11,339 matches
-
dacă își urma cursul, era sortită eșecului odată cu venirea verii. În afară de nevoia ei bolnăvicioasă de atenție și de ura ei față de propria-i persoană existau și alte obstacole insurmountabile: mai exact, consumul meu de droguri și, mai puțin grav, consumul masiv de alcool; erau și alte fete, erau și alți băieți; se întâmplau întotdeauna alte chefuri la care să te bălăcești în uitare. Jayne și cu mine ne-am despărțit amiabil în mai 1989 și am păstrat legătura la modul trist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ceasuri de mână Patek Phillippe și un set de costume Armani mult prea mari, ca de altfel și cu o imensă ușurare că se curățase. (Mama și surorile mele - nimic.) Autopsia a relevat faptul că suferise un atac de inimă masiv la 2.40 a.m., deși legistul era intrigat de anumite neregularități. Însă nimănui altcuiva nu i-a păsat de aceste neregularități și trupul lui a fost imediat incinerat. Cenușa a fost introdusă într-o pungă - deși în testamentul său (invalid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
luni era considerat de către editură ca o situație potențial „precară“, din moment ce eram, conform lui Sonny Mehta, „mai tot timpul drogat“. Apoi au lăsat-o mai moale. Aveau nevoie de mine pentru turneu și pentru a-i ajuta să recupereze avansul masiv pe care mi-l serviseră. (Le-am spus să-l trimită pe Jay McInerney în locul meu - nimeni nu și-ar fi dat seama de vreo diferență, am argumentat eu, în plus eram sigur că Jay n-ar fi refuzat. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ședințele mele de autografe ca „dezmățate“ și „neintenționat umoristice“, ceea ce i-a făcut pe oameni să cumpere și mai multe cărți. Au așezat multe funduri pe scaunele pliante aranjate de editori, iar în cele din urmă a devenit o afacere masivă, fiindcă emanam aerul de cool amorțit, epuizat, atât de popular în acel moment anume al culturii. Însă dorința de a mă anula în proprii mei ochi era prea puternică - însemna să câștigi într-un joc fără câștigători. Ajunsesem atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cel care eram acum, ceea ce devenisem, chiar dacă în același timp se transforma într-un simbol al perisabilității mele în această lume. După ce m-am terminat inspecția capilară, am ieșit din baie și am mângâiat cearșafurile Frette care îmbrățișau patul nostru masiv înainte de a stinge lumina. În timp ce coboram pe scara curbată, mi-a sunat telefonul mobil din buzunarul de la spate. După ce am aruncat o privire la ceasul Tank de la mână, am văzut că numărul celui care mă suna era al lui Kentucky
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
călcând accelerația. - E întotdeauna o plăcere să te văd, i-am spus, bătându-l cu mâna pe spate, apoi mi-am șters-o pe blugi și m-am strecurat în casă, închizându-mă în birou, unde am prizat două linii masive și, oftând ușurat, am dat fuga la bar cu cutia mea de bere fără alcool pe care vârcolacul mi-a umplut-o cu punch. Acum eram gata pentru noaptea care începea. Invitații începură să apară. Costumația era îndeajuns de previzibilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de la parter; atât de mare era casa. Dar era și foarte frig și am început să tremur fără să mă pot controla în timp ce înaintam pe coridorul întunecat. Am trecut de camera lui Robby - prietenul lui dormea dus în patul dublu masiv, iar filmul lui Steven Spielberg 1941 (difuzat deseori în ultima vreme) pâlpâia pe ecranul televizorului cu ecran lat, singura sursă de lumină din camera fiului meu. Am continuat să înaintez pe coridor și m-am oprit în fața ferestrei uriașe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
urmărindu-se unii pe alții. Deasupra pietrelor de mormânt am văzut desenul lunii, lumina selenară prelingându-se pe câmp, iar dinspre pădure se revărsa spre noi un văl de ceață. Mi-a venit pe loc chef să trag o linie masivă, ca apoi să mă alătur lor, dar chiar atunci ceva pâlpâi în spatele meu, apoi se stinse - era o aplică de perete, din fier forjat aurit, una din multele aplice aliniate de-a lungul peretelui, cam la doi metri de podea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
