9,631 matches
-
căzuți și fiicele muritorilor. Oricare ar fi originea acestor teme mitice (Cain și Abel, patriarhii 9 Să adăugăm totuși că mitul "căderii" n-a fost întotdeauna înțeles conform interpretării biblice, începând mai ales din epoca elenistică și până în timpurile iluminismului, nenumărate speculații au încercat să elaboreze o mitologie adamică mai îndrăzneață si, de multe ori, mai originală. 10 Cf. M. Eliade, Forgerons et alchimistes, pp. 89 sq. Când Israel era copil." dinaintea Potopului, coborârea "fiilor lui Dumnezeu", nașterea "eroilor") este semnificativ
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înconjurată de Vrtra, existau Cerul, Pământul și Apele 35. Indra face să explodeze această monadă primordială, anihilând "rezistența" și inerția lui Vrtra. Altfel zis, lumea și viața nu s-au putut naște decât prin uciderea unei Ființe primordiale amorfe, în nenumărate variante, acest mit este destul de răspândit, și chiar în India îl vom reîntâlni în ruperea în bucăți de către zei a lui Purușa și în autosacrificiul lui Prăjăpati. Totuși, Indra nu săvârșește o jertfă, ci, în calitate de luptător, își ucide adversarul exemplar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în jurul lui Hiranyagarbha (Embrionul de aur) și Prăjăpati (§ 75). Imnurile subliniază facultățile spirituale ale lui Agni; el este un rsi înzestrat cu o mare înțelegere și previziune. Pentru a aprecia la justa lor măsură asemenea speculații, trebuie ținut seamă de nenumăratele imagini și simboluri revelate de "imaginația creatoare" și meditațiile asupra focului, flăcărilor, a căldurii. Toate acestea constituiau, de altfel, o moștenire care se transmitea din preistorie. Geniul indian n-a făcut decât să elaboreze, să articuleze și să sistematizeze aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pildă, conceptul jocului creator divin (lila), care este explicat plecând de la "jocul" flăcărilor. Cât privește asimilarea foc (lumină)-inteligență, ea este universal răspândită 39. Importanța lui Agni în religia și spiritualitatea indiană reiese mai bine din următoarele: el a provocat nenumărate meditații și speculații cosmobiologice, el a facilitat sinteze având drept intenție reducția unor planuri multiple și diferite la un principiu fundamental unic. Desigur, Agni n-a fost singurul zeu indian care a hrănit asemenea reverii și reflecții, dar el se
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dar propriu zeilor cosmogonici indieni (cf. Prăjăpati). Mitul, care își are paralelele în China (P'an-ku), la vechii germani (Ymir) și în Mesopotamia (Tiamat), ilustrează o cosmogonie de tip arhaic: creația prin sacrificiul unei Ființe divine antropomorfe. Purușasukta a suscitat nenumărate speculații. Dar tot așa cum, în societățile arhaice, mitul slujește drept model exemplar al oricărei creații, tot astfel imnul este recitat într-unul din riturile legate de nașterea unui fiu, în ceremoniile de punere a temeliilor unui templu (zidit, de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
experimentării stărilor "mistice", unii "extatici" sau partizani ai devoțiunii de tip teist (bhakti) vor respinge, total sau în parte, atât ritualismul brahmanic, și speculația metafizică a Upanișadelor, cât și asceza (tapas) și tehnica yogică. Această dialectică susceptibilă de a descoperi nenumărate omologii, asimilări și corespondențe dintre diverse planuri ale experienței umane (fiziologie, psihologie, activitate ritualăf simbolizare, "experimentare mistică" etc.) era activă încă din epoca vedică, dacă nu încă mal de mult, din protoistoria indo-europeană. Dar ea va fi chemată să joace
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
formă de prototantrism 33. Rezumând, așadar, din cele mai vechi timpuri sunt atestate diverse forme de ascetism, de experiențe extatice și tehnici magico-religioase. Se pot recunoaște austeritățile de tip "clasic" și anumite motive șamanizante, alături de experiențe extatice proprii unor alte nenumărate culturi și de câteva practici yogice rudimentare. Eterogeneitatea și complexitatea comportamentelor, a tehnicilor și soteriologiilor susținute de către cei care abandonaseră lumea nu vor înceta să se accentueze în secolele de mai târziu. Pe scurt, se poate spune că metodele extatice
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Hyettios (Ploiosul), Urios (Cel care trimite vânturi prielnice), Astrapios (Cel care trăsnește), Bronton (Cel ce tună) etc. Dar Zeus este mai mult decât o personificare a cerului ca fenomen cosmic. Caracterul său uranian este confirmat prin suveranitatea sa și prin nenumăratele sale hierogamii cu diferite zeițe chtonicne. Totuși, exceptând numele și suveranitatea (cucerită, de altfel, prin lupte dure), Zeus nu seamănă cu vechii zei indo-europeni ai cerului, de pildă, Dyaus vedic. Nu numai că nu e creatorul Universului, dar el nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în vârful Olympului, și toate ale lumii ar flutura în slăvi, întru pedeapsa voastră. Iată cu cât sunt mai puternic decât toți zeii și oamenii" (după traducerea lui P. Mazon). Tema mitică a "frânghiei de aur" a dat loc la nenumărate interpretări, de la Platon, prin Pseudo-Dionisie Areopagitul, până în secolul al XVIII-lea13. Dar ceea ce ne interesează este faptul că, după un poem orfic, Theogonia rapsodică, Zeus o întreabă pe zeița primordială Nyx (Noaptea) cum să-și întemeieze "trufașa sa împărăție asupra nemuritorilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
