruitor. Nu tocmai departe. În Bâtca Corbului... Ea tăcu. Sub privirea ei ațintită, flăcăul înțelese că femeia îl dorea. Și luminându-i-se și lui privirea, văzu înainte-i o muiere năltuță și mlădioasă, c-o floare galbenă în părul strâns cunună, cu gura ușor deschisă, în care luceau dinții albi și ascuțiți ca de sălbătăciune. Deodată ea nu mai zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trecute în spate, amândoi săriră pârlazul, apoi porniră cătră munte, fără a mai privi înapoi. Copoii, zvârlindu-se în copce. Îi ajunseră din urmă. Călcând cu opincile ca-n puf prin zăpada curată, trecură spre valea Moișei și, când se lumină de ziuă intrară pe cărarea muntelui, sub streșina de cetină. Aici îi împresură deodată o liniște adâncă. Cel dintăi omăt moale sta pe brădetul neclintit deasupra și pe cărări era numai un pospai subțire. Nu s-auzea nici un sunet: munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
adus paharul. Îmi arătă un pahar verde, de o litră. —Ăsta îmi trebuie mie cu vin, și pe urmă spun. —Bine, moș Mitre, paharul se va umple cu vin, precum poftești. Începui a-mi desface panerul cu provizii. Bătrânul se lumină o clipă de un zâmbet cu desăvârșire blând. Raruca asta, domnule, are de la Sandu Dălcăuș o tăietură de cuțit. A tăiat-o acel tâlhar acum șase ani. Se cunoaște locul tăieturii ceva mai sus de stinghie, în partea stângă. — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Mustafa aici. Să nu-l strici. Vreau să-și mărturisească în fața mea nelegiuirea. Rustem, marele vizir, a îndrăznit: —Să fie oare vinovat fiul strălucirii tale? — Vom vedea, Rustem. În fața mea nu va putea tăgădui. Iar dacă e nevinovat, Allah va lumina judecata noastră. Rustem a fost într-o săptămână la Amasia. Marele vizir cunoștea puterea oștilor lui Mustafa, precum și dragostea lor pentru șahzadè. Pe de altă parte, în lungul drumurilor Anatoliei, credinciosul împărăției cugetase la întâmplare și-și înșiruise întrebările și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și să ne supunem. Marele Soliman s-a simțit mai mic decât toți mișeii împărăției sale și două lacrimi i-au izvorât din ochi. Le-a alungat cu mâna stângă în lungul bărbii. Vinovații... vinovații... a șoptit el. —Allah va lumina înțelepciunea domnului meu... a răspuns bătrânul. Ce să fac, Selim-Hafiz? Bătrânul s-a închinat cu smerenie și frică: O, stăpâne, Selim-Hafiz spune că pământul e sătul de sânge... Împăratul a înălțat fruntea și a încruntat sprânceana. Selim-Hafiz s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
avea dreptul tronului. Totuși împăratul bănuia că Roxelana va pune înainte dragostea ei pentru Baiazid. Împăratul a oftat întru singurătatea lui. Ajungând la Stambul, înălțimea sa va avea poate să judece pe prea iubita-i soție. Poate Allah îl va lumina s-o ierte, căci ea îi rămâne totuși singura mângâiere a vieții. Însă urmaș va fi Selim, după legea împărăției. Alaiul împărătesc a trecut în șeici Boazul și împăratul a pus piciorul în grădinile seraiului. Roxelana își primise veștile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
unei flori rare. —Ce-i asta? a întrebat împăratul. —E floarea care a fost martoră a bucuriei mele dintăi, doamne. De atuncea, din noaptea neuitată, o păstrez. Cu sângele meu să înflorească din nou. I se desfăcu feregeaua, i se luminară sânii. Avea spre domnul său avântul cu care îl biruia totdeauna în luptele intimității. Venețiana calculase și abstinența împăratului în răstimpul tristei lui expediții. La un ceas după această întâlnire primejdioasă, în chioșcul din vreme pregătit, Soliman se desfăta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochii, așteptând moartea. Când, după o clipă, a ridicat pleoapele, a văzut pe părintele său bând domol ce mai rămăsese din lichidul început. Împăratul a depus cupa și i-a zâmbit întăi lui, apoi doamnei Roxelana. Obrazul mamei s-a luminat ușor. —Părintele tău și stăpânul nostru, a zis ea, socotește că nu e destul de înțelept să te ținem departe de noi. Deci îți poruncește să te întorci un timp în serai, la dascălii tăi elini. Xtc "X" Aceasta a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
