8,233 matches
-
din anul 1755, ca o „greșeală” atât a lui Priestley cât și a comunității. Priestley tânjea după viața de la oraș și după dezbateri teologice, în timp ce Needham Market era un târg mic cu o comunitate iubitoare de tradiții. Prezența sa la parohie și donațiile au scăzut brusc atunci când lumea a aflat de eterodoxia acestuia. Deși mătușa sa i-a promis că-l va susține financiar în cazul în care va deveni preot, ea a refuzat orice viitor sprijin în momentul în care
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
rămași în schismă" din anul 1756 spune că la data 11 martie 1755 preotul satului era Popa Damian, satul fiind cel ce a construit biserica. Cel de-al doilea document, "Conscrierea bisericilor din districtul Orăzii" în anul 1786 spune că parohia Cotiglet ținea de protopopiatul Pomezeu, era singura biserică în sat, era de lemn, numărul caselor din sat fiind 60. Prima ridicare topografică militară a imperiului austriac, cunoscută sub numele de ridicarea Iosefină ne oferă informații importante cu privire la natura materialului utilizat
Biserica de lemn din Cotiglet () [Corola-website/Science/319218_a_320547]
-
nord - vest a județului Argeș, fiind formată din nouă sate: Bădila, Bărbălătești, Borovinești, Cerbureni, Mustățeșli, Ruginoasa, Ungureni, Valea Iașului, Valea Uleiului. Situată în extremitatea estică a comunei Valea Iașului, pe drumul național DN 73C, ce leagă municipiile Curtea de Argeș - Câmpulung Muscel, Parohia Bărbălătești este componentă a Protopopiatului Curtea de Argeș din cadrul Eparhiei Argeșului și Muscelului. Biserica Sfântul Ioan Botezătorul a funcționat ca filială a Parohiei Valea Iașului până la 1 iulie 1997, când, cu binecuvântarea P.S. Calinic, Episcop de Argeș și Muscel, prin Decizia Sf.
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
Situată în extremitatea estică a comunei Valea Iașului, pe drumul național DN 73C, ce leagă municipiile Curtea de Argeș - Câmpulung Muscel, Parohia Bărbălătești este componentă a Protopopiatului Curtea de Argeș din cadrul Eparhiei Argeșului și Muscelului. Biserica Sfântul Ioan Botezătorul a funcționat ca filială a Parohiei Valea Iașului până la 1 iulie 1997, când, cu binecuvântarea P.S. Calinic, Episcop de Argeș și Muscel, prin Decizia Sf. Episcopii nr. 1133/1997 devine biserică parohială. Pisania bisericii ne oferă informații despre istoricul acesteia: „"Cu ajutorul lui Dumnezeu s-a ridicat
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
Alexandru Sorin Vîlcu, iar din 2015 Iustinian Radu Mărtoiu. De asemenea, printre cântăreții biserici s+au aflat Vasile Popescu, Constantin Popa, Ion Petrescu, Ion Blăjan, Gheorghe Ducu, Gheorghe Cristian Pătru. Cimitirul parohial este situat în partea de sud-est a bisericii. Parohia a susținut Fondul Central Misionar, Filantropia și Asistența socială; a dezvoltat fondul bibliotecar; a catehizat copiii și tinerii prin proiectul „Hristos împărtășit copiilor”. Parohia se încadrează în categoria a III-a. Satul Bărbălătești este format din 56 gospodării și 145
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
Blăjan, Gheorghe Ducu, Gheorghe Cristian Pătru. Cimitirul parohial este situat în partea de sud-est a bisericii. Parohia a susținut Fondul Central Misionar, Filantropia și Asistența socială; a dezvoltat fondul bibliotecar; a catehizat copiii și tinerii prin proiectul „Hristos împărtășit copiilor”. Parohia se încadrează în categoria a III-a. Satul Bărbălătești este format din 56 gospodării și 145 de credincioși ortodocși, cu o medie de vârstă cuprinsă între 40-50 de ani. Parohia susține în continuare Fondul Central Misionar, Filantropia și Asistența socială
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
a catehizat copiii și tinerii prin proiectul „Hristos împărtășit copiilor”. Parohia se încadrează în categoria a III-a. Satul Bărbălătești este format din 56 gospodării și 145 de credincioși ortodocși, cu o medie de vârstă cuprinsă între 40-50 de ani. Parohia susține în continuare Fondul Central Misionar, Filantropia și Asistența socială, dezvoltă fondul bibliotecar, și catehizează copiii și tinerii.
