8,296 matches
-
plăcerea ce i-a făcut cetirea novelei mele Andrei Florea Curcanul. Iarăși altă dată eram pe terasa cazinului de la băile Slănic, la o masă nu departe de doi domni care vorbeau de vreme bună și vreme rea. Mâni are să se strice vremea, zice unul. De unde știi? întrebă celalalt. Am semnele mele. Nu cumva ai întâlnit porcul cu paiul în gură din povestea Astronomul și doftorul? Mărturisesc că aceste vorbe schimbate între doi oameni necunoscuți, ajunse din întâmplare la urechile mele, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-mi cadă cumva dihania în spate, am pus pușca la ochi și... O! Doamne! ce văzui! în loc de înfricoșatul urs, văzui o veveriță mică și sprintenă care sărea de pe creangă pe creangă, se uita galeșă la mine și părea că se strică de râs de fiorii ce-mi dăduse. Iar eu nu tăgăduiesc că în acea clipă de strașnică emoție am simțit o nespusă bucurie, văzând că ursul s-a prefăcut în veveriță. În același moment sosiră și haitașii și goana se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
leu în reducțiune, alintat ca un copil, leneș ca un împărat și flegmatic ca un filosof, nu i-ar fi luat locul în inima mea. Văd însă că fără voie alunec în pacatul englezului, de aceea sfârșesc, ca să nu mă stric cu prietinii mei cei sinceri. DIN "JUNIMEA" (MUZICĂ PICTURĂ) I Multe s-au scris și se vor scrie încă despre societatea literară "Junimea" din Iași, care prin activitatea ei neîntreruptă de mai bine de un sfert de secol a săpat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
deșirați, cu monocluri în ochi, cu cizme potcovite, cu lungi bastoane ferecate, ocăind ca niște rățe care se scaldă în apă. Cât despre lăptării și brânzeturi, n-avem ce zice! Tinerii căsătoriți, mai ales, deprinși, se vede, cu laptele cel stricat din Paris, nu încetau de a face ditirambe entuziaste în lauda cafelelor cu lapte întovărășite de caimac, unt proaspăt și miere, de care nu se mai puteau sătura. Mâncau mititeii ca niște fericiți, uitându-se în ochi unul altuia, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
toată această călătorie făcută împreună, care negreșit a stabilit oarecare familiaritate între noi, a deșteptat simțimântul geloziei în inima francezului, bineînțeles fără nici un motiv întemeiet; căci atât Negruzzi cât și eu eram foarte departe de a ne gândi să-i stricăm fericirea casnică. Dar această boală mai rea decât toate vine câteodată așa din senin. Astfel, dânsul n-a mai vroit nici în ruptul capului să călătorească mai departe în tovărășie cu noi după itinerarul ce ne propusesem. El a declarat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din metrou să se caute instinctiv prin buzunare; trebuia doar să Întind mâna... Se vede că românul e “dresat” În această privință precum câinele lui Pavlov. Dar ce-i de făcut? Nu mă consider depozitarul adevărului, dar o propunere nu strică. Vin alegerile... În Iași, de exemplu, trebuie să fie vreo câteva sute de subiecți ai discuției de astăzi. Dar și câteva sute de mii de locuitori. Adică, revine un cerșetor la mia de locuitori. Dacă Întreținerea lui ar costa vreo
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
american, plantat masiv pe malul stâng al aceluiași Prut și care a așteptat doar modificarea regimului hidrografic al râului, consecutivă construirii barajului de la Stânca, pentru a invada zona, eliminând arborii autohtoni, stejarul, plopul, salcia. Într’adevăr, vin “americanii”, dar nu strică să-i “scotocim” la vamă. “Radiosfera”, 6 mai 1996, ora 12,43 80. Râul, stație de epurare naturală “Omul sfințește locul” spune o vorbă românească. Omul la singular, căci unul sau oricum doar câțiva sfințesc locul, și au ce, Întrucât
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
estival pare a fi ceva cât se poate de potrivit. Eu cred Însă altfel: la iarnă, o amintire despre cel ascuns printre nori ne-ar da puțină căldură, ca psihoză; și din același motiv acum, când Soarele e atotstăpânitor, nu strică puțină apă. De care? Desigur de mare. Bineînțeles, marea ne atrage; cu sau fără bani, visăm la zbuciumul valurilor, nu neapărat la Soare, căci Îl găsim și acasă. Chiar și eu, care fug de apă ca pisica și nu frecventez
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și de cele ale partenerilor noștri necuvântători: plante, animale, minerale. Chiar dacă asta ar Însemna unele sacrificii din partea noastră, dacă sacrificiu se cheamă a renunța la unele luxuri și, mai ales, la a nu crea altele. Reluând exemplul Îngrășămintelor, n’ar strica poate a da o culoare modernă unor vechi practici ce recliclau ca Îngrășământ deșeurile animale și umane; s’ar evita poluarea râurilor și mării, dar și degradarea entropică a peisajului. Și avem nevoie de natură, așa cum e ea, nu doar
