7,613 matches
-
sau fapte istorice puțin sau foarte puțin cunoscute (Vercingetorix, Boadicea, Arminius etc.), alteori făurindu-le întru totul (Ossian, Manuscrisele de la Dvůr Králové și de la Zelená Hora etc.). În încercarea de a asocia această continuitate cu sentimente de unitate și de mândrie, s-au pus în seama unor personaje istorice niște planuri și niște idealuri pe care respectivele personaje ar fi putut să nu le aibă. (Nicolae Bălcescu a susținut că Mihai Viteazul a făcut prima Unire de la 1600 în dorința de
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
și cărți populare, vehicule ale naționalismului scoțian, ci a apărut în cursul secolului XVIII în contextul rezistenței politice la anglicizare, iar atributele de „național și tradițional” le-a primit la începutul secolului XIX în contextul mișcării romantice care a creat mândria de a fi scoțian; majoritatea variantelor regionale ale costumului „național și tradițional” norvegian "bunad" au fost inventate la începutul secolului XX de către scriitoarea și sufrageta Hulda Garborg, soția romancierului Arne Garborg, care s-a inspirat din mai multe costume europene
Identitate națională () [Corola-website/Science/314455_a_315784]
-
își folosea toată puterea de stăpânire pentru că nu cumva să cedeze ispitei de a o ucide. Personajul Edward s-a dezvoltat dintr-o combinație a celor trei personaje masculine preferate ale autoarei: Gilbert Blythe ("Anne of Green Gables"), Fitzwilliam Darcy ("Mândrie și prejudecată"), si Edward Rochester ("Jane Eyre") - în special acesta din urmă, deoarece și el se vede pe sine ca fiind un monstru. "vezi articolul Amurg" Când vampirul o întâlnește pentru prima oară pe Bella Swan, ea reprezintă un mister
Edward Cullen () [Corola-website/Science/314632_a_315961]
-
arțar se află în centrul drapelului național al Canadei, iar arțarul poartă frunzele care au devenit în timp cel mai proeminent simbol canadian, atât pe plan național, cât și internațional. Țintele și insignele cu frunze de arțar sunt purtate cu mândrie de către canadieni peste hotare și sunt recunoscute în întreaga lume. Cu toate că frunza de arțar este strâns asociată Canadei, arțarul a fost recunoscut în mod oficial ca arbore emblematic al Canadei abia în anul 1996. Numeroși canadieni implicați în industria forestieră
Simbolurile naționale ale Canadei () [Corola-website/Science/314722_a_316051]
-
Goldfaden, care își începe seria de spectacole cu piesa Profetul Eremias sau Zoim Ghedalie. Tot în 1895 are loc recitalul mezzosopranei brăilence Olimpia Mărculescu și al pianistului Novacek. D-ra Olimpia Mărculescu este un talent care la scurt timp va face mândria, nu munai a orașului său natal Brăila, dar și a întregii țări, scria Luptătorul din 31 decembrie 1895. Ea avea să cânte pe scenele multor orașe din Franța și pe scena Operei Mari din Paris. Concertul a avut loc la
Societatea Filarmonică Lyra () [Corola-website/Science/313724_a_315053]
-
moment de cotitură pentru guvernul Qing. Japonia, o țară considerată mult timp, de către chinezi, ca puțin mai mult decât o națiune parvenita de pirat, și-a învins în mod convingător vecinul sau mai mare și în acest proces a anihilat mândria și bucuria guvernului Qing - Flotă modernizata Beiyang, considerată atunci ca fiind cea mai puternică forță navală din Asia. În acest fel, Japonia a devenit prima țară din Asia care se alătură clubului exclusivist occidental, al puterilor coloniale. Înfrângerea a fost
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