originară a fost radical modificată și moștenirea mitico-religioasă septentrională pe care o adusese în Grecia a fost aproape total dispersată sau re interpretată. Într-adevăr, indo-europenii care îl adorau pe Poseidon nu cunoșteau marea înainte de a sosi în Grecia meridională. Nenumărate trăsături specifice lui Poseidon n-au nimic de-a face cu marea. El este zeul cailor, Hippios, și în mai multe locuri, în special în Arcadia, era adorat sub formă de cal. Arcadia este locul în care Poseidon a întâlnit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a geniului elenic nu are o etimologie grecească. Paradoxal este și faptul că cele mai celebre isprăvi mitice ale sale nu arată virtuți care au sfârșit prin a se numi "apolliniene": seninătate, respect pentru legea, ordinea și armonia divină. De nenumărate ori, zeul se lasă mânat de răzbunare, invidie, chiar ranchiună. Dar aceste slăbiciuni își vor pierde repede caracterul lor antropomorf și vor sfârși prin a revela una din multiplele dimensiuni ale divinității, așa cum a fost ea înțeleasă de către greci. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
plantă care-1 salvează pe Ulise de soarta tovarășilor săi metamorfozați de către Circe în porci, spiritul care se împotrivește instinctului, sau educația care purifică sufletul. Iar Hermes, identificat de către filosofi cu Logosul, va fi comparat cu Hristos de către patristică, în așteptarea nenumăratelor omologii și identificări efectuate de alchimiștii Renașterii (vezi partea a IlI-a). 93. Zeițele I: Hera, Artemis Poziția privilegiată a Herei datorează mult lui Homer, care a reliefat faptul că ea era soția lui Zeus. La început, Hera era zeița
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ei au fost probabil foarte impresionați de puterea și maiestatea Stăpânei din Argos, și au ridicat-o la rangul de soție a principalului lor zeu26. Acesta este poate motivul pentru care Hera a devenit simbolul și patroana instituției căsătoriei. Infidelitățile nenumărate ale lui Zeus i-au stârnit gelozia și au provocat certuri îndelung povestite de către poeți și mitografi. Zeus se comportă cu Hera așa cum niciodată un șef ahean n-ar fi îndrăznit să se poarte față de 23 W. Otto, The Homeric
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
multiplele operații tehnice proprii construcției unei nave. Dar ea îl și ajută pe cârmaci să-și "conducă drept" corabia 35. Rareori se întâlnește un exemplu de ceea ce s-ar putea numi sacralitatea invenției tehnice și mitologia inteligenței. Alte divinități ilustrează nenumărate forme ale sacralității vieții, fertilității, morții, instituțiilor sociale etc. Atena revelă caracterul "sacru", sau originea "divină", a anumitor meserii și vocații implicând inteligență, abilitate tehnică, invenție practică, dar și autostăpânire de sine, seninătate în încercări, încredere în coerența și deci
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
societățile arhaice. Ceea ce singularizează "secretul" eleusinian, este faptul de a fi devenit un model exemplar pentru cultele de Mistere. Valoarea religioasă a "secretului" va fi exaltată în epoca elenistică. Mitologizarea secretelor inițiatice și hermeneutica lor vor încuraja cu timpul speculații nenumărate, care vor sfârși prin a modela stilul unei întregi epoci. Secretul sporește prin sine valoarea lucrului care trebuie învățat", scrie Plutarh (Despre viața și poezia lui Homer, 92). Medicina, ca și filosofia, posedă, se știe, "secrete inițiatice", pe care diverșii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și coincidentia oppositorum, sisteme care exprimă totodată ritmurile cosmice și aspectele negative ale realității, în primul rând existența Răului. Dar Zarathustra conferă o nouă semnificație religioasă și morală acestei probleme imemoriale, în câteva versuri ale textelor găâhă se găsesc germenii nenumăratelor elaborări ulterioare care au dat spiritualității iraniene trăsăturile ei specifice. Despărțirea primordială dintre bine și rău este consecința unei alegeri, inaugurate de Ahură Măzdă și repetate de cele două Spirite Gemene care au ales Așa (Dreptatea) și Drug (înșelăciunea). Pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
total condamnate de către mazdeism, nici chiar în găthă 14. În plus, sacrificiile de animale au fost practicate fără întrerupere, cel puțin de laici 15. Se pare deci că Zarathustra s-a ridicat mai ales împotriva exceselor riturilor orgiastice, care comportau nenumărate sacrificii sângeroase și ingerarea, fără măsură, de haoma. Cât privește calitatea de "bouar" aplicată lui Zarathustra, ea nu se referă, cum s-a susținut, la datoria fiecărui mazdean de a ocroti și îngriji bine vitele. Expresiile metaforice "păstori" și "turme
