8,306 matches
-
este vorba de așa ceva. Mama ta, doamna Coteț Odesa, a expediat două telegrame de mulțumire, una adresată rectoratului, cealaltă decanatului, lucru inedit în Analele Universității „Alexandru Ioan Cuza”. Ai o mamă minunată, cu siguranță și tatăl tău ar fi fost mândru să te vadă în postura de absolventă a Universității ieșene; caută însă să-ți menții constantă educația și valorile tale familiale. Felicitări! Preț de câteva momente am simțit cum timpul s-a oprit în loc. Au fost și vor rămâne infailibile
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
peste Dunăre ca peste un fir de pai, două cete de uriași își așezaseră locașurile lor prin aceste părți de țară: unii la Brăila, alții la Iglița, pe malul celălalt al Tulcei. Odată cu timpul, s-a întâmplat ca cel mai mândru flăcău din Brăila să se îndrăgostească de o fată din Iglița. Într-o bună zi, nemaiputându-și ascunde dorul în suflet, s-a dus el sau o fi trimis pe cineva în pețit la fată. Pesemne și pe vremea uriașilor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de oi, măgarul Împovărat cu tarhatul ciobănesc al târlei, câinii flocoși și Îngândurați, cu toții În plină transhumanță și astăzi, ca acuma o mie de ani, de la munte spre ostroavele de adăpost ale Dunării; sau când, În squarul Ateneului Român, În fața mândrelor coloane ionice, În jurul grupului de bronz al Curiaților și printre straturile de flori de soi, Canna indica, scurmă, ziua nămiaza mare și În plină libertate bucolică, găinile și curcile megieșilor; sau când, În blocul cu confort modern din strada Jules
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
primei adolescențe. Pe Întunecatul general Boteanu de peste drum de noi și de bordelul șchioapei Îl vedeam zilnic ieșind din casa lui veche și posomorâtă, cât o cetate, cu ziduri mucede și cu duzi bătrâni; ca și pe institutorul G.D. Scraba, mândru de mustățile lui, autor al cărților de citire răsfoite de mai multe generații de școlari; sau pe surorile Roșu, fete bătrâne, amabile și surâzătoare, singurele tutungioaice evreice din București, fiice ale unui erou mort la Grivița; ca și pe habotnicul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prilejul, În tot restul vieții mele, să mă Îngrozesc În așa măsură de prăpăstiile infernale ale eroticului. Preotul cel nou al satului, „teolog absolut“ de la Sibii, era, se pare, exilat În această văgăună iarăși dintr-o pricină cu păcat; preoteasa, mândră, frumoasă și plăcută femeie, cânta din gură pe ardelenește de Înghețau apele; iar fata lor, lujer de crin Împărătesc, Nausicaa nubilă, cu sfârcul sânilor virgi nali, pica de frumusețe. Am dansat la ei În casă și, după pri mele Învâr
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
orice altă originalitate. Lucru meritoriu pentru un scriitor ardelean și la care Baudelaire abia Îndrăznea să aspire În ceasurile lui de deznădejde: Je veux créer un poncif! Je veux créer un poncif! [...] RAMIRO ORTIZ ERA UN ITALIAN DIN ACEA NAȚIE MÂNDRĂ de odinioară, mediocrizată prin concursul fatal al istoriei și ajunsă la condiția, aș zice, de ovrei al Europei, așa cel puțin cum i am cunoscut [eu] pe cei pripășiți În țara noastră și greu asimilabili: practici, utilitariști, pozitivi, oportuniști, realiști
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lui, În aluzii și jocuri de cuvinte de care se folosesc Îndeobște toți obsedații sexual. Qui dit puritain, dit méchant. De aci legenda „răutății“ aces tui om (care mi se plângea: „Spune tu, Beldie, sunt eu om rău?“), În realitate mândru scut de apărare Împotriva propriilor sale complexe de inferioritate care l-au turmentat toată viața, infir mitatea piciorului său și originea socială prea modestă [...]. Vir pilosus, vel fortis, vel libidinosus (bărbatul păros este cel mai voinicos și mai curvăsăros); l-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de rațe, unde ne aștepta coana Didina Cantacuzino, aprigă culturalizatoare a maselor, dar nu și a băieților ei proprii, cu care era Îndușmănită la cuțite pe chestii de averi mari de Împărțit [...]. Dar de pe urma acestor concesii față de sine și de mândra lui conștiință literară, lucru pentru care sunt sigur că Emanoil Bucuța suferea adânc, gustat-a el măcar deliciile intime ale unei existențe confortabile, dulcile răgazuri ce le așteptăm În schimbul ostenelilor și compromisurilor noastre de dimineața până seara? Nici atât!... Casa lor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
