8,023 matches
-
roșu al Indiei. Și, bineînțeles, m-am ocupat de purificarea spiritului, dar mi-am eliberat și toate simțurile flămânde și, cu ele perfect treze, aidoma unui leu asupra prăzii, m-am avântat în marea indiană de oameni văzând, auzind, pipăind, mirosind și... gustând. Nu vreau să vă șochez, dar pot să compar senzația trăită cu amrut-ul. Amrut-ul este destinat zeilor și, prin urmare, interzis muritorilor, iar eu atunci eram un ales ajuns în Sfânta Indie doar prin grația Nemuritorului. Existam într-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
la Întreprinderea Ecarisajul - București” unde funcționa și în luna mai 1956. ...” Într-o seară, întorcândumă pe jos de la Ecarisaj, prost îmbrăcat, murdar din cauza muncii voluntare pe care o prestam la curățirea sălii de autopsie a hingheriei, flămând și trist, mai miroseam pe deasupra și a cadavru”, așa l-a întâlnit pe Eusebiu Camilar căruia i-a destăinuit neputințele. Nici sfaturile și ajutorul de la fostul său coregionar nu lau ajutat. Și era la vârsta împlinirii a cincizeci de ani!... (Vezi Mircea A. Diaconu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
țiar da De țiar cunoaște mutra ta: Un măgăruș... ar desena Și lumea „Gross e „ ...ar striga. Parlamentarilor... le oferă patru versuri Fanius: Voi sunteți jerbă de flori! Comparația-i frumoasă; Dar în jerbe - adeseori Sunt și flori ce rău miroasă! Lui Mișu Fotino, directorul Teatrului Național din Cernăuți, cu ocazia reprezentării a suta oară a piesei „Fracul”, în care personajul principal, un croitor, jucat de dl. Mișu, devine ministru, Cehan Racoviță, editorul ziarului Timpul îi dedică - lui Mișu Cepeleagă - catrenul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ca manifestare a idealismului afirmat sub influența ideologiei burgheze, și nu mai puțin idilismul, ce se manifestă prin sulemenirea realității sau prezentarea ei tendențios unilaterală, și aceasta pentru că "nu avem nevoie nici de reclama mincinoasă a idiliștilor, care fără îndoială miroase a oportunism dar nici de ponegrirea negativiștilor, care, oricît s-ar ascunde "după piersic", spun cu predilecție și adeseori cu exclusivitate ceea ce le place dușmanilor regimului nostru". Vigilent, ține să precizeze în continuare: "Oricărui liberalism noi îi opunem spiritul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mult nevoia de protecție, în loc să fie exact invers, dar știa foarte bine să se folosească de acest atu și să le sucească mințile femeilor. Era atletic și înalt. Chipeș, cu trăsături fine și tot timpul îngrijit, elegant, proaspăt bărbierit și mirosind a apă de colonie franțuzească, dat cu briantină pe părul tuns perfect. Se zvonea că se ducea la frizer în fiecare dimineață să se aranjeze, dar ce nu se mai zvonea despre el, fie din partea femeilor înamorate, fie din partea bărbaților
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ca apoi s-o pot cânta. Și să umplu sufle- tele oamenilor cu bucurie. Crezi că e un lucru ușor ? Ba mai mult, crezi că așa ceva poate fi josnic ? Crezi că e ceva de doi bani asta, doar pentru că nu miroase a parfum scump franțuzesc în primul rând, ci a friptură ? Aici judeci tu lucru- rile, aici faci diferența ? Și pentru asta vii tu să-mi spui ce fac și nu fac cum trebuie ? Ieși dracului afară din casa mea ! Ieși
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
față, de unde și porecla. Te speria puțin când te fixa, căci avea un ochi negru și celălalt aproape lipsit de culoare și înroșit, de parcă tocmai ar fi primit o lovitură, dar se zvonea că tocmai cu acela vede mai bine. Mirosea a băutură tare, a poșircă ieftină, și emana un damf puternic de usturoi, pe care îl simțeai de la o poștă, d-apoi dacă era lipit de tine, cum era de Cristi, căruia mai că-i venea să verse. Însă, observându
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai găsit nimic. Pe pere- tele pe care nu demult fusese o ușă nu mai era nici măsură- toarea făcută de tatăl lor cu creionul, la fiecare onomastică, să vadă cât au mai crescut. Mucegaiul acoperise și această amintire. Și mirosea puternic a urină. Nu le venea să creadă că soldații le luaseră până și jucăriile, tot pentru foc probabil, și erau atât de obosiți, că nici nu puteau să plângă. Soldații care îl omorâseră și pe Gheorghe. Doar cuiul pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
