9,277 matches
-
pe ambele maluri ale domolului râușor Gegia. În vreme ce tancurile cu cruce neagră în chenar alb și infanteria română, ținându-se după Armata Roșie (cea iute de picior, mai ales, când o rupe la fugă), se afundau tot mai mult în nesfârșita stepă rusească, trenul sanitar, cu răniții de pe frontul bucovinean, se îndepărta, rulând pe drum de fier, tot mai spre Vest. Zilele lui septembrie, al primului an de război, au fost în număr de treizeci, când Iuga a deschis ochii, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ocaziona răsunetul resturilor de ziduri. În galopul lui fără frâu, pe dinainte-i, se perindară un câmp de latrine din acelea de scânduri, cu pereți dezinfectați periodic, prin tămânjire cu var, a căror albeață mai subția obscuritatea, apoi o livadă nesfârșită, cu pruni sufocați de praf, care semnalau o zonă cu mai puține obstacole, fostă mahala liniștită, cu ridicături modeste, cu case care aproape că se prăbușiseră singure, printr-o servilă imitație a sensurilor înconjurătoare sau prin resemnata neputință de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lângă culcușul ei, nimerise, ca și în alte rânduri, vreunul dintre boschetarii beți-mangă, copleșiți de pofte de mascul, care o căutau, cu tandrețe de buturugi, pentru niște scopuri din acelea. Se mișcă, plină de frig sub ninsoare, simțind o greață nesfârșită de vremea aspră a nopții. Își urni trupul strâmb și deșirat mai aproape de insul ce sforăia încă de la uvertura aterizării sale și, descheindu-și paltonul murdar, îl încolăci, strângându-l la pieptul ei, ca o scândură putredă. Îl sărută cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ar fi ivit ocazia. Până să se ivească eu am fugit la Arad, puteam să aștept la fel de bine și acolo. Mă Întorceam În casa mătușii Clara, acolo unde aveam să petrec următoarele două-trei săptămâni În stilul deja consacrat, cu vizionări nesfârșite de casete video, mă rog, deja DVD-uri. Nu mai puteam suporta să stau la falanster, Îmi pierise tot cheful, nu-i mai găseam nici un farmec și aveam nevoie să nu-mi văd o vreme prietenii. Vila risca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cauză pentru care noi n-am putut lupta până la capăt, dar am asistat la deznodământul ei fericit. Doar cei care sunt de părere că răzbunarea ei nu era Îndreptățită, că un om ca Pârvu ar trebui să fie lăsat la nesfârșit să facă rău, pot trage la finalul cărții o concluzie morală care să vicieze puritatea aventurii financiare a Celebrului animal. În rest, În ceea ce privește, de pildă, aventura politică a Celebrului animal, concluzia morală poate fi chiar recomandabilă. Dar În ceea ce privește banii, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cruce. Dezlănțuirea bruscă a unui intens foc de artilerie tulburase scurta rugăciune a preotului pentru odihna sufletului celui răposat. Asistase la ritualul funerar cu gândul că totuși față de alți camarazi ce putrezeau prin anonime gropi comune săpate la repezeală în nesfârșitele stepe rusești, Vali își dormea somnul de veci într-un mormânt vegheat de lumina creștină a unei lumânări. Palidă consolare pentru părinții unui tânăr care avea tot viitorul în față. Aproape de sfârșitul lunii martie 1944, un ordin venit pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tulburat curgerea liniștită a zilelor petrecute împreună. Schimburile de replici și considerațiuni asupra diverselor teme abordate se arătaseră având cursivitate și limpezime, fără măștile și costumația oficială impusă de "societate", îndărătul cărora să se ascundă. Discutaseră mult în plimbările lor nesfârșite și pe măsură ce îi spunea mai multe despre el, simțea ușor flatat cum interesul ei creștea, voia să afle mai multe, să îl înțeleagă mai bine. Descoperiseră că împărtășeau același entuziasm pentru filozofia lui Blaga, muzica lui Musorgsky și Frederic Chopin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la automat, bătându-l din obișnuință cu podul palmei la fund. Face cu ochiul lui Nicky. Se spune că aduce noroc! Privește în urmă, de-a lungul drumului pe care-l străbătuse. Plutoane stau cu fața la pământ, împrăștiate peste povârnișurile parcă nesfârșite. Cu o sonoritate aproape apocaliptică, nenumărate fulgere taie cerul. Acolo unde se prăbușesc, zăpadă murdară, stânci sparte și crengi retezate răbufnesc, gemând. Un mal uriaș de pământ îngroapă cu totul pe sublocotenentul Novăceanu. O mitralieră bate într-o cadență leneșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
adevărată decît aceasta pe care o părăseam și-n care tu mă așteptai zadarnic. Apoi Încă o zi și Încă, pînă În ziua În care m-am ivit lîngă tine, În noua mea consistență, asemănătoare celei lumești, căci te iubeam nesfîrșit; aveam de la Început rădăcinile În tine, simțisem asta de mult. Și tu Însuți știai ca și acum că era scris În sîngele nostru, deasupra pieirii lui, certitudinea reîntîlnirii ca o lege universală”. Își ridică fruntea, și În clipa următoare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
