KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...292 293 294 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

să nu‑mi fac planuri în weekendul ăsta. El s‑a ocupat de hotel și de tot. Mor de nerăbdare. N‑o să facem absolut nimic, doar o să ne relaxăm și o să ne odihnim - și o să mai stăm și noi un pic unul cu celălalt. Minunat. Vreau sandale cu clementină. Termină. Nu te mai gândi la ele. Mai iau o gură de cafea, mă rezem de spătar și mă sforțez să mă uit la vânzoleala străzii. Oamenii se plimbă încoace și încolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
iei prea multe bagaje“! zic alarmată, pe un ton cam pițigăit. Dar... nu pot! — Sigur că poți. — Suze, n‑ai văzut câte chestii am de luat? spun, ducându‑mă în dormitor și deschizând larg ușa. Uită‑te și tu un pic. Suze mă urmează cu o privire nesigură și rămânem amândouă cu ochii țintă la patul meu. Valiza mea mare, verde țipător, e plină ochi. Lângă ea se află alt teanc de haine. Și încă nici n‑am ajuns la cosmetice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
să umple spațiul. — Mult noroc, Enid! zice ea voioasă. Becky, în legătură cu subiectul planurilor pentru pensionare... — Stai... stai puțin, zic, ușor încruntată. Enid, nu există nici un motiv financiar evident, care să te împiedice să te pensionezi. Însă... haide să vorbim un pic despre cel mai important motiv dintre toate. Tu vrei să ieși la pensie? — Păi... Vocea lui Enid tremură ușor. Am cincizeci și de ani. Adică, vreau să zic, vine o vreme când trebuie să mergi mai departe, nu? Cum a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Florica mea, zice Luke, lângă mine. Vezi că provoci un ambuteiaj. Mă uit în oglinda retrovizoare - și uite trei mașini care se târâie în spatele meu. Ceea ce e ridicol, pentru că nu merg chiar așa de încet. — Încearcă să te miști un pic mai repede, sugerează Luke. Să zicem, cu douăzeci de kilometri la oră? — Dar merg repede, zic supărată. Doar nu te aștepți să vâjâi cu un milion de kilometri la oră! Există limită de viteză, sper că știi asta. Ajung la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Și ha! Am o bentiță neagră care se întinde în trusa mea de farduri, care mă cuprinde la fix pe post de curea... — Foarte frumos, zice Luke întrebător, uitându‑se la mine cum mă viermuiesc să intru în ea. Un pic cam scurtă... — E o rochie mini, zic ferm și mă întorc să mă privesc în oglindă. Și... o, Doamne... e cam scurtă. Dar n‑am ce face acum. Îmi iau sandalele cu clementină și‑mi scutur părul pe spate, nepermițându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Bancară Endwich. Endwich - pentru că ne pasă. Pentru reglarea datoriilor, apăsați tasta 1. Pentru întârzieri la plata ipotecii, apăsați tasta 2. Pentru depășiri de cont și penalizări bancare, apăsați tasta 3. Pentru... „ — Gata! Am reușit. Expir cu emfază, simțindu‑mă un pic ca James Bond când sparge un cod și salvează lumea. Sunt la reglarea datoriilor? Sau la depășiri de cont și penalizări bancare? — Depășiri de cont și penalizări bancare, spune Suze, sigură pe sine. — Bine. Apăs tasta 3 și, o clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Am înțeles, spune Dawna înțelegătoare. — Să nu vă faceți griji, nu am neplăceri. E doar o situație temporară. — O situație temporară, mă îngână și o aud cum scrie ceva la calculator. Cred că am lăsat lucrurile să‑mi scape un pic de sub control. Dar ideea e că înainte de asta mi‑am plătit toate datoriile. M‑am gândit că pot și eu, în fine, să mă răsfăț un pic! — Am înțeles. Deci mă înțelegeți, nu? Îi zâmbesc ușurată lui Suze, care îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
scrie ceva la calculator. Cred că am lăsat lucrurile să‑mi scape un pic de sub control. Dar ideea e că înainte de asta mi‑am plătit toate datoriile. M‑am gândit că pot și eu, în fine, să mă răsfăț un pic! — Am înțeles. Deci mă înțelegeți, nu? Îi zâmbesc ușurată lui Suze, care îmi urează noroc, ridicându‑și degetul mare. Așa mai da. Dai un telefon scurt, exact ca în reclame și gata. Fără scrisori urâcioase, ori întrebări dubioase. Înțeleg perfect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
