8,590 matches
-
și avea pasul foarte vioi. Domnule, salvarea noastră, aveam să murim, ne-am rătăcit. Nu mai știm cum să ne întoarcem. Tînărul zîmbește. Îi măsoară, le vede pantofii lățiți ca niște bărci. I se face milă. Păi nu v-ați rătăcit. Uitați-vă la semnul ăsta, un cerc albastru. Mergeți pe el și în jumătate de oră ajungeți la Cabana Cerbului. Dar nu putem trece văgăuna... Mergeți la deal, pînă la Strunga Dracului, acolo este un podeț. Aveți grijă să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Constantinopol, oraș care era buricul lumii și care în anul 1000 avea mai mult de 1 milion de locuitori. Vikingii au căutat drumuri pe uscat, unul mai spre Est și au întemeiat Kievul și mai încoace, spre vest, s-au rătăcit prin Moldova și au întemeiat Valea Adîncă. Primul Limbric care a venit și s-a împămîntenit acolo nu purta acest nume. Îl chema Limbrich. Acesta era fiul vikingului Limbrich, odrasla unui rege viking. Odrasla aceasta, în trecere pe la noi, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
abrupte create de torente ocazionale. Luna este plină, dar luminează bine doar căile de mers ale oamenilor cuminți. Dacă umblai prin pădure nici nu se uita la tine. Poienițele erau luminate dumnezeiește, erau poleite cu aur și pe deasupra se mai rătăcea cîte un norișor ca un smoc de vată, și el auriu. Prin locuri mai îndepărtate se vedeau norișori (de fapt aburi de ceață) răsfirați, parcă așezați de oameni pricepuți și cu gusturi estetice ireproșabile. O pace nefirească dădea impresia vagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și varsă lacrimi că bărbații nu mai au vigoarea de altădată. M-ai lăsat măicuța meaaa, polițistul să mă iaaa... Fir-ai al dracului de polițist! De ce i-ai dat drumul, mă? Nu puteai să cheltui un glonte, să-l rătăcești? Te uiți la ceas și oftezi. Este ora unu. Maneaua îți intră în oase, care, din cauza nervilor, te dor. Geamurile zăngănesc, bubuiturile tobelor rezonează cu cușca toracică. Mii de persoane suferă ca și tine și ascultă manelele 'mnezeii mamii lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pot profesa. Lumea îl urmărește interesată și priviri clare de compasiune îi sînt aruncate. Tratamentul este costisitor și eu mă ruinez pe zi ce trece. El (arată spre copil) are grijă să mă ducă spre casă, pentru că altfel m-aș rătăci definitiv. Bag mîna în buzunar și aleg o monedă de 2 euro. Puștiul, extrem de vioi, poartă un coșuleț în care sînt cîteva monede. Nu sînt cerșetor, uitați-vă la mine, sînt curat și copilul la fel. Viața mă obligă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lor, născute pe insulă. Acum negrii sînt doctori, ingineri și egali cu ceilalți, albii. Adică nu chiar albi de tot, căci latino-americanii sînt mai întunecați la culoare. Poate că acum negrii sînt puțin rasiști și nu prea ospitalieri dacă te rătăcești prin cartierele lor. Las în urmă orașul și mă îndrept spre autoruta care brăzdează centrul Insulei ca un intestin. Mă uit la termometru și acesta afișează 37șC. Umiditatea este de 80% și cînd ieși afară din mașină devii umed, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la babalawó să vă sfătuiască, să încerce alungarea răului din el. Dar fără...., adică... nici vorbă de nganga. Vorbiți cu babalawó, o să găsească el o soluție. Ies îngrozit de omul ăsta care vrea să-i facă nganga finuțului meu. Ptiu! Rătăcesc pe străzi și ezit să intru la babalawó. Mă rodea în "organism" cuvîntul ăsta de ipochimen. Ceva trebuia să fac, să stopez ura din sufletul acestui copil minunat, care pînă la șase luni n-a urît pe nimeni, adică aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
noastră existență. Mă duc la culcare, dar nu-mi este somn. Oamenii aceea au intrat în veșnicie, cam prea devreme. Toropeală și probleme rasiale Este greu să te întorci în timp, chiar dacă ai o fantezie nemaipomenită, și chiar dacă nu te rătăcești în amănunte care se uită ușor. Eu nădușesc într-o căldură umedă aici în Cuba, cu tot aerul condiționat care nu este o găselniță salvatoare, ca să nu o apuc pe arătură. Îmi imaginez o corabie spaniolă în mijlocul oceanului, fără un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o distragă cu flecăreli în timp ce Jupiter umbla după aventuri galante, o osîndise să nu poată nici să vorbească prima, nici să tacă atunci cînd cineva îi vorbește, ci doar să repete ultimele cuvinte ale vocii auzite. Cînd Narcis, care se rătăcise de tovarășii lui, se neliniștește și strigă : „E cineva pe unde sînt eu ?”, Echo repetă : „...eu”. „Vino !”, spune atunci Narcis, iar ea îl cheamă la rîndul ei. Cum nimeni nu se arată, Narcis se miră : „De ce fugi de mine ?”, iar
