7,598 matches
-
Titlul Dilema Veche, ales la refondarea publicației după o scurtă criză birocratică, sună a program - cu alte cuvinte, cantonează săptămânalul în stilul cultural care l-a consacrat. Revista Cuvântul a renăscut în ultimii ani sub conducerea lui Mircea Martin, spiritus rector de vocație, după ce ezitase și uneori chiar delirase imediat după 1990; prin conferințele organizate sub egida sa, atât în Capitală, cât și în alte orașe - ultimii ani au marcat și resuscitarea acestui model tradițional al comunicării sociale, conferința publică -, Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Inclasabilul Ernst Jünger, dar mai ales supremul (și atât de controversatul) Martin Heidegger sunt indispensabili pentru analiza lumii noastre, cel de-al doilea fiind o sursă esențială a valoroasei școli de la Strassbourg (Lacoue-Labarte, Jean-Luc Nancy, heideggerieni de stânga). Heidegger, fostul rector nazist de la Freiburg, a fost lansat în lumea anglo-americană de refugiata evreică Hannah Arendt: oricât s-ar supralicita importanța legăturii amoroase dintre cei doi (mutatis mutandis, echivalentul fascinației unui Mihail Sebastian pentru Nae Ionescu), rămâne întâlnirea dintre două spirite înalte
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
accept că Allan Bloom este adecvat reprezentat ca „Abe Ravelstein”. Restul e literatură. Mai ales restul. Notetc "Note" * Am scris cea mai mare parte a acestui text și l-am încheiat în luna mai 2001, la Viena, ca oaspete al Rectorului primitorului Institut für die Wissenschaften vom Menschen. Inițial, aceste pagini trebuiau să fie prefața ediției românești a romanului, planificată de Editura Univers la inițiativa Denisei Comănescu și apărută în final la Polirom în 2000, în traducerea Antoanetei Ralian. Soția mea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Toronto - au mai fost și câteva visiting professorships - pentru a se întoarce la alma mater și a-și încheia acolo prematur cariera și viața, după o atroce suferință finală. Opera lui Allan Bloom, naturală prelungire a activității sale de spiritus rector și de mentor, include în principal, pe lângă The Closing the American Mind: a) traducerea adnotată, însoțită de o interpretare provocatoare, a dialogului platonician Republica, pe urmele lui Leo Strauss, care a teoretizat demersul în cartea lui din 1952, Persecution and
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
, orientare în cadrul constructivismului românesc. Aderând la principiile mișcării constructiviste, i. le accentuează pe unele și le aplică într-o manieră mai consecventă. Denumirea vine de la titlul revistei „Integral” (1925-1928). Îndeosebi prin Ilarie Voronca, spiritus rector al tuturor periodicelor de avangardă apărute după „Contimporanul” și înainte de „unu”, dar și prin alți colaboratori ai acestora, publicația reia ideile directoare din „75 HP” și „Punct”. Noua revistă consideră că invarianta acelor idei este principiul integrării artelor în ansamblul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
fruntea țării în zilele revoluționare bine ținute sub control este ales președinte într-un mod cât se poate de confortabil: Ion Iliescu. El va fi reales în 1992, în ciuda ascensiunii considerabile a opoziției democratice, grupată în jurul candidatului Emil Constantinescu, geolog, rector al Universității din București. Iliescu va fi reales pentru ultima dată în 2000, ca o garanție a continuității "liniștite" în fața candidatului partidului România Mare, Vadim Tudor, reprezentând extremismul naționalist al vechilor nostalgici ai epocii Ceaușescu, dar și aspirațiile justițiare ale
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
vorba de cel mult 600 de victime, dar fusese atât de insistent popularizată, mai ales în 1957, cu prilejul apăsătoarelor celebrări ale celor 50 de ani, încât aproape nimeni nu o mai punea la îndoială. Arhitectul Ascanio Damian, mulți ani rector al Institutului de Arhitectură din București, fusese șeful proiectului și autorul marii construcții centrale, care, dincolo de simbolistica luptei de clasă, era un dom de sticlă foarte modern și cât se poate de îndrăzneț, cu o impresionantă structură metalică de susținere
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
nume ale vieții culturale și intelectuale a României, dar, fiind publicată în ordine strict alfabetică, alternează nume celebre și nume perfect anonime ale unor persoane cu profesii emblematice strungar, mecanic, inginer, arhitect, medic, preot sau care pot impresiona prin funcție (rector, decan, redactor-șef). Acest tip de mesaj implicit avea să fie frecvent utilizat și mai târziu ca instrument de comunicare, mai ales în campaniile electorale ale CDR. Încercările FSN și ale succesorilor acestuia de a imita procedeul nu au lipsit
