7,848 matches
-
amoroase, să nu existe contacte fizice. Cabinetele de artterapie și meloterapie funcționau după un program fix - nu se admiteau abateri. Bolnavii se cuvenea să fie dresați, nu lăsați de izbeliște, în voia inspirației! Multă disciplină. Cel mai eficient tratament erau plimbările pe aleile stabilimentului și somnul prelungit, obținut prin administrarea de tranchilizante. Bolnavilor mai tineri, cu exces de hormoni, li se creștea doza până erau transformați în organisme leguminoase. A apărut și profesorul Iolescu: aceeași figură de Ștefan cel Mare, menținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lor până îi făceau să arate ca niște opere de artă. Secțiile de dermatologie se specializară în body painting. Eu mă retrăsesem la Biblioteca Pedagogică. Mai răsfoiam Suntem mereu prea buni cu femeile, a lui Raymond Queneau, mai ieșeam la plimbare în Cișmigiu. Viață rezonabilă. Într-una din zile, însă, m-am trezit cu Adelina în fața mesei mele. Vreau să merg la tine acasă, vreau să văd cum locuiești. Tocmai începusem să-mi refac virginitatea fizică și sufletească. Stau foarte departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-n față cu un bețiv lungit pe bancheta alăturată. O să fie bine, gata cu stresul capitalei, în sfârșit o să am și eu o viață regulată, profesorii sunt respectați în provincie, o să-mi iau un bulldog, o să ies cu el la plimbare. Și așa Adelina era o pacoste de „prințesă”. Asta până la Adjud. După care: unde naiba mă duceam? Unde-a-nțărcat mutu’ iapa! Mă grăbeam la soacră și nevastă, să mă înconjor de o droaie de copchii, cu toate neamurile Sabinei pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cât de umblat, de cosmopolit e el, vorbea de un maniac albinos care sparge marmura cu care era placată catedrala Saint-Sulpice în căutarea potirului magic. Or, el, Leo găsise deja Graal-ul în Passcaglia lui Bach, în cărțile lui Queneau, în plimbările cu bicicleta sau cu rolele, ba chiar și în parfumul zulufilor ei. Un exemplu cras de gândire politically incorrect. L LV M-am închis cu Sabina în cameră. I-am explicat că ne pripim, că suntem separați de mult. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de două săptămâni. Mulțumi pentru urările de sănătate. Înainte de a pleca la treburile ei, stareța Îl mai Întrebă dacă nu-i e foame și dacă nu vrea niște lapte acru. El mulțumi politicos și spuse că iese să facă o plimbare prin sat. Se Întunecase. Apucă un drum subțire printre două rânduri de case care păreau foarte vechi. Lătrat de câini, lumini pâlpâitoare la câte o fereastră, strigătele unor copii În partea opusă a satului. Lună mare, plină, roșietică. Grințu Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cunoaștem altă nemurire sau: Lunecând de la o țară la alta / de la un mileniu la altul / piatra cum un melc etc.), iar titlurile multora dintre ele par a preceda articole de dicționar, cărora le conferă un alt statut: Estetism, Piatra, Dificultate, Plimbare, Trepte, Madrigal, Etică, Idila, Săptămâna, Strada, Cearcăne etc. O firească resemnare dă numitorul comun al poemelor, izvorând dintr-o imperturbabilă luciditate, venind, la rândul ei, din racordarea la realitate, a cărei chintesență o înveșnicea în vers Eminescu - Vreme trece, vreme
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se vor cufunda într-o balta de plictiseală. Oglinda va reflecta mai ales starea sufletească, dar Manuela putea rămâne fără oglindă plecând pe stradă? Desigur că va avea asupra ei o altă oglindă pe care o luase cu ea în plimbarea nedefinită prin “cenușiul tulbure al zilei zadarnice”. Se spune că “un om fără trecut nu are viitor”, probabil de aceea eroina nu reușește să evolueze nici trupește, nici spiritual. "Trecutul mort” o trage înapoi asemeni unui păcat inițial regăsit în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
4 ani și e bine, sănătos. Dacă părinții acceptă, ne va da numărul lor de telefon. Firicelul nostru de speranță. Ieșim din cabinet după două ore de investigație. Nici una dintre noi nu spune nimic. Mergem spre casă încet, ca la plimbare. Nu ne uităm una la alta pentru că lacrimile nu se lasă oprite și nici una dintre noi nu vrea să i le vadă cealaltă. Ajungem la „Trei Ierarhi” și adăstăm câteva momente în biserica răcoroasă și plină de energie. Avem nevoie
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
