7,466 matches
-
fi percepută ca o agresiune, cel care o execută poate fi luat drept model. Prin urmare, nu orice act trebuie pedepsit și nu în orice fel, pentru ca rezultatele scontate să apară. Pedepsirea pentru acte de agresivitate poate avea un efect paradoxal asupra copilului. Studiul comparativ realizat de Arcus (Arcus, 2002) la nivel național oferă mai multe informații pe această temă. Arcus a adunat date referitoare la atacurile înarmate din școli și practica instituțională a pedepselor corporale din 50 de State americane
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
obținut Premiul de debut pentru poezie al editurii Univers. A colaborat cu poezie la „Contrapunct”, „L.A.&I.” (suplimentul literar al ziarului „Cotidianul”), „Luceafărul” și cu articole și cronici în „Dilema”, „Adevărul literar și artistic”, „Interval”, „Litere nouă” ș.a. În mod paradoxal, B. a ieșit din anonimat prin câteva considerații ireverențioase la adresa lui Eminescu, publicate într-un număr din 1998 al revistei „Dilema”, integral destinat „demitizării” poetului, pentru ca, un an mai târziu, să ia un important premiu la Festivalul „Eminescu” de la Botoșani. Tonalitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
acei "săraci" erau victime ale criminalității din anii '80. Regimul ceaușist ascundea crimele cotidiene. În realitate, a fost un triumf al minciunii asupra adevărului, ceea ce a făcut imposibilă o viață social-politică și economică sănătoasă pentru românii de după 1989. În mod paradoxal, cadavrele de dinainte de revoluție, torturate pentru a acredita "prezența teroriștilor" și existența politică a noului regim, nu legitimează actuala viață social-politică a românilor, ci o subminează. Așadar nu legitimare a noului regim, cum spune Agamben, ci subminare a societății românești
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
valoarea acestei monografii cu structură clasică - viața, opera, analiza corespondenței - vine din „complicitatea dincolo de timp, dintre scriitor și criticul literar, dintre bunic și nepoată”, care au împărtășit, voluntar sau forțat, soarta exilului: „comuniunea în amărăciunea exilului a exacerbat, în mod paradoxal, comprehensiunea și autenticitatea dragostei pentru pământul românesc și pentru valorile lui ideale sau reale” (Matei Cazacu). Autoare de versuri în limba franceză - Dans les brisures (1982), Sur les abîmes verts (1985), Bruine de nulle part (1993) - și în limba română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
învierea lui Isus nu sunt doar idei teologice, ci evenimente reale - evenimente reale care au trezit credința și mai târziu au stimulat cercetarea teologică. În primul capitol vom arunca o privire mai îndeaproape asupra morții lui Isus, un eveniment care, paradoxal, a determinat orice altceva, numai nu a trezit credința. Realitatea morții lui Isus Niciun istoric serios - oricare ar fi orientarea sa, religioasă sau non-religioasă - nu se îndoiește că Isus din Nazaret realmente a trăit în primul secol și a fost
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cu care s-a produs schimbarea opțiunii conducerii georgiste, dinspre poziția de acceptare a reîntregirii liberale, spre cea de opoziție față de noua guvernare tătăresciană și de colaborare într-un cartel electoral controversat, alături de național-țărăniști și legionari. Și totuși, în mod paradoxal, după alegerile din decembrie 1938, georgiștii ar fi trebuit să trimită în Parlament cel mai mare număr de deputați din istoria partidului. Explicația o formulează Constantin Argetoianu, arătând că, atunci când s-a pus problema repartiției mandatelor, s-au luat în
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
sine "nesiguranța generală, războiul și revoluția"828. Problema revizionismului era adusă și în dezbaterea Camerei Deputaților, în decembrie 1934, cu ocazia discuțiilor la Mesajul tronului. Cu acel prilej, ministrul liberal, Victor Iamandi, semnalase intensificarea manifestărilor extremist naționaliste, afirmând, în mod paradoxal, că maghiarii reprezentau "o continuitate istorică în unele părți ale țării", iar "orașele din Ardeal [...] nu ne-au aparținut niciodată"829. Apreciind că prin afirmațiile sale, ministrul liberal săvârșise o gafă de proporții, deputatul georgist C.C. Giurescu analiza procesul care
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
orice alte considerațiuni, de ar fi nevoie, peste abdicarea vremelnică a liberalismului politic. Repet: libertățile publice, fără cetățeni liberi, conștienți de rolul și rostul lor în economie și în societate sunt cu adevărat forme fără fond. Oricât ar părea de paradoxală această concluzie, cred că tranziția unui regim de autoritate, nu impus de capriciul arbitrariului, ci sprijinit pe adeziunea morală și materială a majorității conștiente a națiunii, impus de reprezentanții autorizați ai liberalismului, este uneori necesar, tocmai pentru a întări și
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