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ale CDR dezbate toate posibilele candidaturi se înscriseseră în competiție Emil Constantinescu (Alianța Civică), Sergiu Cunescu (PSDR), Nicolae Manolescu (PAC), Ion Rațiu (PNȚCD), Nicu Stăncescu (PUD) și îl desemnează drept candidat unic al Convenției pe Emil Constantinescu, profesor de mineralogie, rectorul recent ales al Universității din București, unul dintre cei mai activi inițiatori ai Solidarității Universitare și ai Alianței Civice. Jurist prin formația sa inițială, Constantinescu renunțase repede la exercițiul unei profesii subordonate în asemenea măsură politicului încât își pierduse orice
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
o cauză mai bună, Constantinescu nu fusese însă niciodată activist al acestui partid și nu jucase niciun rol în politicile universitare dinainte de revoluție. Tocmai de aceea, încă din ianuarie 1990, colegii și studenții îl vor alege prorector și, în 1992, rector al Universității din București. Susținerea pe care atât autorii Proclamației de la Timișoara, conducerea Alianței Civice și a Solidarității Universitare, cât și Corneliu Coposu, cel care simboliza refuzul oricărei tranzacții cu regimul comunist, i-au acordat-o lui Emil Constantinescu a
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și Corneliu Coposu, cel care simboliza refuzul oricărei tranzacții cu regimul comunist, i-au acordat-o lui Emil Constantinescu a contribuit într-o măsură importantă la scoaterea Opoziției din ghetoul politic în care risca să fie îngrădită. De altfel, desemnarea rectorului celei mai importante universități din România drept candidat al Opoziției unite a adăugat prestigiului politic crescând al CDR și prestigiul intelectual și instituțional al mediului academic. Sub acest aspect, Emil Constantinescu nu era singurul candidat interesant. Reputatul critic literar Nicolae
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
chiar deloc și salarii mici. Studiul tabelului 8.1 cu privire la rezultatul unei cercetări a prestigiului ocupațional este edificator pentru aspectele precizate mai înainte. Tabelul 8.1. MEDIA RATELOR PRESTIGIULUI OCUPAȚIONAL DIN 60 DE ȚĂRI* Ocupația Media ratei Ocupația Media ratei Rector sau decan Fizician Profesor universitar Medic Membru în consiliul de administrație Avocat Arhitect Stomatolog Chimist Sociolog Pilot de linie Profesor de liceu Preot Director de personal Artist plastic Interpret de muzică clasică Asistent social Ziarist Asistent medical Secretar 86 78
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Hautes Études, iar în 1926 doctoratul în litere la Sorbona. În 1928 va fi promovat conferențiar, iar din 1938 profesor titular la Catedra de limba română de la Facultatea de Litere și Filosofie din București, ulterior fiind și decan (1945-1946), apoi rector (1946-1948). Funcționează și ca director al Editurii Cultura Națională (1930-1935) și al Editurii Fundației Regale pentru Literatură și Artă (1934-1940, 1945-1947), precum și ca director al Centrului de Cercetări Fonetice și Dialectale din București (1963-1969). A fondat și condus publicații de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
sau cine știe ce alte sentimente, nobile, desigur, în intenție. Cornelia Emilian a fost soția profesorului Ștefan Emilian, coleg și prieten cu Ștefan Micle. Soțiile profesorilor universitari din Iași, între care și Veronica Micle, ba încă ea în primul rând ca soția rectorului, reprezentau înalta societate a intelectualității urbei, dădeau tonul purtării alese, inițiativelor umanitare, înaltelor simțiri și cugetări patriotice ori familiale. Ele au fost scandalizate de-a dreptul când au auzit apoi au și văzut că, după moartea rectorului, în august 1879
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
rând ca soția rectorului, reprezentau înalta societate a intelectualității urbei, dădeau tonul purtării alese, inițiativelor umanitare, înaltelor simțiri și cugetări patriotice ori familiale. Ele au fost scandalizate de-a dreptul când au auzit apoi au și văzut că, după moartea rectorului, în august 1879, în loc să-și pună doliu și să-i facă parastasele, soția lui, Veronica Micle, și-a lăsat fetele cu bona și a fugit la București unde s-a afișat cu Mihai Eminescu. Între Cornelia Emilian și Veronica Micle
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
însă, casa cu cerdac și grădină din acest sonet? Cea din Iași, strada Butului 4, domiciliul soților Micle? Drept este că în anumite perioade ei închiriau această casă, pentru că aveau la dispoziție și locuința de serviciu a lui Ștefan Micle, Rectorul Universității. La un moment dat, în 27 octombrie 1877, citim într-o scrisoare către poet a Veronicăi: „...scrisoarea aceasta am scris-o pe afară, într-atât sunt de spionată de oamenii din jur, unul pleacă, altul vine, sunt mai rău
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
că soțul ei este pe moarte. Casa din Târgu Neamț, apoi, o va ceda Mănăstirii Văratic la 16 octombrie 1886 (câteva săptămâni înainte ca Eminescu să fie adus la bolnița mănăstirească din același târg). Ca tânără boieroaică moldavă - era soția Rectorului Universității, probabil cea mai importantă funcție științifică și culturală din fosta capitală a Moldovei! - Veronica petrecea multe zile în plimbări, fie pe la rude și cunoscuți, fie pe la mănăstiri - fie pe la căsuțele lăsate de ea în urmă. O casă cu cerdac
