7,897 matches
-
ascultător și/sau participant la actul de cultură. Cuvântul care se folosește astăzi pentru a desemna barocul în toate limbile este de origine portugheză ("barocco"), trecut prin filiera limbii franceze ("baroque"). În ambele limbi, sensul inițial al cuvântului era un substantiv ce desemna o perlă de formă neregulată. Ca adjectiv desemnează ceva migălos și realizat în cele mai mici detalii, uneori realizat cu un exces de zel, posibil superfluu. Atât Biserica Catolică cât și aristocrația seculară au aderat rapid la valorile
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
surpării zidurilor. Mănăstirea nu se poate înălța deoarece forțele iraționale se opun ridicării unui lăcaș de cult pe acel loc. Tot ce construiesc meșterii în timpul zilei, noaptea se surpă. Accentul cade pe acțiune, care este dinamică. Preponderența verbelor și a substantivelor probează tenacitatea cu care meșterii își urmăresc idealul și doresc să învingă răul. Surparea zidurilor este un moment dramatic, pentru ca domnitorul îi amenință iarăși cu moartea pe meșteri. În sprijinul zidarilor intervine Divinitatea, "„o șoaptă de sus”". Desfășurarea acțiunii începe
Monastirea Argeșului () [Corola-website/Science/299511_a_300840]
-
rîndul lui provine din latinescul "verbum" (cuvînt, verb). Romanii au preluat noțiunea din grecește, unde "rhema" avea același sens. Datorită importanței sale deosebite în comunicare, verbul este una dintre cele două părți de vorbire prezente în toate limbile, cealaltă fiind substantivul. În multe limbi, inclusiv limba română, cele mai scurte propoziții corecte gramatical și cu sens de sine stătător sînt cele care conțin un verb. Valența este un concept (similar cu acela din chimie) prin care se precizează cîte conexiuni pot
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
Gramatică LFN este mult mai simplă decât a oricărei limbi vorbite, si se învață foarte rapid. De exemplu la limbile romanice (italiană, spaniolă, română, franceza, portugheză) gramatică este mai grea prin existența conjugării verbelor și prin existența genurilor la fiecare substantiv. Alt exemplu unde LFN are un avantaj este față de limbă engleză, care prezintă cea mai neregulata utilizare a alfabetului latin dintre toate limbile europene. Pentru a citi în engleză trebuie cunoscută pronunția fiecărui cuvânt în parte, de exemplu litera "a
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
x este pronunțat că s. Mai jos sunt literele din Lingua Franca Nova, formele în chirilic, greacă și în Alfabetul Fonetic Internațional (AFI). LFN are o ordine strictă în propoziții (spre deosebire de Esperanto și Interlingua). Ordinea generală este: O frază cu substantiv are această ordine: O frază cu verb are această ordine: Pentru a face plural la un substantiv, se adăuga "-s" dacă substantivul se termină în vocală, sau "-es" dacă substantivul se termină în consoana. Totdeauna este regulat și nu există
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
și în Alfabetul Fonetic Internațional (AFI). LFN are o ordine strictă în propoziții (spre deosebire de Esperanto și Interlingua). Ordinea generală este: O frază cu substantiv are această ordine: O frază cu verb are această ordine: Pentru a face plural la un substantiv, se adăuga "-s" dacă substantivul se termină în vocală, sau "-es" dacă substantivul se termină în consoana. Totdeauna este regulat și nu există excepții, nu se alterează substantivul cu articol. Nu există cazuri, nici măcar pentru pronume. Acestea se realizează cu
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
AFI). LFN are o ordine strictă în propoziții (spre deosebire de Esperanto și Interlingua). Ordinea generală este: O frază cu substantiv are această ordine: O frază cu verb are această ordine: Pentru a face plural la un substantiv, se adăuga "-s" dacă substantivul se termină în vocală, sau "-es" dacă substantivul se termină în consoana. Totdeauna este regulat și nu există excepții, nu se alterează substantivul cu articol. Nu există cazuri, nici măcar pentru pronume. Acestea se realizează cu prepoziții și ordinea cuvintelor. Există
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
spre deosebire de Esperanto și Interlingua). Ordinea generală este: O frază cu substantiv are această ordine: O frază cu verb are această ordine: Pentru a face plural la un substantiv, se adăuga "-s" dacă substantivul se termină în vocală, sau "-es" dacă substantivul se termină în consoana. Totdeauna este regulat și nu există excepții, nu se alterează substantivul cu articol. Nu există cazuri, nici măcar pentru pronume. Acestea se realizează cu prepoziții și ordinea cuvintelor. Există două articole: "la" (cel/cei/..ul) și "un
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