floare de piersic”, finalizată în 1699, portretiza căderea tragică a dinastiei Ming, în termeni romantici. Forma cea mai prestigioasă a devenit așa-numita Opera Beijing, desi opererele locale și folk au fost, de asemenea, foarte populare. Bucătăria a stârnit o mândrie culturală prin bogăția acumulată într-un trecut lung și variat. Gurmanzii, cum ar fi Yuan Mei, au aplicat standardele estetice în arta de a găti, mânca și aprecierea ceaiului, într-un moment în care culturile agricole din Lumea Nouă și
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
trupele intervenționiste a dat ordin de predare a cazărmii Alexandria. Ostașii români au dat dovadă de un puternic spirit antiotoman, reliefat inițial în atitudinea Colonelului Radu Golescu care, la cererea lui Kerim-Pașa de a-și dezarma ostașii, a răspuns cu mândrie că „datoria unui soldat este să moară cu arma în mână și că mai mulțumit este în acest caz decât să se vadă dezarmat”. Surprins plăcut de acest răspuns, comandantul turcilor, Kerim-Pașa, ordonă retragerea trupelor otomane spre oraș până la reglementarea
Bătălia din Dealul Spirii () [Corola-website/Science/313431_a_314760]
-
prin sabie Messina, ca pe un oraș cucerit, dând frâu liber cruciaților să o jefuiască și să-i pedepsească pe cei ce li se opuneau. Atunci, din pricina cruzimilor săvârșite, i s-a dat regelui Angliei porecla de Inimă de Leu. Mândria îi era tot de leu. Ca și cum nu erau de ajuns cele înfăptuite, fălindu-se cu isprava sa, el a arborat steagul englez pe zidul orașului. Era o altă jignire adusă lui Filip al II-lea August, deoarece un vasal nu
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
Conn Smythe a creat un parteneriat pe cont propriu și a făcut o ofertă de 160,000$. Cu suportul acționarului J. P. Bickell de la St. Pârș, Smythe l-a convins pe Querrie să refuze oferta grupului Philadelphia, pe motiv că mândria echipei este mai importantă decât banii. După ce a preluat controlul de Valentine's Day 1927, Smythe imediat a redenumit echipa în Maple Leafs. (Echipa de baseball a câștigat Liga Internațională cu câteva luni în urmă și purtau numele acela de
Toronto Maple Leafs () [Corola-website/Science/314863_a_316192]
-
în sclavie. Ibrahim a trimis un negociator în regiunea Mani, cerându-le locuitorilor să se predea, altfel aceștia fiind amenințați cu distrugerea, în același mod în care fusese devastat și Peloponezul. Manioții, în loc să accepte termenii egiptenilor, au răspuns plini de mândrie că refuză capitularea și sunt gata să lupte împotriva forțelor lui Ibrahim. Ibrahim a încercat pe 21 iunie 1826 să intre în regiunea Mani prin nord-est, lângă Almiro. Cei 7 000 de egipteni au fost obligați să se oprească în fața
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
Gradul în care aceste principii sunt puse în practică este diferit pentru casnici și pentru călugări. Acestea sunt: O caracteristică majoră în credința Jain, este accentul pe consecințele comportamentelor nu doar fizice, cât și mentale. Mintea cuiva necucerită de furie, mândrie (ego), înșelăciune, lăcomie și organe de simt necontrolate, se luptă cu cei mai puternicii dușmani ai oamenilor. Mânia strică relațiile bune, mândria distruge smerenia, înșelăciunea distruge pacea iar lăcomia distruge totul. Jainismul recomandă cucerirea maniei prin iertare, mândria (egoul) prin
Altruism () [Corola-website/Science/320420_a_321749]
-