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
Satran, un orb în vârstă de 80 de ani, Jacob Fleischer și Jacob Brecher împreună cu fiica sa. Corpul lui Brecher a fost tăiat în bucăți, iar cu sângele lui s-au uns osiile căruțelor. Văzând asemenea sălbaticii, preotul Ștefanovici al parohiei din Bănila a refuzat a doua zi (duminică) să intre în biserică. El a declarat enoriașilor săi: „Mi-e rușine să intru în biserică, cănd coreligionarii mei s-au dedat la crime... Rușine”. Tot la Bănila, doctorul Salzberg a fost
Bănila pe Siret, Storojineț () [Corola-website/Science/315525_a_316854]
-
, cu hramul „"Cuvioasa Paraschiva"” din parohia Pianu de Sus, comuna Pianu, județul Alba, datează din anul 1761, menționat în inscripția cu litere chirilice pe grinda care desparte altarul de naos. Biserica figurează pe lista monumentelor istorice, . Se presupune, după informațiile oamenilor bătrâni, că prima biserică a
Biserica de lemn din Pianu de Sus () [Corola-website/Science/315641_a_316970]
-
Ioan Suciu, în capela "Fecioara Săracilor", din Pădurea Cărbunari, lângă Blaj. Timp de un an a activat ca preot paroh în satul Comori, județul Mureș. În octombrie 1948, odată cu interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma, a fost somat să părăsească parohia dacă nu semnează trecerea la Biserica Ortodoxă Română. Refuzând această propunere, s-a retras la Moișa, unde a celebrat zilnic Sf. Liturghie în clandestinitate, deplasându-se în diferite localități, unde a oficiat botezuri și cununii, asigurând asistența spirituală pentru credincioșii
Grigore Dogaru () [Corola-website/Science/315782_a_317111]
-
1998 s-au derulat ample lucrări de restaurare, care au vizat atât arhitectura cât și pictura parietală. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice cu codul LMI: . Biserica se află din anul 1948 în posesia Bisericii Ortodoxe Române, Parohia Ortodoxă Română Desești. Lăcașul este revendicat de Biserica Română Unită cu Roma, Parohia Română Unită (Greco-Catolică) Desești, care a deținut lăcașul până la interzicerea sa odată cu instaurarea regimului comunist. Ioan Bârlea a consemnat, în cadrul lucrării sale din anul 1909, inscripțiile care
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
cât și pictura parietală. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice cu codul LMI: . Biserica se află din anul 1948 în posesia Bisericii Ortodoxe Române, Parohia Ortodoxă Română Desești. Lăcașul este revendicat de Biserica Română Unită cu Roma, Parohia Română Unită (Greco-Catolică) Desești, care a deținut lăcașul până la interzicerea sa odată cu instaurarea regimului comunist. Ioan Bârlea a consemnat, în cadrul lucrării sale din anul 1909, inscripțiile care se păstrau în interiorul bisericii. În 1911 Tit Bud realizează un scurt istoric al
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
Română Unită (Greco-Catolică) Desești, care a deținut lăcașul până la interzicerea sa odată cu instaurarea regimului comunist. Ioan Bârlea a consemnat, în cadrul lucrării sale din anul 1909, inscripțiile care se păstrau în interiorul bisericii. În 1911 Tit Bud realizează un scurt istoric al parohiei din această localitate. Victor Brătulescu a descris biserica de lemn din Desești, fiind cel dintâi care prezintă grafic desfășurarea iconografică a acesteia, chiar dacă doar parțial. Totodată studiul său este important deoarece include anexe cu planurile si releveul acestei biserici. În
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
din încrestătura ce o are deasupra ușii, la intrare, cu cifre chirilice și românești. Cătunul Sub Piatră sau Oncășești e posibil să aibă aceeași vechime ca și satul Sălciua de Jos, aproximativ 600 de ani. Bisericuța este monument istoric, deși parohia nu posedă nici un act al declarării ei. Potrivit tradiției orale, se spune că biserica actuală a fost zidită pe locul unei biserici mai vechi, numită schitul „Maicii Domnului” care a fost distrusă de generalul Bucow. Călugării de la Schit s-ar
Biserica de lemn din Sub Piatră () [Corola-website/Science/315888_a_317217]
-
incendiul devastator din 11 septembrie 1917. Din întregul ansamblu al mănăstirii au rămas doar biserica și turnul-clopotniță. După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937"", Biserica "Înălțarea Domnului" din Burdujeni-Târg avea o sesie parohială de 4,50 ha. Parohia avea în îngrijire spirituală 390 familii cu 1.506 credincioși. În acel an, comunitatea ortodoxă din Burdujeni-Târg era păstorită de preotul paroh Ioan Popovici (născut în 1876). S-au efectuat lucrări de restaurare în anii 1986 și 1993. În anul
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
a fost preot Augustin Popa din Herina, apoi a fost administrată de către preot Emil Chiciudean din Zoreni până în anul 1938, când vine de la Posmuș preot Ioan Timaru, care face servicii religioase până în anul 1955. De atunci intră ca filie la parohia Zoreni și este administrată de către preot Emil Chiciudean până în anul 1966, după care urmează preot Vasile Nistor până în anul 1971. Din anul 1971 până în anul 1987 este administrată și condusă de preotul Augustin Stuparu din Zoreni și din acest an
Biserica de lemn din Sălcuța () [Corola-website/Science/316592_a_317921]