frază cu verb are această ordine: Pentru a face plural la un substantiv, se adăuga "-s" dacă substantivul se termină în vocală, sau "-es" dacă substantivul se termină în consoana. Totdeauna este regulat și nu există excepții, nu se alterează substantivul cu articol. Nu există cazuri, nici măcar pentru pronume. Acestea se realizează cu prepoziții și ordinea cuvintelor. Există două articole: "la" (cel/cei/..ul) și "un" (un/o). Persoană a treia pronume reflexiv (el însuși, ea însăși) și posesivul reflexiv este
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
Există două articole: "la" (cel/cei/..ul) și "un" (un/o). Persoană a treia pronume reflexiv (el însuși, ea însăși) și posesivul reflexiv este "se". În LFN nu există cazuri (nominativ, genitiv, acuzativ...) iar pronumele devin posesive punându-le în fața substantivului posedat. "Pisică mea" poate fi exprimat că "me gato" sau "la gato de me." Nu există gen: "la fema, la om, la fia," si " la fio" (femeia, bărbatul, fata, băiatul). Se pot folosi "esa" și "esas" care înseamnă "acesta/aceea
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
ia": Timpul viitor este indicat prin particulă "va": Există și particulă opționala "ta," pentru modul condițional sau modul subjonctiv. "Ja" însemnând "deja" poate fi folosit ca cel ce în engleză este aspectul perfect: Verbele pot fi folosite fără schimbare că substantive. De exemplu, "dansa", ca verb, înseamnă "a dansa", dar poate însemna "un dans" când este folosit că substantiv. Verbele pot fi făcute adjective: Participiul activ este format prin sufixul "-nte" adăugat verbului. De exemplu, "come" devine "comente", însemnând "mâncând". Participiul
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
subjonctiv. "Ja" însemnând "deja" poate fi folosit ca cel ce în engleză este aspectul perfect: Verbele pot fi folosite fără schimbare că substantive. De exemplu, "dansa", ca verb, înseamnă "a dansa", dar poate însemna "un dans" când este folosit că substantiv. Verbele pot fi făcute adjective: Participiul activ este format prin sufixul "-nte" adăugat verbului. De exemplu, "come" devine "comente", însemnând "mâncând". Participiul pasiv este format prin adăugarea "-da" la verb că sufix. De exemplu, "come" devine "comeda", însemnând "mâncat". Participiile
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
plu" și minimul este "la min." De exemplu, "Ion este mai bun decât Jo" este "Jan es plu bon ce Jo." "Criști este cel mai bun" este "Criști es la plu bon." Ca si verbele, adjectivele pot fi folosite ca substantive. De exemplu, "bela" înseamnă "frumos", dar "un bela" înseamnă "o frumusețe". Aceasta se aplică și la participii, de asemenea: "la studiante" și "la studiada" înseamnă "studentul" și "studiat" respectiv, de la verbul "studia," "a studia". Un adjectiv poate fi făcut substantiv
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
substantive. De exemplu, "bela" înseamnă "frumos", dar "un bela" înseamnă "o frumusețe". Aceasta se aplică și la participii, de asemenea: "la studiante" și "la studiada" înseamnă "studentul" și "studiat" respectiv, de la verbul "studia," "a studia". Un adjectiv poate fi făcut substantiv abstract prin adăugarea sufixului -ia. Astfel "bela" devine "belia," adică frumusețe. Asta poate fi folosită și la substantive: "madre" (mama) devine "madria" (maternitate). LFN nu are adverbe explicite (cum are Esperanto). În loc de asta, orice adjectiv poate fi folosit ca adverb
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
de asemenea: "la studiante" și "la studiada" înseamnă "studentul" și "studiat" respectiv, de la verbul "studia," "a studia". Un adjectiv poate fi făcut substantiv abstract prin adăugarea sufixului -ia. Astfel "bela" devine "belia," adică frumusețe. Asta poate fi folosită și la substantive: "madre" (mama) devine "madria" (maternitate). LFN nu are adverbe explicite (cum are Esperanto). În loc de asta, orice adjectiv poate fi folosit ca adverb plasându-l după verb sau chiar la începutul propoziției: Iată prepozițiile de bază din LFN: Frazele prepoziționale urmează
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
face întrebări și începând cu "Es ce...?" sau adăugând "no?" (nu?) sau "și?" (da?) la sfarsitul propoziției, după o virgulă: Numere mai mari se construiesc după cum urmează: Numerele care exprimă ordinea lucrurilor sunt aceleași, cu deosebirea că ele urmează după substantiv, e.g. "la om tre," "al treilea om," în loc de "la tre omes," "cei trei oameni." Fracțiuni se construiesc cu -i, e.g. "di, tri, cuatri... deși, senti, mili," etc. LFN are un număr mic de sufixe regulate care ajută la crearea cuvintelor
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
LFN are un număr mic de sufixe regulate care ajută la crearea cuvintelor noi. Cele mai comune sunt "-or," "-ador," si "-eria," care se referă la o persoană, un dispozitiv, sau respectiv la un loc. Pot fi adăugate la orice substantiv, adjectiv, sau verb. Exemplu: "carne" (însemnând carne), poate deveni "carnor" (măcelar) sau "carneria" (măcelărie). În mod similar, din cuvântul "lavar," (a spăla), se poate face "laveria" (spălătorie) și "lavador" (mașină de spălat). Alte sufixe comune includ "-eta," că diminutiv ("boveta