târgul zvonea că Zaraza și Cristian Vasile au fost văzuți nu știu pe unde sau nu știu cum. „Era atât de frumoasă, că strălucea de-a dreptul, n-ai mai văzut așa ceva“, spuneau unii. „Adevărat au spus chel- nerii că părul îi mirosea a crini abia îmbobociți“, alții. „Avea niște picioare atât de lungi și catifelate, ca mătasea.“ Numărul femeilor care treceau prin patul lui Cristian Vasile se înzecise. Toate se visau o zarază și roșeau de bucurie atunci când erau văzute cu el
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
intersecție, și nu doar că măcina boabele proaspăt prăjite, fiecare după stilul și iscusința sa, și ți le și fierbea pe loc, dar avea și atâtea dulciuri în vitrină, de parcă se pregătea de cea mai mare sărbătoare a lumii. Mahalalele miroseau a bunătățuri la grătar, a cârnăciori, a patricieni, mititei și mușchiuleți de vită sau de oaie, cotlete și cefe grase de porc, berbecuț sau pui ori curcan la ceaun cu usturoi. Și era plin de bodegi, de cârciumi și birturi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sau imperfecțiune. Pe pulpele ei apetisante curgeau poezii de Apollinaire și lumina cădea peste ele ca arcușul unei viori pe corzi. Stătea picior peste picior, iar deasupra lor părul pubian, negru ca ochii ei, era ca un cuib pufos care mirosea a lapte proaspăt și în care voiai să te faci mic, incredibil de mic și să adormi la nesfârșit. Sânii, ca două perne, cusute în vârf cu ciocolată. Sfârcurile i se întă- riseră, excitate și rușinate de privirea atât de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Și momentul când s-a deschis ușa și el s-a speriat că va fi gonit, dar în schimb bătrânul evreu l-a poftit înăuntru și i s-a dat o bucată de pâine. Și era cald, și nu mai mirosea a sânge, iar stomacul nu-i mai ghiorăia, acum se auzea clar doar muzica. Muzica îl învăluia până în carne, până în oase, și-i spunea, într-o limbă pe care numai el a înțeles- o, că totul are să fie bine. Și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu ocazia unei scurte vacanțe. Nu puteau lipsi, desigur, Jenny și Rada, tânăra și frumoasa ardeleancă stând aproape lipită de Cristi și sorbindu-l din priviri. Era târziu, era mult fum la Capșa, atât de tutun, cât și de canabis, mirosea a băuturi care mai de care și multe râsete printre ele la masa mare a celor aproape douăzeci de artiști în total. — Mă, vă jur, era Pribeagu, încă vreo doi amici ai lui de teatru, beau și râdeau la o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Fugeam pe rând care cum putea, fie la terță, fie la sextă. Martini a ter- minat cu o acută pe care aș fi vrut s-o iau eu, dar el se arătase mai repede de gât, sau unde m-a mirosit că doream s-o fac eu înaintea lui. Iar de la primele apariții pe scena Parisului până la primele oferte de angajamente nu au durat decât ore. Aceeași efer- vescență pe care o avea în București și același impact aproape instantaneu la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cât a putut și trebuie cinstit pentru asta, nu plâns. Atât și-a amintit Cristi din toată peripeția sa alcoolică, când s-a trezit într-o dimineață în patul său, în așternuturi calde, pufoase și atât de curate că parcă miroseau a primă- vară. Nu a știut nici când și nici cum a ajuns, după atâtea nopți de beție. Nu a știut nici măcar dacă s-a întâlnit cu Pribeagu în vreun parc și au stat de vorbă sau dacă doar a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
puțin“, și-a zis, printre hohote, dar n-a putut râde mult, pentru că l-a apucat tusea. Simțea cum coastele îl strâng și nu-l lasă să respire. Iar plămânii îi erau grei, parcă umpluți cu apă. Și încă mai mirosea a hoit și a băutură. A aruncat de pe el hainele jegoase și rupte. Le-a pus direct la gunoi. S-a dus în baia lui mică și a dat drumul la apă, la chiuvetă. A prins viață imediat ce și-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a unui copil, și tremura ușor din glas atunci când Cristi o privea cu poftă. Se înroșea și își ducea imediat mâna subțire și gingașă peste buze, cu privirea în jos, amețindu-l. Iar pielea ei era albă, imaculată, pufoasă și mirosea a lapte și a migdale, îți venea să te pierzi peste trupul ei fragil și parfumat, ale cărui forme bine conturate, rotunde, întorceau privirile oricărui bărbat. Avea niște sâni mari, din care îți