deasupra patului imens Art Deco acoperit cu o cuvertură elegantă. În afara omniprezentelor postere a lui Beastie Boys și Limp Bizkit, mai erau lipite pe pereți și unele cu diverse luni-satelit: Io a lui Jupiter și Titan a lui Saturn și masivele crevase ale Mirandei lui Uranus. În cameră se mai găseau un minifrigider, lămpi viu colorate, o sofa din piele, un stereo și pe un întreg perete o fotografie alb-negru a unui parc pustiu amenajat pentru rolleri. Cartușele goale ale unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în dreptul unei balustrade, uitându-se în curte, înainte de a îndrepta fasciculul de lumină al unei lanterne spre fața mea. Acoperindu-mi ochii cu mâna, am zis: „Da, da, suntem bine,“ cât de curtenitor. Din unghiul în care mă aflam, capul masiv al grifonului plutea direct sub el. - Doamnă? întrebă gardianul, îndreptând lanterna spre ea. Nadine se aranjă, suflându-și nasul. Își drese vocea și privi printre pleoape spre gardian, răspunzându-i, zâmbitoare, cu o voce reținută, fals-voioasă: - Suntem bine, suntem bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mână un pahar gol. Se împletici prin încăpere. Dar apăratul rămase în fața geamului, luând inventarul: mocheta verde, picturile impresioniste facile (tata fiind singurul client al unui artist rural francez reprezentat de galeria Wally Finley din Beverly Hill), o canapea albă masivă, măsuța de cafea din sticlă pe care se afla expusă colecția lui de urși Steuben. Am lărgit ecranul pentru a surprinde mai multe detalii. Pe rafturile de cărți se găsea o serie de fotografii înrămate care nu fuseseră acolo ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Contemplând situația fiului meu și motivele lui. Nu vedeam ce era în spatele meu. La început n-am înțeles. Mi-a luat o clipă să mă dezmeticesc. Când m-am întors am văzut pe gigantica fotografie murală a patinoarului pustiu literele masive mâzgălite cu roșu: D I s p ARI AI c i Am inspirat adânc, dar nu m-am alarmat instantaneu. Nu m-am alarmat pentru că ceva ce era pe jos mi-a distras momentan atenția, substituind curiozitatea în locul panicii. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
reținută mândrie mama. Păstrez două fotografii de-ale ei din anii ’40, făcute în Italia, care mărturisesc ceva din spiritul de aventură al stirpei mele. Tot la etajul I - apartamentele lui Napoleon III. Un lux redundant, inutil: aur, argintărie, mobilier masiv și greu, tapiserii, tavane pictate, candelabre uriașe, plușuri de culoare roșie, oglinzi, multe oglinzi venețiene, vase, console... O ambianță rece și obositoare, din care a fost alungată intimitatea. La etajul II - pictură flamandă, olandeză și franceză. Rubens - o opulență a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să te emoționezi de nimic!”, acel nil admirari al lui Horațiu, deviza oricărei aristocrații de sânge. Nu i-am reproșat niciodată această „teorie a elucidării” pe care mi-o aplica și mie, fiind eu lucid că numai printr-un text masiv și concluziv voi putea să-i schimb părerea despre capacitățile mele creatoare. Lucru ce s-a și întâmplat, cum o aminteam, după ce Matei mi-a citit primele o sută sau o sută-cincizeci de pagini ale primei variante din Francisca și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Hagiu, un al doilea „maestru de moment” al lui Nichita, siluetă în dosul căreia Nichita se ascundea adesea maimuțărind cu extrem farmec „supunerea”, „vasalitatea”, relație ce se instalează la modul tipic în pubertatea și adolescența eternă a tinerilor, Grigore era „masiv” și „protector”, ironiile sale nu deveneau niciodată caustice, era sau incapabil, sau nu voia să adopte postúri cinice, poza însă cu succes într-un fel de „domn” al relațiilor și evenimentelor umane. Iar Nichita, „ascuns” adeseori în spatele celor două „siluete
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pe care mi l-a trimis distinsa doamnă după ce-i trimisesem, prin serviciul de presă al editurii, romanul. Cum de s-a reușit această, s-o spunem, dublă performanță, unică cred la toate posturile anti-comuniste ale Europei libere, ca același masiv roman, atacat de forurile politice din țară, să fie criticat, fără nuanțe, „din punct de vedere estetic” și la un post de radio ce-și atribuia în multe cazuri, și pe bună dreptate, rolul de a repara injustițiile presei literare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
naturaliști români dintre războaie. Apărând „linia citadină” a prozei, nu adopt o atitudine exclusivistă față de alte modalități ale genului, cu atât mai mult cu cât România a avut nevoie, ca un stat tânăr, neformat încă și bizuindu-se pe straturi masive țărănești sau mărunt negustorești și de meseriași, de o proză „realistă” în sensul cel mai propriu ca și de „cronici”, istorice sau familiale, care să cimenteze populațiile atât de diverse încă, psihologic și structural vorbind, ce curgeau din provincii aflate