-
teritorial de comuna Lechința este atestat documentar la anul 1331 într-un act al comitatelor de juzi din comitatul Dăbâca, referitor la uciderea lui Ștefan de Bungard. Din punct de vedere bisericesc, credincioșii din satul Bungard au fost organizați ca parohie de sine stătătoare până în anul 1970, când au fost transformați în filie la parohia Sângeorzu Nou. Biserica poartă hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, este din lemn, monument istoric, care după tradiție a fost mai întâi mănăstire în locul numit Pădurea
Biserica de lemn din Bungard () [Corola-website/Science/316599_a_317928]
-
comitatelor de juzi din comitatul Dăbâca, referitor la uciderea lui Ștefan de Bungard. Din punct de vedere bisericesc, credincioșii din satul Bungard au fost organizați ca parohie de sine stătătoare până în anul 1970, când au fost transformați în filie la parohia Sângeorzu Nou. Biserica poartă hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, este din lemn, monument istoric, care după tradiție a fost mai întâi mănăstire în locul numit Pădurea Doamnei. Anul construcției, potrivit inscripției de pe bârna exterioară a laturii sudice, a fost 1711
Biserica de lemn din Bungard () [Corola-website/Science/316599_a_317928]
-
XVIII-lea; sccenele pictate sunt însoțite de inscripții în chirilică; ușile de la intrare, arcadele ce împart bolțile naosului și ușile iconostasului sunt bogat ornamentate cu motivul funiei, al soarelui, butoane din lemn, romburi, denticole. În timpul în care a funcționat ca parohie, adică până în anul 1970, în localitatea Bungard, timp de 230-235 ani, au slujit din tată în fiu familia preotului Cheresteșiu, ultimul care a slujit din această familie a fost ginerele, pe numele Octavian Băieș. Din anul 1970 ca preot în
Biserica de lemn din Bungard () [Corola-website/Science/316599_a_317928]
-
S-a pictat între anii 1969-1970 sub arhipăstorirea Î.P.S. Iustin Moisescu mitropolitul Moldovei și Sucevei, preot paroh Vedeanu Victor, cu sprijinul și cheltuiala credincioșilor, de către colectivul de pictori, arhim. Sofian Boghiu, Petre Județ și frații Moroșan Mihail și Gavriil."" Parohia "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din Ițcani (Parohia Ițcani I) a avut ca filie între anii 1948-1990 Biserica "Sf. Apostoli" din Ițcani (fosta biserică luterană). Aceasta din urmă s-a desprins în anul 1990 devenind parohie cu denumirea de Parohia
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Ițcani () [Corola-website/Science/316615_a_317944]
-
Î.P.S. Iustin Moisescu mitropolitul Moldovei și Sucevei, preot paroh Vedeanu Victor, cu sprijinul și cheltuiala credincioșilor, de către colectivul de pictori, arhim. Sofian Boghiu, Petre Județ și frații Moroșan Mihail și Gavriil."" Parohia "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din Ițcani (Parohia Ițcani I) a avut ca filie între anii 1948-1990 Biserica "Sf. Apostoli" din Ițcani (fosta biserică luterană). Aceasta din urmă s-a desprins în anul 1990 devenind parohie cu denumirea de Parohia Ițcani II.
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Ițcani () [Corola-website/Science/316615_a_317944]
-
Moroșan Mihail și Gavriil."" Parohia "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din Ițcani (Parohia Ițcani I) a avut ca filie între anii 1948-1990 Biserica "Sf. Apostoli" din Ițcani (fosta biserică luterană). Aceasta din urmă s-a desprins în anul 1990 devenind parohie cu denumirea de Parohia Ițcani II.
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Ițcani () [Corola-website/Science/316615_a_317944]
-
Parohia "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" din Ițcani (Parohia Ițcani I) a avut ca filie între anii 1948-1990 Biserica "Sf. Apostoli" din Ițcani (fosta biserică luterană). Aceasta din urmă s-a desprins în anul 1990 devenind parohie cu denumirea de Parohia Ițcani II.
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Ițcani () [Corola-website/Science/316615_a_317944]
-
război mondial Biserica "Învierea Domnului" din Suceava a fost capelă a Garnizoanei Militare Suceava. Apoi a fost capelă a Facultății de Teologie Ortodoxă din Cernăuți-Suceava (1945-1948) și capelă pentru practica liturgică a Școlii de Cântăreți Bisericești (1948-1952), depinzând administrativ de Parohia "Sf. Dumitru", și în cele din urmă biserică misionară dependentă de Mitropolia din Iași (1951-1956). Începând din anul 1957 ea a devenit biserică parohială. În 1957 au fost efectuate o serie de restaurări, cu această ocazie fiind demolată sacristia construită
Biserica Învierea Domnului din Suceava () [Corola-website/Science/316625_a_317954]
-
erau numai trei la număr. Aceștia ajungeau destul de rar în Suceava, întrucât trebuiau să țină servicii religioase și în alte localități: Gura Humorului, Vatra Dornei, Borșa, Sighet, Colomeea, Sniatin, Cernăuți și Siret. Prin Decretul Sfântului Scaun din 11 aprilie 1796, parohiile romano-catolice din Bucovina au fost scoase de sub jurisdicția Episcopiei de Bacău și încorporată în Arhiepiscopia de rit latin din Lemberg. La cererea credincioșilor din Bucovina, prin decretul imperial nr. 16866 din 11 noiembrie 1811, emis la Viena de împăratul Francisc
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]