Lingua franca nova () [Corola-website/Science/298966_a_300295]
-
actor poate interpreta un personaj real (sau o versiune fictivă a acestuia). Ocazional, actorii apar ca ei înșiși, cum ar fi interpretarea lui John Malkovich în filmul "În pielea lui John Malkovich". Cuvântul „actor" este derivat din limba latină din substantivul masculin "actor" (feminin, "actrix") din verbul "agere" „a face, a întreprinde, a petrece timpul" + sufixul "-or" "cel care realizează acțiunea indicată de radical". O altă alternativă ar fi substantivul din limba greacă (polytonic|ἂκτωρ) aktor, conducător, derivat din verbul (polytonic
Actor () [Corola-website/Science/304180_a_305509]
-
lui John Malkovich". Cuvântul „actor" este derivat din limba latină din substantivul masculin "actor" (feminin, "actrix") din verbul "agere" „a face, a întreprinde, a petrece timpul" + sufixul "-or" "cel care realizează acțiunea indicată de radical". O altă alternativă ar fi substantivul din limba greacă (polytonic|ἂκτωρ) aktor, conducător, derivat din verbul (polytonic|ἂγω) agō, a conduce sau a îndruma, a orienta, a aduce. Prima menționare a unei interpretări actoricești a avut loc în anul 530 î.Hr. (probabil pe 23 noiembrie, deși
Actor () [Corola-website/Science/304180_a_305509]
-
În Bosnia și Herțegovina se folosește uneori termenul „limba bosniacă”, alteori se tratează împreună bosniaca, croata și sârba, cu prescurtarea BHS, considerându-se totodată limbi aparte. Lingvistul Nedad Memić folosește și el prescurtarea "BHS", pe care o declină ca orice substantiv (exemplu: "u BHS-u" „în (limba) BCS”). Lingviștii din alte țări, în general neimplicați emoțional în chestiune, constată pe de o parte realitatea lingvistică a unei limbi materne comune a sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor și, pe de altă parte, realitatea
Limba sârbocroată () [Corola-website/Science/304218_a_305547]
-
a folosi aceleași mijloace și metode de interpretare ca pentru primele 77 de mottouri (anterioare publicării profețiilor și deci suspecte de determinările istorice știute, aspect cu care de altfel toți cercetătorii sunt de acord). Astfel, pentru acești cercetători cele două substantive (nu sunt sdjective sau atribute, ca în multe alte cazuri) legate între ele prin conjuncția copulativă „et” mottoul face referință nu atât la locul natal sau de cardinalat al personajului, nici la faptul că a călătorit mult; ci la însemnătatea
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
tratează succint principalele aspecte fonologice, fonetice și prozodice ale limbii croate. Limba croată are 32 de foneme, iar scrierea sa este în mare măsură fonemică. Literele și fonemele corespund între ele în felul următor: Observații: La unele forme ale unor substantive și adjective se intercalează un "a" între două consoane, dar la alte forme acest "a" dispare. De exemplu, rădăcina cuvântului care înseamnă „bătrân” este "starc-", nominativul său singular fiind "starac", dar în cursul declinării "a" cade: "starca" „bătrânului” (genitiv), „pe
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
alternează cu perechea sa surdă /p/. Aceasta apare atunci când cade /a/ dintre /b/ și /t͡s/, acesta din urmă fiind surd și asimilându-l pe /b/: "vrapca" (genitiv singular). Unele consoane aflate la sfârșitul formei de nominativ a unui substantiv sau la sfârșitul rădăcinii unui verb își schimbă natura sub influența unei vocale cu care începe o desinență sau un sufix. Cazuri mai frecvente: Accentul care cade pe una din silabele unui cuvânt are în limba croată un dublu caracter
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
ceea ce este important, oamenii”. Morfologia limbii croate se distinge de cea a limbii române prin mai multe caracteristici. Din punctul de vedere al tipologiei lingvistice ambele sunt limbi flexionare, dar croata este flexionară în grad mai mare decât româna, cazurile substantivelor, adjectivelor și pronumelor, precum și persoanele verbelor distingându-se mai bine prin desinențe. Substantivele pot fi de genul: Aceasta se caracterizează prin șapte cazuri, iar substantivele sunt grupate în patru clase de declinare, după terminația de la nominativ singular. Iată declinarea a
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
române prin mai multe caracteristici. Din punctul de vedere al tipologiei lingvistice ambele sunt limbi flexionare, dar croata este flexionară în grad mai mare decât româna, cazurile substantivelor, adjectivelor și pronumelor, precum și persoanele verbelor distingându-se mai bine prin desinențe. Substantivele pot fi de genul: Aceasta se caracterizează prin șapte cazuri, iar substantivele sunt grupate în patru clase de declinare, după terminația de la nominativ singular. Iată declinarea a patru substantive regulate din două clase de declinare cu numărul cel mai mare
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]