respirație și totul se mișca însuflețit de o grație lină. Senzația pe care o aveam înotând prin apa albastră era că suntem suspendați într-o lumină albastră. Apa era transparentă ca un perete de sticlă și razele unduitoare ale soarelui luminau apa până în adâncuri, lăsând să se vadă nisipul alb de pe fundul oceanului. Eu și Aidan eram vrăjiți. Ținându-ne de mână înotam alene pe lângă corali delicați și pești în toate combinațiile cromatice posibile; galben cu pete negre; portocaliu cu dungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
m-am gândit să trec și să vă salut. Să văd cum merge partida de scrabble. —Ce onoare, a spus Joey tărăgănat. Nu știu ce făcea cu un băț de chibrit între dinți. Jacqui și-a dat ochii pe spate. —Joey, se luminează camera când ieși tu din ea. A venit lângă mine și Rachel. De ce e întotdeauna așa de nesuferit? — Nu se place prea mult pe sine, a spus Rachel. La naiba, nu pot să-l învinovățesc, a zis Jacqui. —Și proiectează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
strângea deja în mână banii. Oh, las-o moartă! Dana s-a răsucit pe tocurile ei de opt centimetri și și-a scuturat pe spate coama deasă de păr strălucitor. Apoi Leon m-a văzut, și fața lui s-a luminat. —Hei, Anna! Leon și Aidan fuseseră prieteni din copilărie, dar, în formulă completă, cu mine și Dana, fusesem combinația ideală, toți patru ne potriviserăm de minune. Când nu scanda că lucrurile sunt oribile sau porcării, Dana era o persoană extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
toate la fel de varză ca escroaca de Morna. Nu poți să-mi dai vreun semn? Nu poți să trimiți un fluture care să mi-o indice pe cea care trebuie sau așa ceva? În mod frustrant, nu apărea nici un fluture ca să mă lumineze. Ce mi-ar fi trebuit era o recomandare de la cineva. Dar pe cine puteam să întreb? Vreau să spun, nu voiam ca lumea să mă creadă țicnită. Rachel ar crede-o. Ar face la fel ca Dana și mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lucru și nu reușea să-și aranjeze părul. Nu vrea să stea cum îl așez, s-a plâns, încercând să domolească un ciuf rebel. Nu contează, am zis. Ești scump așa, cu părul în vânt. Pentru o clipă s-a luminat, apoi a zis: Oh, vrei să spui scump în sensul irlandez - ca un cățeluș. Nu scump cum spun americanii. —Scump, adică adorabil. Nu vreau să fiu scump sau adorabil, s-a plâns. Vreau să fiu arătos. Vreau să fiu chipeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de CIA? —Bifat. — Că piramidele au fost construite de o civilizație extraterestră? —Bifat. Mă privea plin de entuziasm, abia încăpându-și în piele de dorința de a spune din nou „Bifat!“, când Leisl a apărut la capătul coridorului. S-a luminat ca Times Square când m-a văzut. —Anna! Îmi pare așa bine că te-ai întors. M-a îmbrățișat, îngropându-mi fața în permanentul ei ratat. — Sper sincer că o să primești un mesaj mai bun săptămâna asta. Următoarea a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o sticlă de Kombucha 1) și a spus că eram cu toții norocoși, nu doar pentru că urma să luăm o cină delicioasă, ci pentru toate lucrurile minunate din viața noastră. Au dat cu toții din cap în semn de aprobare, cu acele luminate de flăcările lumânărilor. —E totodată momentul, a zis Rachel, să ne amintim de cei care nu mai sunt printre noi. A înălțat paharul cu suc de mere strălucitor și a spus: Pentru prieteni dispăruți. A făcut o pauză, de parcă încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fie în regulă. Tata și Rachel se îndreptau spre altar. Rachel purta o rochie dreaptă de un galben pal - sună oribil, dar era simplă și elegantă - și ținea în mână un buchețel de flori. O mie de blițuri i-au luminat calea. —Cravata lui taică-tău e strâmbă, fir-ar să fie, a șuierat mama. Tata i-a prezentat-o pe Rachel lui Luke, apoi s-a înghesuit pe rândul nostru și a început slujba: cineva a citit o poezie despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lângă perete și a încercat să se țină drept, dar s-a îndoit iar de râs, apoi s-a îndreptat, și-a șters fața și a zis: —Privește! A apăsat pe un întrerupător și deodată cele două radiografii s-au luminat, strălucind în toată splendoarea, de parcă ar fi fost în fața unei lămpi de spital. —Le-am pus lumini, a spus Aidan, printre hohote. Tipul care le-a înrămat a zis că pot să pun și lumini, așa că... așa că... le-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