amîndoi formam acum o linie dreaptă În cenușiul camerei ce era abia luminată de becul de afară. Deodată, așa cum ne aflam furăm cuprinși În unghiul stelei ce trecu peste noi prin fereastră odată cu rotirea pămîntului, și-n clipa aceea devenirăm nesfîrșit de frumoși. Acum, la data scrierii acestei cărți, au trecut aproape cinci decenii de atunci, aș vrea să-i spun - distanța În timp este enormă - că totul se află la vedere, că Între noi... că ar fi trebuit să dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În urmă. În seara aceea, pînă a doua zi la prînz la sfîrșitul cursurilor, soțul ei era de gardă la școală, Începuseră faimoasele la timpul acela „gărzi”, ca și cum ar fi fost lumea În „alarmă” și care aveau să dureze la nesfîrșit, fără vreo motivație, anormalitatea unui regim de dictatură, zeci de ani... Nu mai are importanță, timpul acela a trecut definitiv, odată cu el și noi. Ana aștepta În odaia numită „salon”, cu covoare lînoase, tablouri, un divan larg acoperit cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
veacului trecut: plete și barbă, iar moda pleacă și vine. La fel cu fustele domnișoarelor, cînd lungi, cînd scurte. - Nu ține numai de mentalitate ci și de imaginație. - Toate astea pentru a găsi o ieșire din monotonie, altfel ar fi nesfîrșită plictiseală, Însă cum imaginația nu poate fabrica infinite modele, acestea se repetă, dovedind, implicit, și sărăcia noastră de iluzii. În momentul acela Își trase mîna de sub omoplații mei, și, sprijinită În cotul drept, Își ridică Într-o rînă trupul, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
partea aceea a zilei era vinovată, gîndesc acum, - ne prăbușirăm necontrolați pe divanul acoperit cu o cuvertură plușată, de culoare bej, pe care trupurile noastre, ajutate de căderea roșiatică a soarelui, aveau să plutească Învingătoare ca pe apa unui ocean nesfîrșit. Ea se lumină de-o fericire rară, eu asemeni, Încît, privind, sau numai exultînd, trupul ei se dezgoli imaginației mele ca-n prima zi a Facerii lumii. Încetase să mai vorbească, i se auzea doar respirația caldă, uitată ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
venirii mele acolo, care nu Îngăduia prin decență decît un anume tip de conversație, zbuciumul ei de a ieși din făgașul cuvintelor rostite și neputința morală de a o face, iar eu asemeni. Stăruitor Îi rămăsese doar zîmbetul pe buze, nesfîrșit de trist; ar fi vrut să spună ceva anume, dar cuvintele nu se mișcară, stăteau Încremenite În poarta nașterii lor. „Ana!” rostii În gînd. Ea răspunse simplu: „Te iubesc.” Și nimeni nu auzi nimic: nici ea, nici eu, nici dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
albaștri. Dar într-o zi a venit o zână și a grăit: “O să pleci într-o altă țară, cu mare albastră, blândă și calmă...Și ai să fii acolo o prințesă cu glas de privighetoare, iar oamenii vor asculta la nesfârșit cântecele tale!”. Această poveste putea rămâne doar un basm, dacă n-ar fi devenit aievea într-o bună zi! Acest “aievea” însemnând într-adevăr o carieră impresionantă: aproape 400 de melodii, lansate la radio sau pe discuri, cântate în turnee
O învingătoare by Octavian URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83452_a_84777]
-
șoarecele, nostalgice când privesc spre trecutul pierdut, triste când constată că ceva s-a stricat devinitiv în firea românului, incendiare când trebuie să apere adevăratele valori. Le era greu mai-marilor de la București să suporte asemenea sfidare, nu puteau răbda la nesfârșit. În noiembrie 1977 Ceaușescu a dat ordin "să i se închidă gura", însă atentatul a eșuat. Destinul hotărâse altfel decât "mâna lungă a revoluției". Monica Lovinescu scăpa cu viață și ieșea din spital pe proprie răspundere pentru a participa la
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
Nemeș-Bota - piesă vizionară, concepută astfel încât să creeze spectre sonore de anvergură simfonică, descriind forța jupiteriană a celui mai vulcanic satelit al ”planetei roșii”, dar și contextul ciclic în care Universul se construiește/de-construiește pe sine, piere și reînvie la nesfârșit. Lucrarea reconfirmă peferința foarte tânărului compozitor pentru construcțiile monumentale, complexe, cu substrat simbolic, cosmologic. Absorbiți în actul acestei ”Geneze”, cei trei instrumentiști au depășit limitele obișnuite ale actului interpretativ. În timp ce Sorin Petrescu și Doru Roman se convertiseră în purtătorii de
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
să trecem. Volumul de Amintiri al lui Șerban Cioculescu în recenta ediție, completată cu vreo câteva piese esențiale, se citește cu un viu interes și cu efectivă plăcere. Parcă-l auzim pe neobositul causeur, mai totdeauna în vervă, într-o nesfârșită și cuceritoare șuetă.