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
antiteze pe care le numim În extensie chiar bine-rău, dar greșit, pentru că e vorba de relativitate. Iar lipsa antitezelor Înseamnă moartea, de la individ până la Univers, dar și somnul, potențialitatea ce caracterizează un salt calitativ. Și, revenind la ecologia Ea-El, nu strică a medita și la protecția mediului, așa, cu ghilimele... “Radiosfera”, 23 septembrie 1996, ora 11,41 100. O sută de oscilații Pe nesimțite, de-a lungul a doi ani, am parcurs Împreună - eu Întotdeuna prezent, domniile voastre după cum vă dictau timpul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
marilor maeștri ai "educației noi" "nu se pătrunde de iubirea în muncă decît făcînd ceea ce face din propriul său îndemn și cu plăcere deplină. Acela care-l silește să facă ceea ce el însuși nu vrea, îi este dușman și-i strică viața întreagă" (40, p. 67). Iată, așadar, spiritul "educației noi", manifestat în scrieri românești, din aceeași necesitate de a da o nouă direcție educației, mai potrivită naturii copilului. Ideea era exprimată însă de un pedagog care nu nesocotea exigențele vieții
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
unei terapii psihanalitice, ci doar de dezvăluirea unor tendințe care se ascund în spatele unor acte ratate (lapsus, uitare, confuzii), a unor manifestări aparent bizare ale elevilor. "Oare" se întreabă Freud "este o simplă întîmplare atunci cînd un școlar pierde, distruge, strică obiectele sale de uz curent, cum ar fi ghiozdanul sau ceasornicul său chiar în ajunul zilei sale de aniversare?" (20, p. 90). Tot așa, în spatele "erorilor de lectură", a unor frecvente greșeli ortografice se află, poate, o tendință refulată. Prin
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
lume și companii internaționale foarte bine cotate. Licitațiile implică timp și cheltuieli, volumul comerțului internațional este redus în eventualitatea deciziei unei companii de a nu lua acțiune, iar dacă, dimpotrivă, aceasta ia acțiune, atunci se confruntă cu costuri care pot strica reputația. În plus, deoarece corupția constituie o imperfecțiune a pieței, deschide ușa companiilor lipsite de scrupule pentru a asigura servicii de calitate inferioară la prețuri ridicate, negând relațiile comerciale reciproc avantajoase și creând țărilor furnizoare posibile probleme de aplicare a
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
pentru a merge la meciuri de fotbal (poliția bloca traficul pentru a da prioritate convoiului său de automobile), cluburi de noapte sau cumpărături. Între timp, acesta continua să își dezvolte afacerile cu narcotice și să autorizeze asasinate. Aranjamentul s-a stricat doar atunci când, în incidentul despre care am vorbit deja, guvernul a căutat să îl transfere pe Escobar la o altă închisoare. Cu complicitatea armatei columbiene însărcinată cu transferul, Escobar l-a răpit pe adjunctul Ministrului de Justiție (care ulterior a
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
prietenie, de colaborare profesională, precum și în viața de familie, trebuie să existe un echilibru. Este vorba despre echilibrul între a da și a primi. Dacă unul dă mereu fără să primească iar celălalt primește mereu fără să dea, echilibrul se strică, legătura de prietenie, de afacere sau chiar de familie, se alterează și în scurt timp se pierde. Există desigur excepții, ca de exemplu întrajutorarea unui prieten sau a unei rude grav bolnave, a cuiva care nu-și poate asigura singur
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cei din jurul vostru. Tuturor vă urez un „Crăciun Fericit” și un „An Nou cu bucurie, sănătate și împliniri!” Așa să ne ajute Dumnezeu. Badea Gheorghe Micul Prinț O dată, acum șase ani, am rămas în pană în pustiul Sahara. Mi se stricase ceva la motor. Și cum nu luasem cu mine nici mecanic, nici călători, mă pregăteam să încerc de unul singur să duc la bun sfârșit o reparație anevoioasă. Era pentru mine o chestiune de viață și de moarte. Apă de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
