8,125 matches
-
revolverul. Am așteptat pe lîngă Savoy și m-am uitat după puști prin Cartierul Francez. Pe la prînz mi s-a făcut foame, am mîncat o farfurie de stridii cu un pahar de bere și m-am simțit brusc atît de obosit, că atunci cînd am ieșit din restaurant, picioarele mă lăsau ca și cum m-ar fi secerat cineva din spatele genunchilor. Am luat un taxi și m-am prăbușit pe pat fără să mă descalț. M-am trezit pe la șase seara și m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-l Întîlneam luni de zile, dar cînd mă lăsam, dădeam Întotdeauna de el pe undeva pe stradă. În Mexic dorințele au o forță de vis. CÎnd vrei să vezi pe cineva, Își face apariția. O dată căutam un băiat și eram obosit și m-am așezat pe o bancă de piatră În Alameda. Simțeam prin pantaloni piatra netedă și durerea de vintre ca o durere de dinți cînd e Încă ușoară și diferită de orice alte suferințe. Stînd acolo și privind parcul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
revenise în Bu curești și se ocupa de spitalul din Școala Centrală.](Ibidem, p. 10.) De aci înainte, dezastrul se precipită, trupe germane și bavareze vin din Occident în Transilvania, toate trecătorile sunt forțate, armata română rezistă peste puterile ei, obosită prin marșuri supraomenești de 70 de zile, lipsită de artilerie grea. Rușii nu se mișcă nici la nord, nici în Dobrogea. Constanța evacuată, podul pe Borcea distrus, podul, mândria noastră! Ionel telegrafiază împăratului Rusiei deschis: „La Roumanie se demande avec
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de lungi venind pe rând, de la 7 1/2 la 8 1/2, să-mi citească din cărțile sfinte. Am început prin rugăciunile cele mai frumoase din slujba de Paști. Eram prea singură și citirea la lampa de petrol mă obosea. Călugărițele, femei simple din popor, nu căutau decât să-și asigure o existență materială, să și îndeplinească mecanic datoriile bisericești, credința lor este mai mult un lanț de ritualuri decât un ideal mistic. Ignorante până la extrem, fac numai practică de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Toate aceste știri ne-au fost aduse de d-na Brezeanu, sosită din nou cu cei doi medici germani de la Tonolla și Institutul de Bacteriologie... Tot d na Brezeanu îmi spuse că la spital mergea bine, dar că Lili era obosită și că băiatul Ion era din ce în ce mai suferind. 10 mai. corespondență 10 Mai! Ce să mai zicem? Acum un an deja ni se părea sărbătoarea tristă fără de bătrânii suverani, dar ăst timp? Lia a îmbrăcat pe Vintilică țărănește, cu o panglică
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
orele 5. Atunci era momentul cel mai trist, intram în iarnă, iarnă lungă care era să fie friguroasă și întunecoasă în casa mea de aici. Mă gândeam la lungile seri singuratice, lipsite și de multă cetire, după cetirea care îmi obosea ochii toată ziua. Lia se ducea la sindrofie cu maicile ei și Fräulein. Eu nu puteam suferi pe aceasta și maicile ei erau prea primitive. Starița se culca la ora 8. Am încercat să citesc din letopisețe la dânsa cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
necesare soțului său, plecat fără bagaj. Nu putea staționa decât 2 ore. Dl M. Antonescu nu trebuia să vadă pe general, dar putea însoți la drum pe d na Antonescu. Plecară cu rufărie, ceva provizii și cărți. Găsiră pe general obosit după o noapte fără somn, grație numeroșilor păduchi de lemn din pat. Se găsi imediat alt pat, adus de M. Antonescu. Ca toaletă avea un mic lighean de tinichea ruginit. Cu toate făgăduielile d-lui Gigurtu și zgomotele răspândite intenționat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mea nu este neapărat și dușmanul meu. * De multe ori, suspiciunile se nasc în urma unor declarații entuziaste. * Nu vorba în sine trebuie luată în seamă, ci conținutul ei. Dacă politicienii noaptea visează, ziua în ei să nu crezi. * Stând degeaba, obosești mai ușor. * Munca obosește, dar și întărește. * I s-a părut că e pasăre și a început să cânte; când a terminat de cântat, și-a dat seama că nu era pasăre. * Poți să scrii și cu sufletul, dar numai
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