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
a credinței curate. În acest context ne gândim la mărturia doamnei Aspazia Oțel Petrescu, care spunea despre Radu Gyr că pentru ceea ce a creeat ar putea fi numit poet național și că „dacă, așa cum spunea Iisus, oricine întoarce un suflet rătăcit spre Dumnezeu, Apostol se poate numi, de câte ori ar trebui numit Apostol Radu Gyr?“. 2.2. NICHIFOR CRAINIC Născut cu exact 100 de ani înainte de căderea comunismului, în satul Bulbucata, așezat pe malul Neajlovului din Câmpia Română, într-o familie de
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
deși se putea da de-a șuiușul, la vale... Cred Însă mai degrabă În reacția oarecum asemenea a unui nepervertit animal, iar cercetătorii moderni au găsit mulțime de mici animale de deșert mumificate, cică moarte de foame după ce s’au rătăcit În labirintul din piramidă. Labirint cu ghilimele, căci ăsta nu cuprinde decât o galerie, descendentă, din care se deschide o alta, ascendentă, care va odrăsli o alta, orizontală; era să uit, mai e și un fel de puț... Păi cel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
societate“, omul. À propos și gând la gând cu bucurie: Biosfera n’are și creier; ea are doar senzori prin care Își tatonează drumul, Întotdeauna ocolitor al morții... evolutiv desigur. 6. Față’n față Zgribulit și murat ca un șoarece, rătăceam mai ieri pe străzile drepte, egal distanțate și intersectate la 90 de grade, după dorința unui general țarist, care e Chișinăul. Destinația? Palatul Republicii, acolo unde aveam să mă Încălzesc sufletește Întâlnind prieteni, ai mei dar și ai Naturii, sosiți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Abd-al-Latif; o acțiune la nivel psihic deci. Și observația modernă referitoare la numeroasele animale moarte și mumificate care, pătrunse În piramidă au Îndurat foamea nemaigăsind ieșirea, deși planul interior al piramidei nu e atât de complicat Încât animalul să se rătăcească, mai ales Într’o situație limită pentru supraviețuire, decât dacă nu mai era el Însuși; altă acțiune la nivel psihic. Rețeaua Hartman e același lucru, cu deosebirea că, dacă atribuim efectului de piramidei semnul -, efectul radiestezic are semnul +. Există și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din multele sale călătorii, pe când se întorcea de la București, să fie prins pe crestele Carpaților de un viscol puternic, din care cauză Badea Cârțan înghețat de frig, cu desagii de cărți de care nu se îndura să se despartă, să rătăcească câteva zile prin munți și să se îmbolnăvească grav. Simțindu-și sfârșitul aproape, revine în Patria-Mamă, cu dorința de a muri pe pământ liber românesc, pământ fără asupritori. Doamna Lahovary, soția fost ministrului plenipotențiar la Roma, care-l cunoștea și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
bucurându-se de o familie fericită. Hera însă cuprinsă de același dor de răzbunare cere zeiței nebuniei, Mania care păstra o otravă într-o cupă de aur să meargă pe pămângt și să împrăștie veninul asupra lui Alcide ca să-i rătăcească mintea. Zeița a îndeplinit întocmai dorința Herei. Alcide cu mintea rătăcită și-a ucis soția și copii, faptă pe care o regretă amarnic atunci când își revine din rătăcirea sa. Hera cere zeilor olimpieni să-l trimită ca sclav regelui din
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
în Copii eram noi amândoi. Durerea îi va fi însă dublă și se roagă, întorcându-și ochii lăcrimați spre cea care încă mai trăia: O, nu-mi muri, o, nu-mi muri, iubită,/ C-atunci în veci prin noapte-aș rătăci / Mi-aș sfărma viața-n jalea cea cumplită,/ Și de durere n-aș putea muri/ [...]/ Oh, nu-mi muri, te rog! Căci tot ce-n lume/ Eu am iubit murit-au prea curând 74. Dar ruga nu i-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