credința Jain, este accentul pe consecințele comportamentelor nu doar fizice, cât și mentale. Mintea cuiva necucerită de furie, mândrie (ego), înșelăciune, lăcomie și organe de simt necontrolate, se luptă cu cei mai puternicii dușmani ai oamenilor. Mânia strică relațiile bune, mândria distruge smerenia, înșelăciunea distruge pacea iar lăcomia distruge totul. Jainismul recomandă cucerirea maniei prin iertare, mândria (egoul) prin umilință, înșelăciunea prin onestitate și lăcomia prin mulțumire. Principiul nonviolenței caută să minimizeze karma care limitează capacitățile sufletului. Jainismul vede fiecare suflet
Altruism () [Corola-website/Science/320420_a_321749]
-
de furie, mândrie (ego), înșelăciune, lăcomie și organe de simt necontrolate, se luptă cu cei mai puternicii dușmani ai oamenilor. Mânia strică relațiile bune, mândria distruge smerenia, înșelăciunea distruge pacea iar lăcomia distruge totul. Jainismul recomandă cucerirea maniei prin iertare, mândria (egoul) prin umilință, înșelăciunea prin onestitate și lăcomia prin mulțumire. Principiul nonviolenței caută să minimizeze karma care limitează capacitățile sufletului. Jainismul vede fiecare suflet că demn de respect, deoarece are potențialul să devină Siddha (Param-atma - "cel mai înalt suflet"). Deoarece
Altruism () [Corola-website/Science/320420_a_321749]
-
și mai adâncă decât înainte". Cuplului îi displăcea rigiditatea curții Karlsruhe și evadau cu bucurie la castelul lor de pe insula Mainau. Ei erau populari în Baden și toată lumea din Konstanz, unde Louise și Frederic aveau reședința de vară, vorbea cu mândrie afectoasă de ei. Louise a fost prietenă bună cu Alice, Mare Ducesă de Hesse, sora mai mică a cumnatei ei. Cele două se vizitau adesea. În scrisorile sale, regina Victoria se referea adesea la ei cu plăcere și simpatie ca
Prințesa Louise a Prusiei () [Corola-website/Science/315935_a_317264]
-
a fost desființată iobăgia în Moldova, emis de Prințul Constantin Mavrocordat). Mama lui Mihail, Catinca (născută Stavilla - sau Stavillă), a fost, conform spuselor lui Kogălniceanu, „dintr-o familie românească din Basarabia”. Deși Kogălniceanu a scris, la un moment dat, cu mândrie că „familia mea nu și-a avut originile în oameni sau țări străine”., într-un discurs susținut cu ceva timp înainte de moartea sa, Kogălniceanu a afirmat că mama sa Catinca Stavilla a fost descendentă „a unei familii genoveze, stabilită de
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
șederii lui Kogălniceanu. Politicianul a adoptat punctul de vedere care se află în rezonanță cu cel al lui Hegel, mai ales principiul conform căruia legile trebuia să se adapteze spiritului individual al națiunilor. Kogălniceanu avea să scrie mai târziu cu mândrie că a fost primul dintre studenții români ai lui Ranke și a susținut că, în conversațiile cu Humboldt, a fost prima persoană care a folosit echivalentele moderne din limba franceză a cuvintelor „român” și „România” („roumain” și „Roumanie”) înlocuind referirile
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
de o comisie care în care se aflau Kogălniceanu și Vasile Mălinescu, si a fost adoptată de către Divan pe data de 29 octombrie 1857, cu 73 din 77 de voturi (restul de 4 au fost abțineri)., Kogălniceanu a remarcat cu mândrie că „întreaga națiune a acceptat această mare reforma, și toată lumea, foști prinți, marii boieri, boierii de rang inferior, familiile privilegiate, au primit acest reforma egalitarista, renunțând, chiar și fără legi speciale, la tot ceea ce derivă din vechiul regim, si chiar
Mihail Kogălniceanu () [Corola-website/Science/297269_a_298598]
-
a maramureșenilor, conduși de o nobilime românească locală, care în timp s-a integrat în țărănimea satelor și a dat naștere unei clase de oameni liberi, scutiți de obligații și taxe, i-a stimulat să conserve și să promoveze cu mândrie valorile proprii în construcție, îmbracăminte, artă și limbă. Sub oblăduirea acestor nobili locali s-au facut printre cele dintâi traduceri ale textelor religioase în limba română, în graiul maramureșan: Codicele voronețean, Psaltirea șcheiană, Psaltirea voronețeană, Psaltirea Hurmuzachi. Datinile străvechi s-