desființare a poetului, orchestrată oficial din 1948. Temperament ciclotimic, pasional, capabil de mari elanuri și de bruște depresii, trecut prin mai multe crize psihice (despre care mărturisesc paginile unui jurnal), P. avea cultul prieteniei ardente, dar și pe al aversiunilor paradoxale. Proza cu caracter reportericesc - Bâlci la Râureni (1964), Drumuri și răspîntii (1967) -, ca și încercările de teatru - Asta-i ciudat?, În marginea vieții, Irezistibilul Bolivar, Hamletul meu (publicat postum) - sunt de un interes minor. În schimb, poeta artifex, avea o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
cu totul altă formă; în 1846 însă nu am găsit-o și nuvela n-a fost reușită“1. Dostoievski și-a desemnat personajul cu un cuvînt inexistent în limba rusă: paradoxalist. Nu este în nici un caz vorba de un „ins paradoxal“, cum au echivalat V. Em. Galan și Igor Blok. Pur și simplu, pentru un asemenea erou nu exista un cuvînt; și totuși - nu-i așa? - el trebuia să poarte un nume. Habitaclul său spiritual nu este nici haosul, nici cosmosul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
putere peste toate. Însuși acest verset constituie finalul unei liste mai lungi, care începe la jumătatea lui 57, 1. Listele aglomerează atribute de mai multe feluri și, de aceea, contextul nu este de mare folos pentru precizarea sensului. Această formulă paradoxala, alcătuită din două semnificații complementare aflate în raport de antonimie, este interpretată de majoritatea exegeților (printre care Halm, Tós, Ghaz"l) astfel: Dumnezeu „apare” din toate dovezile, semnele și mărturiile pe care le dă despre existența să și este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
q":Äš este predicat nominal, dar în alte locuri devine nume propriu-zis: ... ’el m terammeyón we ‘ešwQ yo’măr Q":Äš (Is 40,25): „Cu cine mă veți asemui ca să fiu asemenea lui? - spune Cel Sfânt.” (t.n.) În mod paradoxal, acest Dumnezeu sfânt, transcendent, de neatins în alteritatea să e totodată apropiat de poporul său și de aceea e invocat la vreme de restriște: we ’att"h Q":Äš yÄše> tehillÄÖ Yiœer"’Ql (Ps 22/21,4): „Iar Tu ești
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
spirituală a omului. Citatul din Ps 103,3 alătura în paralelism hassolQaƒ („cel ce iartă”) cu h"-ropQ’ („cel ce vindeca”), sugerând astfel că iertarea se exprimă într-un eveniment concret de schimbare în bine236. Psalmul 130 are un verset paradoxal: ’immek" hasselƒ"h le-ma‘an tiww"reh (130,4): „la tine este iertare, ca să fii de temut” (C). După ce zice că iertarea îi este inerentă lui Dumnezeu (‘immek"), adaugă că scopul ei este frică de Dumnezeu: e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ouránios: „Tatăl ceresc” Expresia apare numai în Evanghelia după Matei, în care și stăpânirea lui Dumnezeu se numește basileía tÄÎn ouranÄÎn, în vreme ce în celelalte este numită basileía to¤ theo¤i. Aici ho ouránios semnifică transcendență lui Dumnezeu, iar expresia este paradoxala: Dumnezeu cel cu totul altul, inaccesibil, cel mai presus de toate, este „Tatăl nostru” și suntem îndemnați: ésesthe o¤n hymežs téleioi hÄs ho patgr hymÄÎn ho ouránios téleiós estin: „Fiți așadar desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit” (5,48
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
echivalentul lui din Noul Testament, cu „Eu sunt”. 4.2.3. al-B"”în (2.1.2.4.) și ’Pl misetatter (3.1.3.4.). Pentru a le compară, l-am disociat pe primul de antonimul sau cu care constituie o unitate paradoxala, iar la numele biblic ținem seama numai de al doilea termen al expresiei, întrucat numele generic constituie un simplu suport pentru acest atribut 308. Ambele sunt participii active și sunt uneori traduse la fel, cu „ascuns”. Dar, în vreme ce, în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
elibera un actor social de responsabilitatea referitoare la deciziile și acțiunile sale: ea depersonalizează acțiunile (care nu se mai datorează intereselor sau pasiunilor indivizilor, ci „solicitării” unor puteri supraindividuale) și, prin această transmutare a responsabilității, impune un consens asupra faptelor: Paradoxal, divinația are o funcție regulatoare: stabilind consensul, ea face ca acțiunile să fie mai predictibile și mai regulate. Acest aspect trebuie avut În vedere atunci când privim divinația ca pe o practică strâns legată de problema controlării și canalizării opiniei publice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