intensive ce am văzut vreodată, prin utilizarea pământului de muncă până În chiar marginea șoselei, fără să piardă o palmă. Din acest trai bun și numai din acest trai bun al lor real, căci sosisem pe neașteptate În acest sat, fețele mândre de români, bărbați sau femei cu prunci În brațe, una frumoasă ca o icoană a Maicii Domnului, cum i-am și spus, respirau viața plină pe acest pământ totuși străin, conștiința lor rămăsese Întreagă, iar inima lor bătea românește, alături
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de porumbei la tavă pe orez și roșii, În odăița din fund, cu tavanul jos, În care ne Înghesuiam În compania neuitată a câtorva prieteni și a metreselor noastre tinere, frumoase și ispititoare, venite aci cu sânii și spatele lor mândru despuiat până la noadă, ca pregătite pentru balul, din aceeași seară, al țiganilor, al lăutarilor sau al măcelarilor, de la Liedertafel, de la Oppler, de la Roxy, unde eram nelipsiți În fiecare an; eu simțindu-mă, ce să vă spun, tare bine Într-o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În culori nemaiîntâlnite și În cizmulițele lor de piele roșie, cu tocul Îngust. Le păstrez și azi foto grafiile În muzeul secret al tuturor blestămățiilor mele. N-am s-o trec cu vederea din recunoștința mea nici pe coana Andromaca, mândra matroană albanezoaică, soția lui Sotir de la „Bucureștii de altădată“ În prima ediție, cârciuma din colț cu vin bun, mâncări de casă și plăcută atmosferă familială, pe vremea când Îmi speriam prietenii spărgând sâmburii de măs line Între măsele, ca bunicul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
intonații și ex presii pe care nu le mai recunoști ca fiind ale tale. Amorurile cele mai culpabile, cum le-ar numi exagerat neves tele noastre, le-am justificat Înaintea lumii prin stator nicia și fidelitatea lor, arborându-le, cu mândrele lor culori și panașuri, prin tot cercul vieții mele timp de patruzeci de ani. Cazierul meu, prin urmare, destul de Încărcat, Înregistrează două mari exemple de longevitate neobișnuită În amor: unul de doisprezece și altul, mai ilustru decât toate, de paisprezece
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
florile murind În glastre, din ceea ce fusese o mândrețe de făptură a lui Dumnezeu, În fața căreia, goală, s-ar fi Închinat, vă asigur, toți Înțelepții lumii, cât și bătrânii cei din Biblie. și am dat sănătate, voie bună și trup mândru feciorelnic, cum și destulă im pertinență față de lume și chiar față de mine Însumi, Lilicăi, cea mai de pe urmă, care mânca numai piureurile searbede de cartofi și de mazăre, dar care fu pusă repede pe picioare de „tololoiul“ ei, și nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cazul să-și scoată, cum știa ea să-și scoată, furoul și ciorapii) mărturisesc că mă intimida, chiar după mai mulți ani Împreună, și chiar astăzi [mă intimidează] amintirea ei mult plivită de buruienile care nu scutesc nici cea mai mândră grădină. Un școlar prost, ca Iosif din Biblie, fiul lui Iacov și al Rașelei, despre care spune cartea cea sfântă (Facerea, 39) că dregătoreasa Putifar Îl tră gea de mânecă, ispitindu l: „Hai, mă băiatule, nu fi prost și vin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
șoapte și pași mărunți pe culoar, de unde un stol vesel de fete izbucni pe ușă, săltând zglobiu și așezându-se apoi cerc dinainte-mi. Erau vreo douăzeci de fătuțe, cum le-ar spune ardelenii noștri, care mai de care mai mândre, mai galeșe și mai În pielea goală, unele stând turcește pe jos, altele În picioare, În fel și fel de atitudini care mai de care mai atracțioase, În timp ce luminile multi colore și marșul se Întăreau cu efecte triumfale, eu stând
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a furnizat aparate de zbor foarte moderne pentru acea vreme. Piloții, în general, erau oameni cu personalitate, erau conștienți că aparțin unei elite a societății românești. De regulă, nu erau genul de militari cazoni, ci mai curând oameni originali, ambițioși, mândri de condiția lor de aviatori militari. L.C.: Credeți că România era un adversar puternic în cel de-al Doilea Război Mondial? Dacă da, care sunt argumentele care reies din ceea ce ați studiat până acum? D.F.: Din punct de vedere strict
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