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
anunță "un semn al Domnului": "fecioara este grea și va naște fiu și vor chema numele lui Emmanuel" (7: 14). Înainte ca acest copil "să știe să dea la o parte răul și să aleagă binele", Iahve va face minuni nenumărate (7: 16 sq.). Acest oracol a trezit nenumărate interpretări 27. Speculația teologică creștină a văzut în numele copilului "Emmanuel" ("Dumnezeu e cu noi") vestirea nașterii lui Hristos. Oricum, sensul mesianic este evident: Iahve va scoate din spița lui David un rege
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și va naște fiu și vor chema numele lui Emmanuel" (7: 14). Înainte ca acest copil "să știe să dea la o parte răul și să aleagă binele", Iahve va face minuni nenumărate (7: 16 sq.). Acest oracol a trezit nenumărate interpretări 27. Speculația teologică creștină a văzut în numele copilului "Emmanuel" ("Dumnezeu e cu noi") vestirea nașterii lui Hristos. Oricum, sensul mesianic este evident: Iahve va scoate din spița lui David un rege drept care va fi triumfător și ai căror urmași
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de păianjen pe care o țese. Recompunerea semantică nu mai ține cont doar de dorința unuia sau a altuia, pentru că, vrând-nevrând, trădează gânduri ascunse, sentimente refulate, invită cuvintele să-și găsească locul într-o rețea de simboluri care oferă posibilități nenumărate de asociere sau de combinare, deșteaptă prejudecăți, solicită sau împiedică adeziunea la ansamblul ideatic propus. Textul pare uneori că își modelează cititorii, iar alteori că își subjugă și autorul, pe care-l trădează. Studiul nostru este, din acest punct de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
totul este cântărit, categorisit după criteriile comerțului, suntem aici poate mai aproape ca niciodată de obsesia civilizației postindustriale, postmoderne. Nici obsesia jocului nu lipsește, jocul de șah îl înlocuiește aici pe cel al marionetelor, dar semnificația rămâne neschimbată "se găseau nenumărate ființe albe și negre ca pionii de șah/ unde Moartea își sculpta profilul pe fiecare din fețe". Pionii sunt și ei marionete, piese fără importanță, iar rasa nu contează. Totul se sfârșește în domeniul artei, nimic nu mai are consistența
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
spațiul interior. Trotuarul, strada sunt cele două simboluri ale orașului care interferează cu psihicul chinuit al eului poetic. Reprezintă drumul, prin excelență, destinul violent, de neoprit care se impune în fața dorințelor, a aspirațiilor umane. Motivul arderii, al degradării revine în nenumărate texte. Se preferă însă neologicul oxidare (o actualizare a trăirilor, o sugerare a lentorii cu care se produce această modificare în starea universului). Situarea la "marginea pământului" (Oxidare) a spațiului descris accentuează ruperea de lumea normală, spațiul este unui infernal
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
este prins într-un coșmar fără posibilitate de trezire. Poemele generației albatrosiste se constituie adesea într-un dublu dialog, unul cu cititorul și unul cu literatura în general. Unul dintre simbolurile romantice care revine adesea și pentru care se găsesc nenumărate modalități de reîmprospătare, fiind integrat în contextele cele mai neașteptate, este cel al lunii. Acestuia i se adaugă simbolurile biblice, adesea reevaluate, pentru a ilustra pierderea legăturii cu sacru. O notă definitorie este dată, în cazul acestor poeme, și de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
împrejurarea în care au reținut o. Deși cîțiva o auziseră și înainte, în alte contexte, toți au recunoscut că ea li s-a fixat definitiv în minte abia după lectura poeziei „Liceu” și că de atunci au repetat-o de nenumărate ori, cel mai adesea, ironic, ca foste „victime” ale acelorași „călăi”: profesorii. E adevărat, pedantismul se întîlnește, mai ales, în mediul didactic. De asemenea e adevărat că, printre învățători și profesori, există naturi pedante, indivizi care țin cu tot dinadinsul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
percepția literaturii. Valoarea literară e ceva mereu variabil. Fluctuațiile ei depind de o mie și unu de factori. Aproape totul o influențează: climatul politic, nivelul de trai, ideologia, pedagogia, religia, estetica etc. în funcție de acestea, un autor crește și descrește de nenumărate ori în proporții diferite. Uneori imaginea sa devine pregnantă, atractivă, alteori se șterge, trece indiferentă. Cine își închipuie că receptarea e un proces bazat exclusiv pe criterii specifice și comprehensiune în progresie constantă, se înșeală rău. Dacă e o regulă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]