KorAP: Find »[drukola/base=sincer & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...292 293 294 ...329 >

8,206 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362

și văd trăsura lui Suze apropiindu-se pe drum, ca dintr-o poveste. Vălul îi flutură în vânt, și ea zâmbește radioasă spre câteva persoane care s-au oprit să privească, și n-am văzut-o niciodată atât de frumoasă. Sinceră să fiu, n-aveam nici cea mai mică intenție să plâng. De fapt, chiar mă și gândisem și cum să fac ca să reușesc, și anume să recit alfabetul invers, cu accent franțuzesc. Dar, chiar din momentul în care am ajutat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
uită la Suze cu atâta dragoste și cu atâta admirație, că simt că iar începe să mă mănânce nasul. El se întoarce ușor, îmi surprinde privirea și îmi zâmbește ușor stresat - iar eu îi răspund cu un mic surâs jenat. Sinceră să fiu, n-am să mai pot niciodată să mă uit la el de acum încolo fără să-mi amintesc ce a spus Caroline. Vicarul își începe discursul cu „iubiți enoriași“, și eu simt că încep să mă relaxez de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
whisky fierbinte? ne întrerupe un chelner. Sau, poate, șampanie? — Whisky fierbinte, spun recunoscătoare. Mersi. Iau câteva înghițituri și închid ochii, lăsând căldura să mi se răspândească în tot corpul. Ce bine ar fi să ajungă și la picioarele mele, care, sinceră să fiu, mi-au înghețat bocnă. Domnișoara de onoare! țipă Suze brusc. Unde-i Bex? Hai la poză. Deschid ochii. — Aici! strig, dându-mi cojocul jos de pe umeri. Luke, ține-mi și mie paharul, te rog... Mă grăbesc prin mulțime

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Ai fixat deja data? — 22 iunie, spune mami peste zgomotul făcut de mașina de măcinat cafea. La ora trei, la St. Mary’s. — La ora trei! zice Janice. Foarte frumos. Lasă jos revista și îmi aruncă brusc o privire foarte sinceră. Becky, vreau să-ți spun ceva. La amândouă, de fapt. — Da, ce-i? zic, cu ușoară teamă, iar mama lasă jos cafetiera. Janice trage aer adânc în piept. — Mi-ar face mare plăcere să mă ocup eu de machiaj, la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
gură de cafea și zâmbește vag. Nunta lui Tom și a lui Lucy încă este un subiect dureros la noi în familie. Vreau să spun că ținem foarte mult la Janice și la Martin, așa că nu spunem niciodată nimic, dar, sinceră să fiu, nici unul dintre noi nu s-a înnebunit niciodată după Lucy. — Și e vreun semn că le-ar... Mami face un gest vag, eufemistic. Crește familia, adaugă mai mult șoptit. — Încă nu. Zâmbetul lui Janice dispare pentru o clipă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
în clipa în care remarcă faptul că agenda albastră „Mama lui“ a rămas pe masă, în mijlocul hârtiei de împachetat. Elinor și-a uitat organizerul de nuntă! țipă, luând-o repede. Becky, fugi după ea, poate-o prinzi. — Mami... Respir adânc. Sinceră să fiu... Eu una nu m-aș obosi. Nu sunt convinsă că o interesează câtuși de puțin. — Eu n-aș conta pe ajutorul ei în nici un fel, zice tati. Ia frișca și își toarnă din belșug pe plăcintă. A... mami

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Sperăm să fim primii care vă felicită cu ocazia logodnei dumneavoastră cu domnul Luke Brandon, eveniment despre care am citit în New York Times. Trebuie să fie un moment foarte fericit din viața dumneavoastră și vă rugăm să primiți cele mai sincere și mai însuflețite urări de bine. Suntem siguri că într-un moment ca acesta veți fi asaltată de nenumărate oferte nedorite, unele chiar de prost gust. Cu toate acestea, permiteți-ne să vă oferim un serviciu unic și personalizat, asupra