familia mea, s-ar cuveni să mai rostesc un nume: Nero. Nu e o persoană, e un câine, câinele nostru, un câine mare, negru, frumos. Țin la el ca la o rudă, ca la un prieten foarte bun și sunt mândru de el. Cred că e mai deștept decât majoritatea oamenilor pe care-i cunosc. Oricum - mai înțelept, mai împăcat, mai liniștit. Nero stă ceasuri întregi nemișcat, ca un sfinx, în pragul casei și se uită atent într-un punct îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
problema asta, e serioasă chestia, dar o s-o rezolve. -Bă, tovarășul Fanache, știi că până pe întâi trebuia să trimitem un nou lot de deportați, elemente dușmănoase care pun piedici construirii noii orânduiri pe meleagurile noastre. Tovarășul Gârmoci a fost foarte mândru de el însuși cât de frumos întorsese cuvintele „elemente dușmănoase care pun piedici construirii noii orânduiri pe meleagurile noastre“. Expresia asta o întâlnise în ziarul Scânteia și o învățase pe de rost, hotărât s-o folosească și el când s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
noile ulițe, foarte încântat, pășind cu cizmele lui de piele neagră în noroiul care ajungea până la glezne ori chiar până spre genunchi. Din când în când se oprea și rostea tunător oricui se afla de față: -Bă, trebuie să fiți mândri, noi am pus bazele unei noi localități înfloritoare, Steagul Roșu. Între timp, venise ordin de la Raion că localitatea se va numi Steagul Roșu, în loc de Hotarele. Tatei i se părea stupefiant și de-a dreptul caraghios să locuiască într-o localitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a lovit cu piciorul și i-a scuipat, înjurând printre dinți. S-a întors la Gârmoci care stătea undeva mai în spate și a exclamat: -Vedeți, toarășu Gârmoci, c-am rezolvat-o și p-asta, toarășu Cameniță tre să fie mândru de noi... Atunci, Truman, m-am trezit din acest vis. A fost un vis cu fratele meu Victor. 13 TC "13" \l 1 Cele șase luni de ședere la Moscova au fost pentru Cameniță (îl mai chema și Neculai, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
punct de vedere: așa a ajuns să-și oprească ochii pe paginile câte unei cărți, așa a ajuns să „teoretizeze“, să-și pună întrebări și să caute răspunsuri, el, care era o fire primară, neșlefuită, el, care, pe deasupra, era și mândru de condiția sa rudimentară, el, care nu dădea doi bani pe cărți, el, care se pișa pe șmecheriile intelectualilor, pe aceste inutile complicații de rahat. Tot această aplecare asupra destinului georgianului l-a întărit pe Cameniță, i-a dat un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
muncă de răspundere, diriginte de șantier, ți se acordă o mare șansă, acu practic te integrezi în societate, să nu ne faci de râs, a mai adăugat comandantul vorbind fără chef. (Numai când pronunțase cuvântul „integrezi“, de care era foarte mândru căci îl învățase de curând, se luminase o clipă la obraz. Apoi se întunecase la loc.) Comandantul i-a întins tatei hârtiile care consfințeau transferul și i-a strâns mâna cu un aer vădit scârbit. Tata i-a mulțumit, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
e legat pământul de pomul ce-și are înfiptă rădăcina în el. Apoi, tovarășul Cameniță s-a retras, a plecat din București, dar tot îl urmărea de la distanță pe fratele meu și tot se bucura de succesele lui literare, era mândru de el și privea traiectoria fulminantă a lui Vlad ca pe o izbândă personală. În anii ’90, societatea civilă înfiripată peste noapte l-a adoptat pe Vlad ca pe unul dintre liderii săi incontestabili. Vlad a putut să-și exercite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și multe lucruri am făcut. Eu prin vrăjitori n-am umblat. Numai prin preoți. M-oi duce numai la mănăstiri. Ilie așa mi-a scris: <Cum, mamă, așa bătrână, te-ai pornit la un drum așa lung!”> „Dânsul a fost mândru de dumneavoastră.” „El a fost îngrijorat că sunt bătrână și sunt slabă. Cum atunci, înaintea plecării, au venit de la Chișinău și mi au zis: <Vrei matale să pleci în România, dar ești slabă și poți să mori pe drum!>” (Nici
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
căci, așa cum spusese măicuța Natalia, mama domniei sale, „dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate!”. Prima fotografie în libertate a patriotului Ilie Ilașcu cu un român din dreapta Prutului este făcută la orele 16,20, pe 5 mai 2001, și sunt tare mândru că eu sunt românul acela. Ilie Ilașcu a fost scos din închisoare în dimineața zilei de 5 mai 2001, la ora 7,00, și a fost adus cu cătușe la mâini până la Chișinău. A ajuns acasă la orele 14,00
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]