și dușmanul meu. * De multe ori, suspiciunile se nasc în urma unor declarații entuziaste. * Nu vorba în sine trebuie luată în seamă, ci conținutul ei. Dacă politicienii noaptea visează, ziua în ei să nu crezi. * Stând degeaba, obosești mai ușor. * Munca obosește, dar și întărește. * I s-a părut că e pasăre și a început să cânte; când a terminat de cântat, și-a dat seama că nu era pasăre. * Poți să scrii și cu sufletul, dar numai dacă ai cerneală. * Are
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
și altele au aceeași soartă: se deteriorează. * Cititul printre rânduri ține și de calitatea scrisului. * Virgula pusă la locul ei face lumină; pusă greșit - face derută; nepusă deloc - face beznă. * Cititorii în stele sunt și scriitori de cărți. * Urcușul pieptiș obosește, dar și fortifică. * Într-o pădure seculară și lăstarii sunt bătrâni. În unele cazuri te lovești de pragul de jos după ce l-ai văzut pe cel de sus. * Nu cuvintele îl portretizează pe om, ci faptele. * Unii vorbesc multe, fac
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
brăduț frumos! Zice băiatul, apropiindu-se. Ai dreptate, spuse surioara lui. Se potrivește cu camera noastră, e numai bun de pom de iarnă. Haide să-l luăm acasă, să-l împodobim! Și brăduțul ajunse acasă la cei doi copii. Era obosit de drum și puțin speriat, dar și bucuros că și-a găsit doi prieteni de joacă. Adormi visând la ziua de mâine, când va avea cu cine să se joace. Dimineață, când s-a trezit, brăduțul rămase mut de uimire
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
nu că voia să-i prindă, dar așa era mai distractiv. Deodată se opri din alergare și strigă uimit spre sora lui: Vino repede surioara, să vezi minunea minunilor! Ei, lasă, ce minune poate să fie? Prichinduța nici nu se obosi să ridice privirea de pe coronița care creștea văzând cu ochii. Spun adevărul, vino mai repede, se necăji Prichindel de nepăsarea surioarei. E ceva uriaș printre flori! Prichinduța așeza atentă coronița pe patul moale de iarbă și se ridică vrând-nevrând pentru
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
o educatie potrivită vârstei copiilor, inclusiv celor cuprinși în școala primară, să le oferim frumusețea basmelor și a legendelor. Ele reprezintă un tezaur de înțelepciune și de fantezie. Setea de imagini a copiilor este nepotolita. Dacă vrem să nu-i obosim pe copii din punct de vedere intelectual, ci să protejăm capacitatea lor de asimilare, trebuie să le dăm posibilitatea de a recepta imagini autentice ale fanteziei. Pentru părinți și educatori, se impune sarcina de a se ocupa cu o nouă
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
prezentat toți respectuoși și tăcuți biletele de călătorie, privind pe geam, topit de razele soarelui, am adormit. Nu cred că am visat ceva. M-am trezit puțin speriat, dar datorită legănatului continuu al trenului am adormit din nou. Eram foarte obosit, toată săptămâna lucrasem 12 ore la serviciu și acum era un prilej minunat de-a mă odihni. Doream ca în tabără să fiu bine dispus și să uit de toate necazurile și supărările pe care le aveam în suflet. M-
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
muntele Athos, Alexandru cel Mare a respins planul pe motiv că locuitorii nu ar fi avut posibilități de hrană 49. În Discursuri, Machiavelli și-a afirmat poziția cu și mai multă tărie, susținând că "scopul (fine) unei republici este să obosească și să slăbească alte corpuri pentru că propriul său corp să poată crește"50. Regimul republican pe care Machiavelli l-a prețuit a fost un regim care consumă. Expansiunea era necesară, așadar, dar cum trecea statul prin ea? Machiavelli arată lămurit
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
descrie ceea ce cugetă, ceea ce simte călătorul care lunecă pe șinele de oțel ce încunjură pământul. Cine nu a gândit, nu a simțit ca și mine în mersul acel furtunos, fantastic, împins ca de o forță fatală care în veci nu obosește? Am, trecut prin un șir de târguri, mari și mici, capitale de imperii, de regate, de arhiducate; am trecut râuri pentru stăpânirea cărora s-au vărsat râuri de sânge, țări cu civilizație veche, a căror istorie încep de mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
timp coboară tot mai abrupt pe serpentine până ce ajunge deasupra cabanei, așezată pe un platou micuț, chiar la limita dintre zona de brazi și golul alpin. Atunci când am făcut traseul acesta îmi aduc aminte că ne odihneam pe prispa cabanei, obosiți de traseul făcut până la acea oră, (era cam ora 14), și ne pregăteam să coborâm spre poalele munților, când am remarcat un cuplu care urca cu greu spre cabană, el fiind de circa 125 kg și ea era cam la