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
soț • Obținerea de informații (cu ajutorul detectivului nostru angajat) Nu vă cerem să ne contactați. Vă rugăm doar să păstrați această scrisoare împreună cu celelalte amintiri de la nuntă, urmând ca, în caz de necesitate, să știți unde putem fi găsiți. Încă o dată, sincere felicitări! Ernest P. Franton Partener asociat Cimitirul Angels of Eternal Peace Westchester Hills, Westchester County New York D-rei Rebecca Bloomwood Apt. B 11th Street 251 W New York NY 10014 13 februarie 2002 Stimată domnișoară Bloomwood, Sperăm să fim primii care vă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
Sperăm să fim primii care vă felicită cu ocazia logodnei dumneavoastră cu domnul Luke Brandon, eveniment despre care am citit în New York Times. Trebuie să fie un moment foarte fericit din viața dumneavoastră și vă rugăm să primiți cele mai sincere și mai însuflețite urări de bine. Suntem siguri că într-un moment ca acesta veți fi asaltată de nenumărate oferte nedorite, unele chiar de prost gust. Cu toate acestea, permiteți-ne să vă oferim un serviciu unic și personalizat, asupra

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
în Grădina Mântuirii la prețul special de 6 500 de dolari. De ce să nu le adaugați pe lista cadourilor de nuntă - și să le permiteți celor dragi să vă ofere darul care va dura cu adevărat o veșnicie?** Încă o dată, sincere felicitări și vă dorim o viață lungă și fericită împreună. Hank Hamburg Director de Vânzări Patru Oricum, cui îi pasă de proasta de Elinor? O să avem o nuntă ca-n povești, cu sau fără ajutorul ei. Așa cum a zis și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
mine e de părere că ar trebui să fiu cinstită și să-i spun cât de tare ne-a supărat pe toți și cât de jignită a fost mami. Însă problema e că am mai încercat și altădată să fiu sinceră cu el în legătură cu Elinor și întotdeauna am ajuns să ne certăm ca chiorii din cauza ei. Și chiar n-am chef să mă cert cu el acum, când suntem proaspăt logodiți și totul e atât de minunat și suntem atât de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
sânge, trebuie s-o cauți în Anglia. Mă îmbrățișează. Nu te mai gândi la ea. Indiferent cine e, e pur și simplu geloasă. — Mersi, spun și îmi aranjez părul cu gesturi mecanice, încercând să-mi pun gândurile în ordine. Dar, sinceră să fiu, încă mă simt de parcă m-ar fi călcat un tractor. Nu m-am gândit niciodată că am să mai dau ochii cu ea. — Becky, îmi pare rău, spune Erin, în clipa în care Laurel se întoarce în cabină

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
se află un spațiu cu multă lumină, cu palmieri și mobilier de ratan, unde se bea cafea în sunet de harpă, iar chelneri în uniforme cenușii se vântură încoace și-ncolo cu cafetiere de argint. Dac-ar fi să fiu sinceră pănă la capăt, ar trebui probabil să recunosc că și locul ăsta e destul de impresionant. — Aici, zice Robyn, luându-mă de braț și conducându-ne pe o scară al cărei acces e barat cu un cordon. Desface cordonul greu și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
sălbatic cu nuci Pignoli... Ce vreau să spun este că știu că firmele de catering de calitate din Oxshott și Ashtead sunt OK - dar nu sunt prea sigură că ar ști măcar să-mi spună ce e aia o nucă Pignoli. (Sinceră să fiu, nici eu nu știu. Dar nu contează asta.) Și poate că Elinor are dreptate, mami i-ar fi cât se poate de recunoscătoare dacă am scăpa-o de toată bătaia asta de cap. Da. Poate că pregătirile astea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
aud zarvă de petrecere și, undeva în fundal, muzică de pian. La ușă e coadă și aștept politicoasă în urma unui cuplu în vârstă, cu haine de blană asortate. Văd din hol apartamentul, luminat discret, și deja destul de înțesat de oameni. Sinceră să fiu, nu m-am prea înnebunit niciodată după apartamentul lui Elinor. E tot pe bleu, cu canapele de mătase și perdele grele, iar pe pereți sunt atârnate cele mai inexpresive tablouri din lume. Nu-mi vine să cred că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
repună pe linia de plutire. — Categoric, spun, mișcată. Cu mare plăcere. — Te rog, totuși, să n-o aduci la faliment. Trăiește doar din salariul de avocată. — O să încerc, spun, râzând. Tu n-ai nevoie de ajutor, înțeleg. Nu știu, am? — Sinceră să fiu, arăți deja mult prea bine. Arăt spre costumul lui gri închis impecabil, care sunt sigură că se învârtește undeva în jurul la trei mii de dolari. — Întotdeauna am grijă cum mă îmbrac când știu că mă întâlnesc cu oameni