și niște farduri? Mă răsucesc spre ea și mă uit fix la ea. — Suze... când ți‑ai aruncat troacele, ți‑ai mai oprit și tu câte ceva? — Normal! zice, defensivă. Câteva chestii. Îmi întâlnește privirea. OK, bine, poate am exagerat un pic. — Nu mai ai nici o pereche de chiloți? — Păi... nu. Dar ți‑am zis, mă simt atât de bine, am un sentiment atât de pozitiv în legătură cu viața mea că... nu contează! E feng shui. Ar trebui să încerci și tu. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
și părul pe bigudiuri, unge cu unt niște sandvișuri. Nu cred că e bine, o aud zicând în clipa în care intru. Nu e bine. Trebuie să ne conducă țara și uită‑te la ei. Sunt un dezastru! Sacouri fără pic de gust, cravate absolut îngrozitoare... — Tu chiar crezi că felul în care ești îmbrăcat afectează în vreun fel modul în care guvernezi? — Bună, mamă, zic, lăsându‑mi geanta jos, pe podea. Bună, tată. — E vorba de principiu! spune mama. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
să‑i fi spus ceva de genul ăsta. După al doilea Martini. Și totuși... e în regulă. Pot să mă duc la sală. De fapt, ar fi chiar bine să mă duc. Și pe urmă aș putea... să vizitez un pic orașul, cred. Să mă uit la câteva clădiri faimoase. Sunt sigură că am citit undeva că Bloomingdale e un monument de arhitectură admirabil. — Și pe urmă ce faci? Nu știu, zic evaziv, privind cum un chelner pune o farfurie cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
zic evaziv, privind cum un chelner pune o farfurie cu friganele pe masa de lângă noi. Doamne, cum arată, îți lasă gura apă. De ce n‑avem și noi chestii din astea în Europa? — Cred că o să mă duc să văd un pic orașul. — Am întrebat la recepție, și există un tur al orașului cu ghid, care pleacă de la hotel la unsprezece. Recepționera mi l‑a recomandat călduros. — Aha, zic, luând o gură de cafea. Păi, cred că aș putea să mă duc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
repede. Și mai repede. Nu pot face asta. Sunt roșie la față. Am un junghi în piept. Gâfâi nebunește și mă apuc disperată de barele laterale ale aparatului. Nu pot să fug atât de repede. Trebuie să mai încetinesc un pic. Izbesc febril cadranul, dar banda continuă să se învârtă și, brusc, se înalță și mai tare. O, nu! Te rog, nu! Pe cadranul din fața mea pâlpâie „Timp rămas: 38.00“. Încă 38 de minute? Mă uit în dreapta mea, și individul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
interesată. Dar, cum mergem noi așa de‑a lungul străzii, capul mi se răsucește de la stânga la dreapta, ca și cum aș urmări un meci de tenis. Christian Dior, Hermès, Chanel... Strada asta e incredibilă. Dacă am putea doar să încetinim un pic și să ne uităm mai bine la ea... dar Cristoph mărșăluiește înainte ca un conducător de drumeție și toți cei din grup îl urmează fericiți, fără să arunce măcar o privire la priveliștile uluitoare din jur. N‑au ochi, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Aaa, înțeleg. Când a zis „magnific lăcaș de cult“ a vrut să spună... Da. Normal. Ezit, cu mâna pe ușă, sfâșiată între două porniri. O, Doamne, poate ar trebui să intru în catedrală. Poate ar trebui să mai culturalizez un pic și să mă întorc la Saks mai târziu. Însă... o să mă ajute asta să‑mi dau seama dacă vreau sau nu să trăiesc la New York? Fâțâitul printr‑o catedrală veche și plicticoasă? S‑o luăm așa: câte milioane de catedrale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
am găsit adevărata patrie. Câteva ore mai târziu, ajung la Four Seasons în extaz. Sunt plină de sacoșe și nu pot să vă spun ce chilipiruri extraordinare am prins. O haină de piele fantastică, de culoarea untului, care e un pic cam strâmtă, dar sunt sigură că o să slăbesc curând un kil‑două. (Și, oricum, pielea se lasă). Plus o bluză de șifon imprimată absolut fenomenală, și niște pantofi argintii și o poșetă! Și totul n‑a făcut decât 500 de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
bucata de hârtie de la Jodie și introduc adresa. — Ia zi, cum a fost azi? mă întreabă Luke. — Super! zic, scriind nerăbdătoare. A, uită‑te în sacoșa aia albastră! Ți‑am luat niște cămăși foarte drăguțe! — Ai început să simți un pic locul? — Cred că da. Normal, e cam devreme... mă încrunt la ecran. Ei, hai odată. Înțeleg că nu te‑a copleșit. — Mmm... nu chiar, zic absentă. Aha! Ecranul începe deodată să se umple cu imagini. Un șir de dulciuri în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