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
din viața ta. Casa părintească a fost un mic atelier de strungărie dintr-un ansamblu de clădiri ale bunicului meu. Acolo părinții mei și-au construit visurile, idealurile și viața lor. Au pornit în viață modest cu acea tenacitate și mândrie specifică omului de la țară, mândru de rezultatul muncii lui. Au muncit, și acel atelier a devenit un apartament de trei camere. Acolo m-am simțit prima dată „Acasă”. Înconjurat de dragostea lor, ocrotit de dragostea acelor pereți modificați de ei
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
La tinerețe mi-a venit și mie rândul să-mi construiesc o casă. Evoluția societății mi-a ușurat munca. Am cumpărat-o. Firesc, așa cum au făcut-o toți cei ca mine, cu credit la bancă (CEC), dar cu aceeași dragoste, mândrie și îndărătnicire a părinților și bunicilor mei. Tuturor ne-a fost greu, dar am reușit cu acea încăpățânare benefică și pozitivă a muncii cinstite. Acasă pentru mine a reprezentat locul idealurilor mele, refugiul atât de necesar în momentele de cumpănă
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
necunoscut... Vântul purta pe străzi hârtii murdare și bucăți de ziare, sub picioare îți scrâșneau cutii de bere.” Văzând că cineva vinde la tarabă medalii ”Pentru curaj”, ” Pentru merite în luptă”, stegulețe cu chipul lui Lenin, femeia care regretă disoluția mândriei naționale, cheamă poliția, copleșită de sentimentul că se află într-un décor de teatru, ”că se joacă o comedie în fața noastră”. Apartenența la cultul consumului se construiește complet diferit de cea la cultul național, și nu umple golul lăsat de
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
atunci cu desăvârșire străină, salvându-l de nebunie, după cum a mărturisit ulterior artistul (dar unii biografi se îndoiesc de această afirmație). Între 1939 și 1948 trăiește la New York, unde expozițiile sale obțin un succes triumfal. Artistul se complace într-o mândrie provocatoare și creează teme în care apare, obsesiv, un univers sub semnul erotismului, sadismului, scatologiei și putrefacției. Se plimbă pe străzile New York-lui cu un clopoțel, pe care îl folosește pentru a atrage atenția asupra sa - gândul că ar putea
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
Ștefan, IV, nr. 1179, 24 iunie 1898. "Dușmanii societăței", semnat Șt. Petică, IV, nr. 1180, 25 iunie 1898. "Banchete și mizerie," semnat St. P., IV, nr. 1180, 25 iunie 1898. "Antisociabilii", semnat St. P., , IV, nr. 1181, 26 iunie 1898. "Mândrie de hidalgo," semnat St. P., IV, nr. 1182, 27 iunie 1898. "Bunătate", semnat St. P., IV, nr. 1183, 28 iunie 1898. "Demonul", semnat St. P., IV, nr. 1184, 1 iulie 1898. "Pe ocean", semnat St. Petică, IV, nr. 1185, 2
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
20 iulie 1900. "Omul grav", fără semnătură, II, nr. 220, 21 iulie 1900. "Nervozitate," semnat Caton, II, nr. 221, 22 iulie 1900. "Sportsmanul," semnat Caton, II, nr. 222, 23 iulie 1900. "Delicatul," semnat Caton, II, nr. 223, 24 iulie 1900. "Mândria profesională," semnat Caton, II, nr. 225, 26 iulie 1900. "Pe onoare," semnat Caton, nr. 226, II, 27 iulie 1900. "Cine-i gazetar?," fără semnătură, II, nr. 228, 29 iulie 1900. "Un partizan al bulgarilor," semnat Caton, nr. 229, 30 iulie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]