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
foarte drăguță. Mă uit la listă preț de câteva clipe - apoi fac o nouă coloană. Pro New York 1.O să am cea mai extraordinară nuntă din lume. Of, Doamne. Îmi îngrop capul în mâini. Nu e deloc mai ușor pe hârtie. Sinceră să fiu, e chiar mai greu, pentru că îți aruncă dilema drept în față, în loc s-o ascundă unde aș vrea eu - și anume, într-o cutiuță în fundul minții mele, unde să nu trebuiască să mă uit la ea. — Becky? — Da

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
zic. Bine! Dacă nu te interesează absolut deloc, am să mă ocup numai eu de ea și ne vedem la altar, da? Așa îți convine? Urmează o pauză, și știu că Luke zâmbește cu gura până la urechi. Vrei un răspuns sincer și detaliat la întrebarea aia din Cosmo, „Te iubește bărbatul tău cu adevărat?“ — Da, vreau un răspuns cât se poate de detaliat, zic după o clipă de gândire. — Vreau să fiu implicat în fiecare detaliu al acestei nunți, spune Luke

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
și îmi iau geanta. O să mă comport ca un om în toată firea, am să mă duc la firma de torturi și să-i dau vestea față în față. Și am să mă ocup și de Elinor, dar mai târziu. Sinceră să fiu, nu mă prea omor după tortul de nuntă. Iau de fiecare dată o bucată fiindcă se spune că, dacă nu iei, ai ghinion, dar adevărul e că toată combinația aia de tort de fructe cu marțipan și cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
pot explica - dar, cumva, stând aici, bând șampanie și mâncând dintr-un tort de o mie de dolari, pur și simplu nu mă simt ca o persoană care se va mărita într-o grădină din Oxshott. Dacă e să fiu sinceră până la capăt, cu mâna pe inimă, mă simt exact ca o persoană care va avea parte de o nuntă magnifică și luxoasă la Plaza. Mai mult decât atât, chiar vreau să fiu o persoană care va avea parte de o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
de lux, ca în povești, cu toate cheltuielile plătite de altcineva! Pe bune, cine-ar fi nebun să rateze așa o ocazie? Însă în timp ce urc scările spre apartamentul nostru mă ia cu rău de la stomac. Știu că nu sunt complet sinceră cu mine însămi. Știu ce își dorește mami din adâncul sufletului. Și mai știu și că, dacă eu m-aș arăta extraordinar de încântată, ar face orice îi cer. Închid ușa în urma mea și trag aer în piept adânc. Două

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
data apariției în ziar. Ia dă-mi să văd un pic. — Luke... Trag aer în piept adânc. Tu nu ești pomenit nicăieri. Și nici firma ta. Mă uit la el scanând pagina, crispată; pe fața lui se citește cel mai sincer șoc. Ziua de azi a fost și așa foarte grea, și până să descopere că propria lui mama l-a tras în piept în așa hal. — Nu ți-a zis măcar de interviul ăsta? Luke nu răspunde. Își scoate mobilul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
alea fenomenale, ireal de bune, dintre care a trebuit să aleg. Degustarea a fost bine stropită cu șampanie în permanență, cu chelneri extrem de îndatoritori, și toți mă tratau de parcă aș fi fost o adevărată prințesă... Însă, dacă e să fiu sinceră până la capăt, nici măcar nu m-am simțit chiar atât de destinsă și de încântată cum ar fi trebuit să fiu. Chiar și în timp ce stăteam acolo și mi se serveau piersici albe înăbușite cu mousse de fistic și biscotti de anason

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
cu un baterist. — Cu un baterist? — Dintr-o formație. Se pare că are un inel în... Tace dezaprobator, iar mintea mea trece rapid în revistă toate posibilitățile, de unele dintre care sunt destul de sigură că mami nici măcar n-a auzit. (Sinceră să fiu, nici eu nu auzisem, până să mă mut în West Village.) Sfârc, zice în cele din urmă, spre ușurarea mea. Stai așa, să văd dac-am înțeles bine. Lucy a fugit cu... un baterist... care are piercing în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
înfățișării lui. Dar... Dumnezeule! Arată groaznic, palid ca naiba, deprimat și îmbrăcat cu niște haine absolut cumplite. Nu că ar fi fost vreodată regele modei - dar, când era cu Lucy, reușise să atingă performanța de a arăta OK. Ca să fiu sinceră, avea părul chiar cool. Însă acum a revenit iar la stadiul lui obișnuit de slinoșenie și la puloverul maro pe care l-a primit de la Janice de Crăciun, acum cinci ani. Mi-a părut foarte rău când am auzit despre

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]