151, sau, dimpotrivă, apropierea din Mușatin și codrul 152, care incumbă în ea valențe istorice. Codrul ia culori mai deschise, de-a dreptul luminoase (argintate, aurite), ori închise de tot, atunci când subiectul o impune: De-atunci prin codrii negri sălbatec rătăcesc 153. Codrii prin care rătăcește imaginar poetul sunt de fapt codrii seculari, uitați și nepătrunși de lume, virgini din imemoriale timpuri: De desișul din pădure/ Nu s-atinse vr-o secure./ Cât de naltu-i, cât de mare/ Nicăieri nu vezi cărare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Mușatin și codrul 152, care incumbă în ea valențe istorice. Codrul ia culori mai deschise, de-a dreptul luminoase (argintate, aurite), ori închise de tot, atunci când subiectul o impune: De-atunci prin codrii negri sălbatec rătăcesc 153. Codrii prin care rătăcește imaginar poetul sunt de fapt codrii seculari, uitați și nepătrunși de lume, virgini din imemoriale timpuri: De desișul din pădure/ Nu s-atinse vr-o secure./ Cât de naltu-i, cât de mare/ Nicăieri nu vezi cărare,/ [...] La temei de codri deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mlădiet, albă ca argintul noaptea, trece Maria peste acel pod, împletindu-și părul a cărui aur se strecură prin mânuțele-i de ceară. Prin hainele argintoase îi transpar membrele ușoare; picioarele-i de omăt abia atingeau podul... Întocmai ca atunci când rătăceau împrejurul laculului, noaptea, la Ipotești, căci despre acest spațiu este vorba, tinerii se comportau ca doi îndrăgostiți... lunatici: El își răzima fruntea încununată cu flori albastre de genunchii ei, iar pe unărul ei cânta o pasere măiastră 298. Ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se regăsesc, totuși, reflexe ale iubirii copilărești și materne. Ieronim/Eminescu simțea parecă un ghimp în inimă când ea era față, nu mai avea acea libertate de vis care era esența vieței sale309. Cezara însăși era nebună ca un copil rătăcit într-o grădină fermecată din basme 310, iar împreună se simțeau inocenți ca-n ziua cea dentâi 311. După întâia sărutare, Ieronim nu simțea nimic... asemenea unui copil amețit de somn pe care mama îl dezmiardă 312. Poetul accentuează, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și situații în care numele decedaților nu spun mai nimic, construcția funerară trebuind să preia sarcina legitimării lor ca locatari într-o lume în care, cum spunea I. Kalustian, "doarme o istorie compactă a spiritului și evoluției moderne românești". Așa că, rătăcind printre mormintele conștiincios inventariate de Olga Rusu, afli și eroi ai războaielor mondiale, și funcționari CFR, și (foști) mari proprietari, și ofițeri mărunți, și actori de renume, și neveste de rând, și mari oameni de stat, și unioniști, și antiunioniști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Dar trăim în sărăcie! Și cu asta ce-am făcut? Ia corupția amploare, Cum nici când nu s-s văzut, Scoatem totul la vânzare! Și cu asta ce-am făcut? Pentru-a câștiga o pâine, Mulți o iau de la-nceput, Rătăcesc prin țări străine! Dar cu asta ce-am făcut? Traversăm ani grei cu crize, Leul iar a decăzut, Cresc într-una taxe-accize! Dar cu asta ce-am făcut? Totul este ca-nainte, De belele n-am trecut, Se trag sforile
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mâini, unde vom fi... Vântul și ploaia sunt toată viața noastră. Țigan pribeag, sărman țigan Ești urmărit de-același nenoroc; În lumea asta n-ai și tu un loc Tu nu ești lumii drag, țigan pribeag. Ești blestemat țigan să rătăcești Să n-ai în lume parte nici să iubești; Într-un loc te-ai oprit c-ai aflat dragostea Într-o zi ești gonit, și iar pleci fără ea. Țigan pribeag, sărman țigan Ești urmărit de-același nenoroc, În lumea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
un aeroport uriaș din beton și sticlă, încastrat în grilaje metalice. Părea un oraș cu mai multe etaje, concentrat, cu zeci de holuri, chioșcuri, ghișee, magazine, un inimaginabil labirint prin care ne-am strecurat cu greu, fiind gata să ne rătăcim de câteva ori și citind informațiile de pe ecranul televizoarelor mari, agățate din loc în loc, de plafoanele gangurilor pe care le urmam. Am așteptat mai mult într-un loc și ne-am recuperat bagajele, apoi, în sfârșit, am reușit și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai mult într-un loc și ne-am recuperat bagajele, apoi, în sfârșit, am reușit și am identificat culoarul cu numărul 15 unde, la capăt, se afla sala de așteptare, cu punctul de viză și control, spre Stockholm. Dacă ne rătăceam și n-ajungeam la timp, pierdeam biletul de dus și trebuia să plătim un nou bilet, din rezerva noastră valutară, pentru distanța Copenhaga-Stockholm. Aveam, totuși, la dispoziție, două ore de așteptare. Le-am petrecut într-un viespar de călători, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]