8,695 matches
-
formuleze un răspuns purtător de duioșie maternă: - Puiul mamei, și el este al nostru. Tu trebuie să fii îngăduitor, să-l ajuți, să-l sfătuiești, să-l iubești ca pe un prieten care a venit sub acoperișul nostru, după ce a rătăcit pe drumuri care nu au fost niciodată ale lui. - Va fi foarte greu! - Nu va fi ușor, dar în tine stă toată nădejdea mea; tu poți contribui la așezarea lui cu toată ființa în casa noastră. Sper să nu greșesc
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Ina cât și Alex erau profund emoționați, dar se stăpâneau din răsputeri să nu-i transmită și lui Mihăiță starea lor. Vișinel îl bătu cu palma pe spate ca un gest de încurajare, spunându-i: - Totul va fi bine, bătrâne! Rătăciră un timp pe străzile din preajma conservatorului cu gândul de a se reîntoarce pentru a vedea listele cu rezultatele candidaților. După câteva ore, se aflau din nou în fața panoului destinat afișajului, dar acesta nu-și schimbase înfățișarea. Timpul curgea alene. Așteptarea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de fluviul limpede a cărui proprie imagine, purtîndu-mă înăuntru, e răsfrîntă cumva, de apele altei lumi, reflectată și ea de transparența unui timp straniu carele le unește pe toate, așa deformate, subtile. Îmi apropii pe colegii din spital și încolonați, rătăcim împreună căutînd un soare de noapte. Cît de invers față de lucruri trebuie să fi fost acel Pericle Carpatino căruia Păstorel îi amintește sinuciderea poantă: lăsîndu-i un bilet scris în franceză subcomisarului de cartier doar ca să-l scoată din minți. Căci
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
simt și eu mila: un gardian îi aduce mîncarea. Chiar și bucuria sa, pusă în sunete, pare o suferință oarecum entuziastă: „-Îhaaaa!“ V. tînăr studiază intens moartea. E parcă o presimțire a unui viitor tentacular prin al cărui labirint am rătăcit îngustînd cu fiecare pas șansa, împuținînd variantele pînă cînd sorții m-au adus aici. V. tînăr de lîngă mine se miră, dar în vîrsta lui adevărată continuă efortul de a-și urni soarta ca pe o avalanșă. Tînărul Doctor a
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
orice suspiciune. V. tînăr, privind la ochii Doctorului care parcurge textul îți retrăiești, la rîndu-ți, visul. Presimți cu groază cum controlul tău se pregătește s-o ia razna. Te vezi înnebunind și știi că atunci vei fi pe jumătate mort rătăcind prin viață ca printr-un astfel de vis. Iar sunetele pe care le scoți în somn nu pot lăsa să se vadă decît hidoșenia coșmarului. Și totuși, sărmane V.-cauți somnul. Odată ce-ai început să te trezești asupra propriei
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
bisericești ne îndreptam spre un izvoraș de pe Valea Țurchii sau pe Vale la Vinețești ori pe la fântânile din câmp intonând rugăciuni în genunchi către Cel de Sus, închinându-ne cu ochii spre cer, poate că vine un nor de ploaie rătăcit în imensitatea cerului, dar în zadar. Când s-a secerat grâul, orzul sau secara, oamenii aproape că nu și-au scos nici sămânța aruncată la semănat, iar toamna la culesul porumbului sau a floriisoarelui recolta a fost foarte slabă. Norocul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
ne dăm întâlnire tot aici, într un alt P.S., în 2015? Promit un "I'm going home" cu Ten years after, pentru toți bătrânii captivi de a pururi în sufletele noastre. Comisionarul Albert Camus, Mitul lui Sisif Capitolul I DACĂ RĂTĂCEȘTI DIMINEȚILE PRIN partea veche a acestui port balcanic, cu străduțele sale pietruite și întortocheate, pline de cafenele, băi turcești și prăvălii, e imposibil să nu-l vezi strecurându-se pe lângă ziduri și să nu-ți atragă, pentru câteva clipe, atenția
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ungher, ca pe propria sa cameră. Nu era casă pe care să nu o cunoască și familie despre care să nu-i povestească întâmplări ciudate, lovituri ale soartei, destine anonime, mici bucurii sau neștiute drame ale semenilor. Le vegheau visele, rătăcind prin labirintul fără ieșire al târgului, încercând să și imagineze, pe după obloane închise și perdele înflorate, trupurile lor lungite în poziții incomode, între faldurile unor așternuturi îmbibate de transpirație... trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