Ei, da. Cel mai potrivit cuvânt cred că este „beată“. Altul ar putea fi „pulbere“. Dar asta nu e o problemă, fiindcă ne simțim chiar foarte bine împreună și eu sunt foarte spirituală. Asta poate fiindcă m‑am relaxat un pic. Le‑am spus o tonă de povești amuzante despre ce se întâmplă în spatele camerei la Cafeaua de dimineață, iar ei m‑au ascultat cu mare atenție și au zis că e „chiar interesant“. — Sigur, voi britanicii sunteți foarte diferiți de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
sunt la cumpărături. Mai ales nu după cât m‑a luat peste picior cu așa‑zisul meu tur cu ghid. OK, știu că zece minute din trei ore de făcut turul orașului nu e atât de mult, dar am văzut un pic din el, nu? Am ajuns până la Saks totuși, nu? — Da, zic sfidătoare. Da, dacă vrei să știi, chiar acolo sunt. Ceea ce e aproape adevărat. Pot foarte bine să mă duc și acolo după ce termin aici. — Bravo! zice Luke. La ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
și adaug repede: Evident, vreau foarte tare să mă uit la artă. Foarte mult. Întrebam doar așa. Ca să fiu singură. Dacă doriți să vizitați muzeul, vă pot chema un taxi. Voiați să‑l vizitați? — Ăăă... Ia să mă gândesc un pic. Să nu iau o hotărâre pripită. Ăăă... nu știu, zic prudentă. Puteți să mă lăsați o clipă? — Sigur, zice băiatul, aruncându‑mi o privire ușor ciudată și mă așez pe o bancă albă, concentrată. OK, uite care‑i treaba. Normal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
care mi se pare chiar drăguț. Ăsta, vă rog. Și îl urmez în spate, unde cabina de probă e făcută din tablă de zinc. Abia când dau puloverul jos de pe umeraș observ că are două gâturi. De fapt, aduce un pic cu cel pe care bunica mea i l‑a dat odată lui tata, de Crăciun. Nu vă supărați! zic, scoțând capul din cabină. Puloverul ăsta are... două gâturi. Încep să râd și individul mă fixează fără nici o expresie, de parcă aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
după colț. Luke are o încercare de zâmbet și îmi sărută mâna. — Să sperăm. Stau la recepție și o aștept pe mama lui Luke, cu un soi de nervozitate intrigată. Sinceră să fiu, familia lui Luke mi se pare un pic cam ciudată. Are un tată și o mamă vitregă în Anglia, care l‑au crescut împreună cu cele două surori vitrege, și cărora le spune mamă și tată. Și pe urmă o are pe mama lui adevărată, care a divorțat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
știu! zic încântată. Și eu mă gândeam la ea! — Pe care s‑o combinăm cu... o fustă nouă din colecția Barney’s... — Cea neagră? spun. Cu nasturi până aici? Da, și eu m‑am gândit la ea, dar e un pic cam scurtă. Mă gândeam la cea până la genunchi. Știți, aia cu panglică în jurul tivului... — Vedem noi, zice Erin, cu un zâmbet plăcut. Haideți să vă aduc niște haine și să ne uităm la ele. Se duce să‑mi adune hainele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
în extaz; sunt încă încântată până la delir de ce am făcut. De ce mi‑am cumpărat. Știu că m‑am dus să‑mi cumpăr un singur rând de haine pentru testul video. Dar, până la urmă... Bine, cred că am cam... exagerat un pic. Așa că lista mea finală de cumpărături sună astfel: 1.Jachetă Moschino 2.Fustă Barney’s până la genunchi 3.Lenjerie Calvin Klein 4.O pereche de ciorapi noi și... 5.Rochie de cocktail Vera Wang OK, bine. Dar... înainte să spuneți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
JUDECATĂ Buticul de haine La Rosa a chemat‑o în judecată pe falita Becky, în vreme ce colega de apartament a acesteia, Susan Cleath‑Stuart (dreapta) recunoaște că Becky întârzie adesea cu plata chiriei. În acest timp, Becky cea lefteră și fără pic de rușine ia cu asalt New Yorkul, împreună cu prietenul ei, omul de afaceri Luke Brandon (jos, dreapta). „Becky profită cu nerușinare de banii lui Luke“, ne‑a spus o sursă din interiorul firmei Brandon Communications. Între timp, domnișoara Cleath‑Stuart

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]