venea să muști ca dintr-o turtă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și banal, nevoit să-și drămuiască câștigurile din ce în ce mai puține, din cauza prestațiilor sale tot mai slabe. În tot acest timp, străzile Bucureștiului devin tot mai întunecate și mai neliniștite. Era păcii și a iubirii este pe cale să se sfârșească. În oraș miroase a teamă și a sânge, miresme aduse de vânturi puternice de pe fronturi. În oraș sunt revolte peste revolte. România se destramă bucată cu bucată, pierde o partea a Transilvaniei în favoarea Ungariei, pierde Caliacra, apoi și Basarabia, Bucovina de Nord și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pentru că nu știa vreun vers în cinstea lui Stalin sau pentru că refuzase să-și predea unor soldați ceasul, pe care voia să -l vândă pentru mâncare. Din Universitate nu rămăsese decât un schelet. La fel și din Teatrul Național. Încă mirosea a cadavre carbonizate, a bălți întregi de sânge și se auzeau, odată cu vântul puternic, fantomele celor care s-au zbătut sub dărâmături, gemând. Și pe care nu i-a scos nimeni să mai vadă o dată măcar lumina. Zona Chitila, Triaj
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tot. Îi mai dă o palmă pentru a-l pune la respect, în timp ce tot salonul izbucnește în râsete și aplauze. Cristi își ia castronul din cap și îl întinde ofițerului : — Poate doriți să-l mai umpleți o dată, că tare bine miroase ciorba asta cu perișoare. — Afară, câine gardist ! Afară ! sar soldații pe el, îl iau pe sus și îl azvârlă într-o mocirlă, după care, purtați de adre- nalină, îi mai dau câteva picioare în burtă și în piept. Acestea sunt
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai convingători, mai „eleganți”, decât provincialul funciar care eram și aveam să rămân. Și - dar asta s-a văzut abia după decenii! - nu am sucombat nici În fața „fatalismului realității”; de timpuriu „realitatea” avea ceva, ca să zic așa, care „nu-mi mirosea prea bine”: o persoană bine Îmbrăcată care se mișcă suplu, Îndemânatec, eficientă În orice face, care pare a ascunde ceva - ceva ce nu poți defini foarte bine, ceva, mai știi, care nici nu poate fi definit, un inefabil aparte, steril
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a Capitalei, care o ajută cât de cât să mai respire). Dâmbovița a avut un destin ingrat. Fără ea, Bucureștiul n-ar fi existat. Pe măsură Însă ce orașul creștea, râul devenea incomod. Meandrele lui Încurcau sistematizarea; apele stătute nu miroseau deloc frumos și profitau din plin țânțarii (care nici astăzi nu-i prea iartă pe bucureșteni), Întreținând un focar de paludism; iar inundațiile erau adesea catastrofale. Modernizarea Bucureștiului a Însemnat și o ofensivă Împotriva Dâmboviței. Rând pe rând, lacurile și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un club de astronomie, dar lipsa de interes a colegilor îl făcuse să se lase păgubaș, iar cântecele lui preferate aveau cuvântul „zbor“ în titluri; toate astea mă întristau. Își dădu cu spray Hugo Boss pe dosul mâinii, dar nu mirosi. Încă tot nu mă văzuse stând în tocul ușii. - Așa deci, mama nu te lasă să mergi costumat ca un star rap, ai? am zis. Se întoarse brusc, surprins. Apoi își regăsi calmul. - Nu, zise el, îmbufnat. Arăta rușinat, încătușat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe spate. Pământul era ud și vâscos și, încercând să mă ridic, m-am împiedicat de o brazdă cleioasă. Dar când am pus mâna jos, mi-am dat seama că nu era umezeală ci un fel de peliculă soioasă care mirosea a ceva murat și am continuat să încerc să mă ridic fiindcă ceva se apropia tot mai mult de mine. Vântul trânti ușile de la bucătărie. Ce se apropia de mine era cuprins de o mare foame. Era groaznic. Era nemaipomenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
probleme cu melcii pe-aici. Stăteam acolo, zgâindu-mă la grădinar. - Prea mare pentru o râmă, hm? am oftat eu. Asta chiar îi pune capac. Foarte încurajator. Grădinarul se ridică în picioare, privirea fiindu-i acaparată de brazdă, nedumerit. - Și miroase ciudat... - Poți să mă scapi de ea? am întrebat, întrerupându-l. - E foarte ciudat... mormăi el, ca și tine, mă înștiință expresia feței lui. Poate e câinele ăla care vă face atâtea necazuri. Dădu din umeri, neputincios. - Nu m-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]