chiar adormită fiind. Și brusc, Carol simți că locul lui era acolo, în birja comodă, component al acestui echipaj-fantomă, format dintr-un fost comisionar de flori, un muscal scopit, un sinucigaș și doi cai superbi, cu pielea lucind de broboane, rătăcind cu toții orbi prin întuneric și ceață, în cabinele de lux ale unui iaht pe roți, spre o direcție necunoscută, navigând în apele line și tăcute ale visului și ale morții. O stare necunoscută de abandonare și libertate totală îl cuprinse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
asta, pentru că îmi disturba plăcuta confuzie care-mi narcotiza simțurile și gândurile" După ce mâncară, mai cerură câte o porție și apoi încă una, încercând să domolească o stranie foame, de parcă nu făcuseră o plimbare de câteva minute cu birja, ci rătăciseră orbecăind zile în șir. După ce se îndestulară, ospătarul le aduse cafele tari și o narghilea cu două ciubuce de chihlimbar limoniu. Dacă vrei opium sau hașiș, poți să ceri tejghetarului, îi sugeră Filip, după ce își aprinse una din țigaretele lui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ceva în jurnal cum avea obiceiul ca apoi să și grăbească pasul pentru a-l ajunge din urmă. Dar nu... Nu era nimeni. Doar propriile sale bocănituri preluate, amplificate și reverberate de labirintul întortocheat al ulițelor prin care părea că rătăcește fără scop precis. Pașii l-au dus însă în centrul labirintului, în parcul municipal. Se așeză pe banca lui, lângă chioșcul fanfarei, unde așteptase atâția ani venirea clienților doritori de "o imagine mai reală ca realul, un suvenir neprețuit, o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Moebius, astfel că plimbând buricul degetului prin interiorul ei, ajungeai în punctul de plecare, dar cu degetul pe exterior. Ca să revii exact de unde ai plecat trebuia să refaci drumul în sens invers. Era în acel obiect esența labirintului și Bătrânul rătăci în voie pe trupul șerpilor încârligați. O dungă foarte subțire înconjura brățara din exterior în interior ajutându-te, ca un fir al Ariadnei, să te întorci fără să te rătăcești. Vru să vadă din ce material e făcută linia și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sens invers. Era în acel obiect esența labirintului și Bătrânul rătăci în voie pe trupul șerpilor încârligați. O dungă foarte subțire înconjura brățara din exterior în interior ajutându-te, ca un fir al Ariadnei, să te întorci fără să te rătăcești. Vru să vadă din ce material e făcută linia și interpuse o lupă groasă între ochii săi tociți și brățară. Era argint alb, când dunga traversa în lung trupul neted al șarpelui de abanos și argint negru vienez, pe trupul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat împrejurimile. Șarpele timpului părea că se învârte în loc, devorându-și coada. Fără a fi băgat de seamă, pașii îl purtaseră la Rebis, către începuturi. Trebuia să-l revadă. Era pregătit pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și vegetal. Era unul din locurile acelea suspendate în timp, pe care îl recunoști vag, fără să-l mai fi văzut, ca și cum ai mai fi fost acolo în timpul vreunui vis sau într-o viață anterioară. Pipăind și orbecăind în beznă, rătăci toată noaptea în cerc, în căutarea scării verticale de pe zid. Ierburile lacome, mustind de viață, nu se vedeau dar exalau miasme narcotice, grele și amare. Memoria olfactivă îi purtă gândul undeva departe, în copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
colecționar de curiozități, inventariază cufărul obținut de la personajul breughelian Rebis. Achiziționează apoi stranii prototipuri de perpetuum mobile care aduseseră ruina unei familii burgheze prospere. Vizitează pe fascinantul conte Augenstein, pasionat vânător și familiar al unui Bestiarium prin care imaginația colectivă rătăcește adeseori. Asistă la un ritual pentru setea pământului, prilej pentru autor să ne ofere din cercetările sale asupra sensurilor mitice ale folclorului. Vizitează un iarmaroc oriental care izbucnește în flăcări la plecarea lui. Trece apoi pe la bisericuța ascunsă în munte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