doamnă care ne închiriază apartamentul de lângă pensiune. Ne lasă cheile, explică ce este necesar și urmează să ne întâlnim a doua zi la ora 10 ca să-i predăm cheile. Toate bune și frumoase. Ne spălăm, ne schimbăm și plecăm la plimbare în Prater. Recompensa pentru părinți sunt A-urile și O-urile și lumina bucuriei din ochii copilului. Unii n-ar mai pleca din parc, dar e destul de târziu și plecăm cu un taxi spre casă. În apropiere, pe trotuar, o
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
să stea în ele! Cerințe: 1.Treceți textul din vorbire directă în vorbire indirectă. 2.Realizați un text în care să folosiți descrierea și povestirea pentru unul din ajutoarele pădurii. 3.Ilustrați în enunțuri scrierea corectă a cuvintelor: dumbravă, umbră, plimbare, schimbare, împodobiți, umbrelă, câmpie. Povestea puiului de brad Luiza Carol A fost odată ca niciodată, într-o pădure, o zână bună care se ducea în fiecare zi să asculte ce vorbesc copacii. Cum, nu știați că și copacii vorbesc? De
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ea. Treptat, am aflat că era o olfactivă și că patru mirosuri îi dădeau o stare aparte: mirosul ploii, mirosul de frunze arse, mirosul de iarbă cosită și... aici a râs, mirosul de baligă. I-am propus să facem o plimbare și a acceptat. Era o toamnă minunată, blândă, cu cer melancolic și frunzișuri arămii. Pe drum, mi-a mărturisit că toamna suferea de come sentimentale, iar eu am luat, firește, vorbele ei ca pe o încurajare indirectă. A doua zi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
restaurant. Nu știu dacă îi spusesem vreodată că eu mâneam exclusiv la bucătărie. Și de ce i-aș fi spus? Mi se părea normal. Dar, probabil, tata vedea lucrurile altfel. A evitat orice comentariu asupra acestei chestiuni, dar cred că pe parcursul plimbării pe care am făcut-o împreună, în Cișmigiu, după ce am ieșit de la restaurant, m-am hotărât să mă mut, în ultima clasă de liceu, la "Radu Negru" în Făgăraș. 25. Pe un platou retras, din vârful unui deal, existau niște
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vei descoperi că se comportă perfect. Exact cum am prevăzut. — V-am văzut dând mărunt din bărbie după-amiază pe peluza de croquet. Mi s-a părut o discuție gravă, atâta tot. S-a întâmplat ceva? — Nici gând. Am făcut o plimbare împreună. Mortimer profită de ocazie ca să schimbe subiectul. Apropo, grădina arată superb. Mai ales iasomia; are un parfum îmbătător. Aș vrea să aflu zilele astea care e secretul. Lawrence râde răutăcios. — Uneori am impresia că ești la fel de țicnit ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Au apărut după o căutare de vreo jumătate de oră și le-am pus teanc pe biroul abia eliberat. A fost fără nici o îndoială o zi extraordinară și ca să confirm asta, am mai făcut un lucru extraordinar. Am ieșit la plimbare. Apartamentul meu se afla în spatele unui edificiu impunător cu vedere spre parcul Battersea. Deși acesta fusese unul dintre motivele principale pentru care îl cumpărasem, în urmă cu șapte sau opt ani, profitam rareori de locul acesta. Împrejurările mă obligau uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu-i același lucru ca atunci când o faci din plăcerea de a medita și în acele ocazii nu observam nimic în jurul meu. Întâmplător nici în ziua aceea n-aveam de gând să observ mare lucru, deoarece când am plecat la plimbare am făcut-o în primul rând cu speranța că mă va ajuta să iau o anumită hotărâre, pe care, ca multe alte lucruri din viața mea, o amânasem mult prea mult timp. Dar se părea că în noua mea stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în peisajul rural, într-un fund de țară respectabil, ceva mai distins și mai modernizat decât și-ar fi putut permite tata și în fiecare weekend, de obicei duminică după-amiaza, porneam toți trei spre această pădure într-una din acele plimbări cam nesuferite, dar care au devenit după aceea nucleul celor mai vechi și mai dragi amintiri ale mele. Existau mai multe trasee, fiecare primind o denumire practică (dar pe atunci foarte romantică și revelatoare): „poiana“; „iazurile“; „cărarea periculoasă“. Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o citise înainte de culcare.) În acest scop, obținusem încă un scaun de la doamna Nuttall și ședeam unul în fața celuilalt, scriind fiecare câte un capitol și trecându-le de la unul la celălalt peste bancul de lucru, între pauzele de relaxare și plimbările pentru reîmprospătarea inspirației prin grădina miniaturală. Inutil să mai spun că încercarea noastră n-a avut succes: n-am reușit să terminăm povestirea și când ne-am amintit de ea cu peste douăzeci de ani mai târziu, am constatat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