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cum o spuneam, uitând că noi, în veacuri, în medievalitatea târzie, de exemplu, am mai trăit forme asemănătoare de opresiune și disperare, dar nu ne-am frânt, deși eram departe de a ne fi constituit într-o colectivitate atât de masivă, de compactă precum cea românească modernă și eram lipsiți totalmente de arma - poate cea mai redutabilă în lupta contra invadatorilor de orice tip: limba, litera scrisă și edificiul triumfător al literaturii și artelor, ceea ce se cheamă cu un termen tehnic
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pasiunii care măresc, îngroașă totul. Comisarul general norvegian, care mă primește în biroul său din Gaza lasă să-i scape îngrijorarea în privința viitorului: fondurile se reduc an de an, donatorii sunt tot mai agasați, iar atitudinea se concretizează prin deficite masive în bugete. Munca de furnică depusă de UNRWA, ca și de OCHA (Office of the Coordination of Humanitarian Affairs) cu care nu se poate împăuna niciun amor propriu național, lipsa de vizibilitate dramatică în videosferă și, în acest context, băncile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
sunt mai bine retribuiți. Scriitorii-călători au lăsat orașul așa cum l-au găsit la sosire, iar notele lor de drum, oricât de ample, nu umplu decât rafturile bibliotecilor noastre. Mai puțin discreți, sau poate din înfumurare, arhitecții se exprimă în material masiv și dur, iar rezultatul eforturilor lor îmbătrânește apoi ca o verucă ce nu mai poate fi operată. Ceea ce atenuează această disparitate permanentă este înălțimea uniformă a clădirilor, consecință a interdicției britanice de a depăși nivelul a trei etaje, precum și placarea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Circulă zvonuri cum că mafia ar fi și ea amestecată, vechea tradiție orală este mai propice pentru bârfe, decât pentru un control transparent al gestiunii. Plafon turcoaz, planșeu de marmoră lucioasă, covoare persane, porți de stejar sculptat, icoane de aur masiv, coloane corintice crem, fotolii Ludovic al XV-lea ornamentate cu arabescuri: fastul bizantin are încă zile bune la sediul patriarhiei ortodoxe. Sala de recepții este încă și mai impozantă, lucrată cu și mai multă migală, cu storuri purpurii la ferestre
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
consideră că maroniții nu mai sunt de fapt decât niște fantome, relicve interesante doar pentru decor. Într-adevăr, totul conspiră la eradicarea lor, și nu numai integrismul islamic vrea să-i prezinte ca pe un corp străin: declinul demografic, exodul masiv, amestecătura de Biserici (nu mai puțin de nouă în Liban), ezoterismul tradițiilor, sclerozarea ierarhiilor, imobilismul doctrinal, paseismul liturgic, anonimatul orașelor care duce la slăbirea legăturilor, pentru că "modern" vrea să spună "împrăștiat", iar o comunitate împrăștiată este o comunitate dominată. Să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
clar harta unui teritoriu în curs de anexare, admițând și existența a trei sau patru bantustane arabe (Jenin, Ramallah și Ierihon). Enclave congestionate, cu resurse naturale în curând epuizate și determinând deci finalmente un exod mai mult sau mai putin masiv (de pe acum, o bună parte a elitelor, în special creștine, se expatriază). 4. Odată cu construirea zidului de separație, cu iudaizarea aflată în curs a Ierusalimului răsăritean și, mai ales, cu reconfigurarea municipalității, a devenit clar că rezoluțiile și condamnările reiterate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-l arată titlul; Olanda, impresii de călătorie, Împărăția apelor, nuvele pescărești; toate vor apărea la Cartea Românească." Dezvăluiri de atelier provenind de la André Gide și Rebreanu, ori de la Camus, indică traseul dificultuos de la materia primă la opera finită. Există în masiva creație sadoveniană scrieri lejere, dar a generaliza că totdeauna el redacta cu ușurință ar fi o eroare. Debutul său literar neobișnuit (din 1904), cu patru cărți, fusese produsul a patru-cinci ani de exerciții juvenile; în 1905 li se adăugau alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu te crede, fiindcă nu-i de crezut. Sunt monumente ale naturii, care nu îmbătrânesc și nu mor, pe care dintele vremii nu le mușcă (...). De mult M. Sadoveanu nu mai era nici tânăr, nici vârstnic, nici bătrân, figura lui masivă, împietrită într-un surâs blajin, era a unei statui care stă în mijlocul unui popor, zâmbind părintește generațiilor, mereu altele, necontenit actual, venind din trecut și pășind spre viitor (...). Orice raclă de altminteri, Mihail Sadoveanu, e prea mică pentru mărețul tău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]