copertei un obiect confecționat chiar de el și având același nume ca și prezentul volum: "Cutia cu bătrâni", ca și cum coperta ar fi imaginea din oglindă a cărții. Este primul joc de simboluri dintr-o scriere în care te poți ușor rătăci printre semnificații și arhetipuri. Ce este acest obiect care servește drept titlu și copertă? O aflăm la pagina 132, unde autorul, continuându-și jocul, dă o descriere detaliată a "cutiei": "Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Ca să lase jucării Celor ce sunt buni copii... ILEANA: Vă mai spun și eu, să știți, Că, dacă nu stați cuminți, Moșu1o să se mâhnească Și pe noi să ne-ocolească... EMILIAN: Văd că Moșul întârzie... Poate că s-a rătăcit. Fiindc-aici s-a construit Un local de școală nou.... Eu mă tem că el ne caută Să ne lase-al său cadou Pe la școala de-altă dată! DANIEL: Fii pe pace, astea-s glume, Moșul nu se rătăcește. El
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
a rătăcit. Fiindc-aici s-a construit Un local de școală nou.... Eu mă tem că el ne caută Să ne lase-al său cadou Pe la școala de-altă dată! DANIEL: Fii pe pace, astea-s glume, Moșul nu se rătăcește. El colindă-ntreaga lume, Peste tot ce vrea găsește... MIHĂIȚĂ: Hai mai bine să cântăm Și pe Moșul să-l rugăm Cât mai repede să vie, Și pe drum să nu-ntârzie! I. Moș CRĂCIUN, bun și drag, Vino te
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
totdeauna. <ref id="20">Jorge Luís Borges, Cei doi regi și cele două labirinturi, în volumul Moartea și busola, traducere de Darie Novăceanu, Editura Univers, București, 1972, p. 306.</ref> Un oaspete venit de departe a fost lăsat anume să rătăcească prin labirint, doar spre a se glumi pe seama simplității sale. Când totul părea pierdut miracolul se petrece: la căderea serii, simțindu-se aproape sfârșit, a invocat puterea divină și a aflat o ieșire. Într-adevăr, a venit vremea când stăpânul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu moare, cuvintele ating inevitabil locul tăcerii. Edificiul obscur ridicat de om și lumea stihială a deșertului se situează, acum, în afara celor cu sens sau lipsite de sens. Pentru mintea omenească sunt, cum spune Borges, adevărate scandaluri. Cel lăsat să rătăcească la nesfârșit și cel părăsit în mijlocul deșertului, acești oameni nu au în față ceva complicat, ce s-ar cere imediat lămurit. Ar fi de-a dreptul nebunesc să-l vezi pe cel dintâi oprindu-se lângă un zid, sprijinindu-și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
unui refugiu mai înfricoșător decât oricare altul. Voi reveni asupra unui aspect greu de trecut cu vederea, anume că fiecare labirint devine un loc de intimitate a vieții cu moartea. Regele invitat să vadă magnificul edificiu e lăsat singur să rătăcească. Moartea sa, dacă s-ar fi petrecut, ar fi confirmat măreția terifiantă a noului edificiu. Către seară, fiind sigur că va muri acolo, cade în genunchi și se roagă. Restul nu depinde în nici un fel de voința sa. Faptul că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
atunci când vorbește despre minotaur, acel monstru ce așteaptă acolo unde se presupune a fi însuși centrul labirintului. Când nu înseamnă un alt chip al morții, acesta face ca efortul de căutare să nu aibă sfârșit. Atât în cazul celui care rătăcește în labirint, cât și al celui care parcurge povestirea, se lasă văzut mai curând ceva incomprehensibil și liber. 6. Exces și singularitate Ne dăm imediat seama că imaginea labirintului sfidează logica obișnuită, înainte de toate pe cea binară, îndatorată terțului exclus
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
complicat. Cu privire la cel clasic, observă că deține deja o direcție și o soluție () . Desfășurat imaginar, ia forma unui fir. Al doilea tip de labirint este ceva mai complicat: Desfășurat imaginar, ia forma unui arbore. Numește de fapt calea menită să rătăcească la un moment dat orice călător curios. Pentru mentalul manierist, ea indică un fel de labirint de dragul labirintului, ca într-un joc ce nu vrea să sfârșească prea ușor. Față de acestea două, cel de-al treilea tip de labirint se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Grigore Băjenaru Cișmigiu & Comp. CAPITOLUL I GAUDEAMUS IGITUR! O, cum mai înfioară vântul frunzele copacilor din Cișmigiu! Parcă e același freamăt adormitor de acum 15―20 de ani, când rătăceam cu colegii, în anumite ore ale dimineții, pe aleile mai dosnice, care adăposteau zeci de... plimbăreți! Și ce ciudat! Frunzele ruginite sau palide foșnesc parcă mai puternic și mai nostalgic decât cele încă verzi... Poate unde știu că sfârșitul li-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]