al nouăsprezecelea, puterile au fost adesea preocupate de crizele din Orient, în primul rînd pentru ca nu cumva una dintre ele, mai ales Rusia, să profite de ocazie ca să achiziționeze un teritoriu prea întins sau să aibă o influență prea mare, stricînd astfel echilibrul de forțe din zonă. După 1815, statele implicate în special în lupta aceasta erau Franța, Britania și Rusia. Dușmănindu-se reciproc, oricare dintre ele se putea alia cu una dintre celelalte două ca să o împiedice pe cea de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Fiecare guvern sprijinea partidul sau naționalitatea care le servea interesele diplomatice generale. În statele autonome și în Grecia, consulatele locale participau la luptele interne dintre facțiuni și la conflictele dintre conducători și dintre adversarii puternici ai acestora. Sprijinul marilor puteri strica și echilibrul de forțe din cadrul imperiului. Interferența era întotdeauna doar în sprijinul creștinilor. Nici un stat străin nu susținea cauza musulmanilor, cu toate că aceștia erau afectați în aceeași măsură de proasta funcționare a administrației otomane și de represiunea violentă a stăpînirii creștine
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ghivece curioase? De ce tot artificialul ăsta? Și ea zicea că toată alcătuirea asta kitsch neagă natura. Adică toate casele astea, care se înfig în peisaj, sunt stridente precum o nucă în perete, nu respectă o ordine, ci o somează, o strică dizgrațios. Și-atunci m-am gândit și io așa. Am învățat la școală că modernitatea începe în momentul în care francezii taie capul Regelui. Adică din acel moment nu mai contează tradiția, ereditatea, societatea devine din acea clipă propria ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în curent prea mult. Aveam în diminețile acelea clipe, în care totul părea rotund și plin de sens,. Dar de fiecare dată după ce plecam așa, undeva, era aproape imposibil să nu văd, să nu aud pe cineva care să-mi strice cheful. Ziua. Orice chef să-mi strice. Aveam clipe în care mă gândeam că toți oamenii pe care-i întâlneam sunt frământați de exact aceleași gânduri care mă înghioldesc și pe mine, clipe în care eram convins de existența acelei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
acelea clipe, în care totul părea rotund și plin de sens,. Dar de fiecare dată după ce plecam așa, undeva, era aproape imposibil să nu văd, să nu aud pe cineva care să-mi strice cheful. Ziua. Orice chef să-mi strice. Aveam clipe în care mă gândeam că toți oamenii pe care-i întâlneam sunt frământați de exact aceleași gânduri care mă înghioldesc și pe mine, clipe în care eram convins de existența acelei limbi comune. Dar, cum am spus, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
al naibii de căpos și nu voiam să cedez nici măcar un centimetru. Deși am vrut să scriu un roman pășunist sincer, al dracului de sincer, dacă așa ceva e posibil. Tocmai ca să le dau peste nas pășuniștilor de circumstanță. Nu voiam să-mi stric mâna. Publicasem în Miorița un reportaj despre Bușteni. Vorba vine publicasem, pentru că S.P., trebuie să mărturisesc, era cel care mi-l coafase în așa fel încât să aducă cu ce se cere în redacție. El scrisese cam jumătate din text
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Să vă spun și alte lucruri despre ea. Cum a vrut la cinci ani să plece în India. Cu tribul ei de atunci de pe stradă. Să trăiască într-un trib de indieni. Și cum pe la Eroilor, tragedie, i s-a stricat busola și s-a întors spășită acasă. Geografia n-a fost niciodată punctul ei forte. America de Nord, Bombay însemnau cam același lucru. Uneori îmi pun întrebări și despre Miruna, dacă acceptă să stea cu așa troglodite. De fapt, și cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sub aripi, le suflă în cur. N-are serviciu ziceam, dar mustață are. Cam toți din cartierul ăsta de țărani urbanizați la apelul de seară au mustață. Îi comunic constatarea asta Mirunei, care lângă mine, în pat, râde de se strică. Uite, ea nu s-a gândit niciodată la asta. Cu ce pot să o îmbunez după un futai nereușit decât cu povești. Nici n-avea cum să fie altfel futaiul. Erecții eșuate, tocmai când o auzeam pe Rodica ieșind din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
te doare-n șpiț de ei. În fond, Miruna e o fată minunată. Are amici, așa-i place să-i numească, pentru că ea crede într-un cu totul alt fel de comunicare între oameni, o comunicare aproape asexuată, unde sexul strică, dar uneori trebuie să te sacrifici pentru unul ca mine, care chiar are nevoie din când în când de așa ceva, și-atunci, din prea-plinul sufletului ei... Căcatul e că pentru mine Miruna nu mai e decât un construct intelectual și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]