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
că greșeala din text aparține autorului, textului inițial); sine die (lat., „fără o zi stabilită”); sine dubio (lat., „fără Îndoială”); sine ira et studio (lat., „fără mânie și fără părtinire”); sine qua non (lat., „fără de care nu se poate”); spiritus rector (lat., „spirit conducător”); statu-quo (lat., „prin/În situația În care se găsesc lucrurile la un moment dat”, „fără schimbare”); stricto sensu (lat., „În sens strict”); sub lege libertas (lat., „libertate În cadrul legii”); sub specie aeternitatis (lat., „a concepe faptele din
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
asupra manierei de organizare a instituției create în 1834, fondatorii au gândit să pună Universitatea Liberă sub coordonarea unui Consiliu de Administrație, constituit inițial din 10 membri, cu precădere notabili; ulterior, au fost incluși în acest organism și reprezentanții profesorilor, Rectorul, președinții de facultăți etc.28. Consiliul de Administrație se găsea sub autoritatea unui președinte (cei dintâi care au ocupat această funcție au fost omul politic Henri de Brouckère pentru o scurtă perioadă în 1834, iar apoi Primarul orașului Bruxelles, Nicolas
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
politicii generale a universității, gestiunii finanțelor acesteia, relației cu puterile publice, disciplinei studiilor, dar nu și sarcini de natură pedagogica ori științifică. De aceea, Consiliul de Administrație din 1841 decidea că pentru atribuțiile științifice și pedagogice să fie numit un Rector (în persoana lui Pierre-François van Meenen, ce a deținut funcția până în 1849), iar de gestiunea materială a Universității Libere din Bruxelles să se ocupe un Administrator 31. Din 1861, Rectorul era ales anual de corpul profesoral; mai apoi mandatul a
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
că pentru atribuțiile științifice și pedagogice să fie numit un Rector (în persoana lui Pierre-François van Meenen, ce a deținut funcția până în 1849), iar de gestiunea materială a Universității Libere din Bruxelles să se ocupe un Administrator 31. Din 1861, Rectorul era ales anual de corpul profesoral; mai apoi mandatul a suferit o serie schimbări din perspectiva duratei, astfel că o persoană care obținea funcția putea inițial să fie reales o singură dată, apoi din 1910 de două ori etc.32
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
anual de corpul profesoral; mai apoi mandatul a suferit o serie schimbări din perspectiva duratei, astfel că o persoană care obținea funcția putea inițial să fie reales o singură dată, apoi din 1910 de două ori etc.32 În 1891 Rectorul devenea, odată cu înființarea Consiliului Academic, președinte al acestui organism, fiind asistat de doi dintre predecesorii săi, care ieșiseră cel mai de curand din funcție. Consiliul Academic va fi dobândit ulterior un statut și mai clar de reprezentanta a corpului profesoral
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
dintre predecesorii săi, care ieșiseră cel mai de curand din funcție. Consiliul Academic va fi dobândit ulterior un statut și mai clar de reprezentanta a corpului profesoral la nivelul conducerii Universității Libere, ocupându-se strict de chestiunile didactice și științifice; Rectorul, Administratorul, Președintele și Vicepreședintele Consiliului de Administrație au constituit, incepand cu 1907, un Birou Permanent, care avea sarcina gestiunii globale a instituției 33. Să mai spunem că din momentul constituirii acelui Birou Permanent și până pe la mijlocul anilor 1930 au ocupat
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
și Vicepreședintele Consiliului de Administrație au constituit, incepand cu 1907, un Birou Permanent, care avea sarcina gestiunii globale a instituției 33. Să mai spunem că din momentul constituirii acelui Birou Permanent și până pe la mijlocul anilor 1930 au ocupat funcția de Rector al Universității Libere din Bruxelles A. Lameere (1906-1908), P. Errera (1908-1911), J. Demoor (1911-1914), L. Leclere (1914-1920), Ch. de Keyser (1920- 1923), A. Brachet (1923-1926), M. Ansiaux (1926-1929), G. Smets (1929-1932), E. Bogaert (1932-1935)34. Aceștia s-au găsit alături de
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
al unei libertăți academice și administrative totale, acesta șarja în "L'Étoile Belge" din 25 februarie 1899 spunând că Universitatea Nouă "nu avea nici reglementări, nici vreun sistem anume de vot în cadrul corpului profesoral și nu ar fi avut nici Rector (care, adăugăm noi, la acea vreme era Guillaume de Greef), daca semnătura lui nu ar fi fost obligatorie, în conformitate cu prevederile legale, pe diplomele emise"94. În primul său an de existență Universitatea Nouă a funcționat cu două facultăți (Filosofie și
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]