anumite divinități, eroii fondatori etc.); d) supunerea față de un „maestru”, deseori identificat simbolic cu o anume divinitate; e) transmiterea unor cunoștiințe considerate taine constitutive, „secrete” care marchează diferența dintre statutul anterior și noua ipostază socială: aceste cunoștințe au un caracter paradoxal, deoarece ele nu pot fi aplicate În afară, nu pot fi comunicate celor neinițiați; f) numeroase teste și probe (postul Îndelungat, vânătoarea fără arme, călătoria către un loc greu accesibil, dar dotat cu statut sacral, incursiuni războinice, automutilarea); g) efectuarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lungul timpului s-a vorbit frecvent despre o „mitologie românească” (populară și/sau cultă), fără ca această sintagmă să trimită la un ansamblu unitar și complet de texte sau la o exegeză integratoare coerentă din punct de vedere științific. În chip paradoxal, În acest moment, noi nu avem o „mitologie”, adică nicio colecție omogenă de texte capabilă să circumscrie și prezinte Întregul câmp a ceea ce ar trebui să fie „mitologia” românească și nicio operă științifică de interpretare În măsură să impună o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se distanțează de hermeneutica speculativă și se apropie de mecanismul demonstrațiilor științifice. După cum am arătat anterior, faptul că mitologia nu poate fi identificată ca o evidență etnografică (de tipul unei datini sau a unui text folcloric) duce la situația (oarecum paradoxală) În care pentru o anumită cultură nu există o singură mitologie, ci mai multe mitologii, suprapuse, nu radical diferite, dar nici perfect identice, mitologii rezultând atât din modul de constituire a „catalogului” de texte și figuri, cât și din modul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
organismele vii să-și mențină constantă temperatura deoarece prin vaporizare se pierde o mare cantitate de căldură. Densitatea maximă a apei este înregistrată la temperatura de 40C. La punctul de congelare volumul apei crește și densitatea scade, ceea ce este, aparent paradoxal. Dacă gheața ar fi mai grea decât apa lichidă, ar însemna ca apele să înghețe în totalitate ceea ce ar fi fatal pentru orice formă de viață din apă. In realitate gheața se formează numai la suprafață oricărei ape statatoare, unde
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
poezie cosmică, străbătută de fiori metafizici, în spirit eminescian. Vine apoi cu o formație filosofică, literară și artistică, precumpănitor germană, când majoritatea confraților săi se mișcau în raza culturii franceze. Toate acestea îl singularizează în peisajul intelectual românesc interbelic, dar, paradoxal, nu-i răpesc facultatea de a fi foarte reprezentativ. El e, ca și Eminescu, Creangă, Coșbuc, Sadoveanu, unul dintre scriitorii care întruchipează cel mai grăitor particularitățile spiritului național. Eseurile sale din tinerețe, Filosofia stilului, Fețele unui veac, Fenomenul originar, Ferestre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
21, C. Trandafir 22, Dan C. Mihăilescu 23 promovează teza "jocurilor cu mai multe strategii"24 pe care histrionicul Caragiale, veritabil "homo ironicus" le-a practicat într-o operă complexă și contradictorie, comică și tragică, surprinzănd etern-umanul dar raportându-se, paradoxal, la o realitate concret istorică cu maximă fidelitate realistă dar și cu maximă stilizare, operă ale cărei sensuri se dezvăluie succesiv sau simultan, asemenea laturilor unui poliedru luminat și luminând-și pe rând fețele 25. Foarte multe studii evidențiază alte
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un intim raport, comicul nu se pune în termeni rezolutivi și de soluționare (va rămâne o necunoscută), ci în termeni de aproximări succesive, de interpretări relative și provizorii"1. Imposibilitatea epuizării prin "analiză în retortă" a acestui fenomen complex generează, paradoxal, nu deznădejdea, ci dimpotrivă, determinarea, ambiția continuării demersului critic, speranța decriptării acestei "enigme"2 care își exercită puterea de fascinație de milenii. Contribuțiile succesive care fie extind, fie contractă domeniul de cercetare aferent comicului, fie contestă, fie aduc precizări la
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Bacalbașa în Moș Teacă, de ridicolul automatismelor din viața militară și stupiditatea absolută a reprezentanților ei de frunte (Maiorul Boțan, Moș Belea), dar și de aspecte variate ale existenței burgheze (Un scos din pepeni), tratate cu mijloacele deplinei obiectivități care, paradoxal, amplifică virulența criticii implicate, pentru că "prin indiferență impinsă până la impasibilitate, verosimilitatea crește"32, după aprecierea lui E. Lovinescu dintr-un studiu în care demonstrează "superioritatea satirei obiective a d-lui Brăescu asupra satirei lui Caragiale"33. La polul opus, al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Îmi sunt dragi câinii, domnișoară, dar nu suport obiceiul de a-i cocoloși, de a-i ține în puf [...] în timp ce copii nevoiași, bolnavi, flămânzi, trăiesc în condiții mizerabile, dorm pe sub poduri, nu au un acoperiș deasupra capului"70. Iată cum, paradoxal, cea mai acidă satiră la adresa lumii occcidentale noncomuniste este de găsit nu în literatura proletcultistă, în lucrările comandate expres prin ordine de partid, întinate de balastul doctrinar, ci chiar în literatura exilului românesc, într-un roman cu certe calități literare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]