Muchia Tărâța. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1097]
-
60% din capacitate. Nu mă mai puteam enerva. Nu mă mai puteam aprinde atât de ușor. Îmi pica fisa ceva mai greu. Dar în scris totul mergea șnur. Scriam cumva pe pilot automat. Împins ca și cum mi se dicta. Oricât de obosit eram, oricât de mari dureri aș fi avut de suportat, era suficient să mă așez la masa de scris din camera mea îngustă și îmbibată de vaporii nesănătoși ai caloriferului și totul îmi ieșea. Tot reușeam câteva pagini până și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să continue. Adică el e cineva. Vecinătatea asta îl legitimează. Era pragul maxim al competenței pe care putuse s-o atingă. Primise binecuvântarea. Un meschin. Nu venise la spital la mine. De fapt, mai nimeni dintre căcănarii ăștia nu se obosise să mă viziteze. Io eram bun când aveam garsoniera aia unde se refugiau când voiau să și-o tragă și să se îmbete. Toți niște meschini. Șmecheri ratați. În lumea asta mizerabilă, șmecheria rămâne singura formă de demnitate, zicea cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vii la mine nu-i așa, ăla lucrează. Vii, ei, asta e tot ce contează. Ăluia ce i-ai spus? Că dormi la Corina? Lasă-l să lucreze. Omul n-a fost făcut pentru a munci, dovadă că asta îl obosește. Așa zicea cineva. - Bă, sare Pif, când te aud că spui un nume, parcă urmează un citat. Te-ai dilit, nu mai citi! Ea îi dă înainte cu Poiana Brașov, vrea jacuzzi. Și-a luat ciorapi și acum trece la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dintr-astea, ea gândește cu o cu totul altă parte a corpului. Până la optșpe ani, a fost destul de cuminte, în liceu, chiar ciufută. Apoi a dat de Vali ăsta, care în weekend o duce la munte, urcă, coboară, gâfâie, sunt obosiți și le e bine, nu mai au nevoie să se și converseze. După asta, a dat de un bizar, de un excentric ca mine. Nici la serviciu, acolo, la revista aia, nu prea comunică ea cu multă lume. Acum câtăva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Ajunși acasă, naivitatea infantilă a fratelui meu alimentată de micile mele stratageme de conservare a spațiului individual de joacă și-a intereselor personale, cât puteau fi ele de personale, la vârsta aceea, trezeau zâmbete pe chipul părinților: Of, ce-am obosit cu atâtea mere ! Sunt toate, n-am scăpat niciunul, acum poți lua tu cartea. Sunt tare obosit ! De fapt pe frate-meu îl obosise vicleșugul și urzeala acelei minciuni nevinovate ce urma să ne pună pe fiecare pe rând în
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de joacă și-a intereselor personale, cât puteau fi ele de personale, la vârsta aceea, trezeau zâmbete pe chipul părinților: Of, ce-am obosit cu atâtea mere ! Sunt toate, n-am scăpat niciunul, acum poți lua tu cartea. Sunt tare obosit ! De fapt pe frate-meu îl obosise vicleșugul și urzeala acelei minciuni nevinovate ce urma să ne pună pe fiecare pe rând în posesia cărții. Seara, atunci când programul îi permitea, tata ne citea câte o poveste, iar noi trebuia să
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
puteau fi ele de personale, la vârsta aceea, trezeau zâmbete pe chipul părinților: Of, ce-am obosit cu atâtea mere ! Sunt toate, n-am scăpat niciunul, acum poți lua tu cartea. Sunt tare obosit ! De fapt pe frate-meu îl obosise vicleșugul și urzeala acelei minciuni nevinovate ce urma să ne pună pe fiecare pe rând în posesia cărții. Seara, atunci când programul îi permitea, tata ne citea câte o poveste, iar noi trebuia să reluăm firul acesteia și să răspundem tuturor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
nu a ripostat, n-a plâns și ori de câte ori era chestionat de terțe persoane, spunea același lucru, în același registru de tempo vocal: „Mariana e surioara mea, are grijă de mine, se joacă cu mine și-mi adună soldățeii când eu obosesc.”. Și-i adunam mai mereu împreună, cu mare grijă îi așezam în cutii cartonate, separându-i în interior prin eșantioane groase de hârtie. Verificam atent unul în urma celuilalt, altfel riscam s-o supărăm pe mama; se mai întâmplase uneori, și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]