veci în amintire acest loc venerat unde nici unul dintre voi nu va mai pune vreodată piciorul, decât poate ca rob!“ Medicul plângea și mulți bărbați își ascunseră obrazul. «Vreme de opt veacuri, continuă el cu voce spartă și gâfâind, am luminat acest pământ cu știința noastră, dar soarele nostru se află acum la ceasul eclipsei și totul se întunecă. Iar tu, Granadă, știu că flacăra ta pâlpâie o ultimă oară înainte de a se stinge, dar nu vă bizuiți pe mine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care dormea în noaptea aceea lângă Warda. S-a dus să deschidă. Erau niște ofițeri ai sultanului care îi cerură să vină după ei călare; adunaseră deja mai multe zeci de persoane, printre care adolescenți foarte tineri cărora zăpada le lumina obrajii imberbi. Mohamed s-a întors în odăile lui să-și ia haine mai groase, apoi s-a dus, străjuit de doi soldați, să-și dezlege calul din grajd, îndărătul casei. Ieșită în deschizătura ușii, ținându-mă pe mine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de-a lungul meterezelor, a ieșit din cetate prin poarta către Najd spre a ajunge la Genil, a cărui suprafață era înghețată. Caravana tăcută și tremurătoare se opri pentru prima oară într-o livadă de cireși, la malul râului. Se luminase deja de ziuă, dar încă se mai deslușea pe cer luna nouă ca o seceră. Bărbatul înfășurat în văluri își descoperi fața și chemă la el doisprezece înalți dregători aleși dintre cei reținuți. Nimeni n-a fost surprins să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
adesea începând de atunci, ținându-mă ceasuri întregi lângă el, fără să se uite la mine, fără să știe dacă-l ascultam, dacă pricepeam, dacă totuși cunoșteam personajele și locurile. Se așeza cu picioarele strânse sub el, chipul i se lumina, vocea i se modula, oboseala și mânia i se potoleau. Preț de câteva minute sau câteva ceasuri, devenea povestitor. Nu se mai afla la Fès, mai cu seamă între acele ziduri impregnate de molimă și mucegai. Peregrina în amintire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nevoile nevestelor lui. Începuse din nou să lucreze, doar ca bărbier, căci pentru circumcizii nu mai mânuia briciul la fel de precis. Tocmai închiriase un spațiu la hammam, baia turcească din cartier, pentru a-și exercita acolo meseria. Deodată, o idee îi lumină privirea. — Nu ți-ar plăcea să-mi dai o mână de ajutor când nu ești la școală? Am încuviințat fără șovăială. — Am să-ți plătesc un dirham pe săptămână. M-am grăbit să spun că am un prieten și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu patru ceasuri în urmă. Am întors către ea o privire ce voia să însemne în cel mai bun caz: „Ai necazuri cu animalul?“ Ea își dăduse însă la o parte vălul ușor de culoarea nisipului, iar chipul alb era luminat de un zâmbet trist. — Unchiul tău te iubește ca pe propriul lui fiu, nu-i așa? Întrebarea mi s-a părut deplasată și fără rost. Am încuviințat pe tonul cel mai expeditiv cu putință, neavând nicidecum de gând să pălăvrăgesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fie sugrumată. Eunucii lui Zeruali fac apoi totul ca această crimă să treacă drept înec, cădere sau acces violent de gâlci. Cel puțin trei femei au murit deja în împrejurări suspecte. Ne tot învârteam pe sub arcadele moscheii, pe care le luminau nenumărate lămpi cu ulei. În cele din urmă Harun a tăcut, așteptându-mi reacția. Eram prea covârșit ca să mai pot scoate măcar un sunet. Știam desigur că omul căruia îi fusese făgăduită sora mea era în stare de multe fărădelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]