neplăcere după-amiază și s-a retras deja. Doctorul i-a recomandat să nu mai facă azi nici un efort. — Ce neplăcere? — Un accident cât se poate de regretabil, domnule. A fost pe de-a-ntregul vina mea. Când l-am scos la plimbarea de sănătate de după-amiază - dintr-o neiertătoare neglijență - am scăpat scaunul de sub control și s-a prăvălit pe un povârniș și s-a sfărâmat. S-a izbit de cotețul găinilor. — Dumnezeule! S-a produs vreo stricăciune? — O găină a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
calmez. Ca de obicei, ea își bătuse joc de aspirațiile mele de scriitor și, pe bună dreptate, sufletul mi-era zguduit de o sfâșietoare autocompătimire când am pornit valvârtej pe o alee în direcția pădurii pe care o exploram în plimbările duminicale din copilărie. Fără îndoială că eram mânat și de un impuls pornit din subconștient. Voiam să revăd locurile unde fusesem fericit (și care fuseseră desigur scena primelor mele încercări literare), pentru că simțeam că îmi vor reda încrederea în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pierdu răsuflarea și era să cadă de pe scară, apoi se uită în jos. Văzu în fața ochilor chipul bombănitor al lui Sid James, care-i adresă un zâmbet amenințător și șopti: — Hai, glumețule. Cred că e timpul să mergem la o plimbare. Imobilizând ferm brațul lui Thomas la spate, îl împinse pe un coridor, ignorând protestele înfundate ale ilustrului bancher. — Știu că pare dubios, spunea el, dar verificam doar soliditatea materialelor de construcție. Este absolut esențial să știm că investițiile noastre sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
din noi nu știm cum s-a întâmplat. Am părăsit cârciuma în tăcere și nu ne-am adresat decât câteva vorbe mergând spre mașină. În drum spre casă, nedorind să pierdem ultima jumătate de oră de lumină, am sugerat o plimbare pe South Downs. Am mers braț la braț, îngropând în tăcere divergențele, într-un peisaj care ar fi fost atrăgător într-o zi însorită, dar acum, fiind frig și începând să se lase întunericul, părea sterp și amenințător. Fiona părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și Roddy nu se putu abține să explice, cu un aer superior: — Conrad a fost avansat acum câteva luni - la ordinele lui sir Peter. Înlocuirea lui nu prea e de... — Credeți că ar putea să mă ducă mâine la o plimbare, când vine pe aici? strigă Tabitha, cu ochii luminați se speranță. Îmi plac avioanele, știți asta. Ce marcă e? — Un Bucaneer, spuse Hilary. — Lake LA-4200, presupun. Cu motor Avco Lycoming de patru cilindri? — Tacă-ți gura, babă nebună! Hilary luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
stare să facă una ca asta. — Nu? — Nu. Nu-mi vine să cred că cineva ar face intenționat așa ceva. Doctorul se ridică și-și puse pușca la loc, În colțul din spatele dulapului. — Ieși, dragă? — M-aș duce să fac o plimbare. Dacă-l vezi cumva pe Nick, dragă, te-aș ruga să-l trimiți până la mine. Doctorul ieși pe verandă. Ușa batantă se trânti În urma lui. O auzi pe soție răsuflând zgomotos când ușa se trânti. — Iartă-mă, Îi zise prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu hainele pe el, fixând peretele. — A stat Închis În cameră toată ziua, Îi spuse proprietăreasa când se-ntâlniră jos. Cre’ că nu se simte bine. Că i-am și zis: „Domnu’ Anderson, de ce nu ieșiți mai bine la o plimbare, pe-o zi așa frumoasă de toamnă?“, da’ n-avea chef. — Da, n-are chef să iasă. — Îmi pare rău că nu-i e bine. E un om foarte de treabă. A fost boxer, știi? Da, știu. Dacă nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
erau acoperite cu desene cu ochii holbați ai lui Mussolini, sub care era scris de mână „Viva“, vopseaua neagră a V-urilor scurgându-se pe zid. Străzile laterale duceau toate spre port. Era o zi senină și oamenii ieșiseră la plimbarea de duminică. Caldarâmul fusese stropit și-n praf se mai vedeau Încă urme de umezeală. Am luat-o pe lângă trotuar ca să evităm un tramvai. — Hai să mâncăm Într-un loc fără pretenții, propuse Guy. Ne-am oprit În fața a două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]