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
de fazani. N-am venit să lovesc nici să râd în fața morții. Nu-mi mai aduc aminte, tărgile se duc, galerele pârâie, genunchi tremură și șoimi se așează pe bășici fragile și vii. Dacă privesc înapoi, moartea merge de-a-ndărătelea, la nesfârșit se trântesc ușile până la dulapurile zării. Moartea cu râs vulgar în spatele storurilor ei verzi suge o bomboană englezească iar covoarele sunt ude de ceaiuri. N-am venit pe lume, la început nu-i decât un râs mare, la colțul unei
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
covoarele sunt ude de ceaiuri. N-am venit pe lume, la început nu-i decât un râs mare, la colțul unei străzi o păpușă de gips deschide, asudând o apă verde de furie, cutii ce nu conțin decât cutii, la nesfârșit cutii. Mai departe, așa cum o inimă suge sângele, o gaură într-o carne uriașă mă absoarbe, ziduri vii, roșii și calde, mă trag după ele de gât, nu mai vreau să mă-ntorc, vreau să fiu asasinat imediat, cu o
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
vine cu o propunere răspicată: să renunțăm la acest cuvînt. A continua să-l folosim înseamnă nu doar să întreținem prejudecata existenței unor cunoștințe adevărate, dar în plus înseamnă să sporim numărul confuziilor terminologice. Și decît să ne învîrtim la nesfîrșit în jurul semnificației unor cuvinte cărora uzura timpului le-a tocit complet virtuțile semantice, cel mai nimerit e să renunțăm la ele. Vocabule precum "adevăr", "sens", "semnificație", "realitate" sau "statut ontologic" nu ne mai spun astăzi nimic. Ele împiedică acordul oamenilor
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
scriitorului Gheorghe Crăciun republicând câteva note răzlețe scrise de acesta. Reluăm aici una dintre ele, care conține considerații despre condiția scriitorului român: „Până și în ce privește condiția sa profesională efectivă, scriitorul român pare lipsit de instinct de conservare și dispus la nesfârșite paleative. Spiritul mioritic ca boală națională de origine metafizică funcționează mai ales aici, în domeniul rosturilor existențiale, sociale și juridice ale scrisului cu o consecvență demnă de scopuri mai bune. Mioritismul înseamnă fatalitate, dar și defetism, fandare prudentă din fața realului
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2848_a_4173]
-
introducerea ei a marcat creșterea alarmantă a criminalității și a violenței, apariția nedorită a țiganilor emigranți, a inflației și a șomajului pe scară largă? Care este menirea alegerilor libere dacă rezultatul este un parlament în care politicienii se ceartă la nesfîrșit în loc să rezolve problemele urgente, se acuză unii pe alții de necinste, uneori pe bună dreptate? La scurt timp după cel de-al doilea război mondial, Winston Churchill (1947) a oferit o justificare competitivă a democrației: "Multe forme de guvernămînt au
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Dame ar fi câștigat dreptul să ne dea una rea. S-o zicem, deși nu admitem. Este permis ca un scriitor rău să se folosească de nenorocirile țării pentru a atrage pe public la... panoramă? Este permis ca un război, nesfârșit încă, să fie pus pe scenă, pentru ca agitația naturală a publicului să dea salve de aplauze pe care autorul în împrejurări normale nu le merită? Dar la Gorni Etropol, la Bivolari, la Plevna, la Rahova comedie se joacă? Soldații, cari
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
uricioase ale mulțimii sânt adesea mai credincioși vechei legende religioase decât Faust; poate că, după orice crimă comit, s-aruncă înaintea icoanei și șoptesc cuvintele lui Calist, cerșind iertare de la lesne iertătorul Dumnezeu. Dar cu aceștia chemați, cari sânt mulți, nesfârșit de mulți, nu sporește comunitatea creștină: puțini sânt cei aleși și puțini au fost de-apururi. Dar rămâie datina și înțelesul ei sfânt, așa cum e de mult; și, de nu va sosi niciodată acea zi din care să se-nceapă veacul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]