9,812 matches
-
stăteam ascunși. Mama i-a scos la lumina lămpii schijele, iar bunica Maria a ars o cârpă de lână și i-a pus scrumul în carnea tăiată spre a opri sângerarea și o posibilă infecție. Noi, toți, am început să tremurăm de teama ca nu cumva o bombă să lovească și casa și beciul și să ne omoare pe toți. Trăgeau rușii de pe deal, trăgeau și nemții de pe câmpul din fața satului. Multe case au fost distruse. După ce neam retras din râpă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
păzeau, copii vecinului care erau mai mari ca mine alergau să-l oprească, iar eu mă ascundeam în mușuroiul de pământ, stând ghemuit. Dracul de bou venea până la mușuroi, se oprea și cu niște ochi roșii holbați mă privea. Eu tremuram de frică, de parcă eram scuturat de friguri. Între frații mei și copiii vecinului se iscau certuri și chiar îmbrânceli. Boul nu mă ataca numai pe mine, ci ataca și alte persoane. Până la urmă, tata a vorbit cu stăpânul boului nărăvaș
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și câte o porție de pilaf cu pește. Se spune că e bine să ocolești cât poți acest cartier. Și mai ales după lăsarea întunericului. Ne a zis și birjarul să fim cu băgare de seamă, șopti Carol cu vocea tremurată la urechea lui Filip, uitându-se în jur să nu-l audă careva. Astea-s baliverne de slujnică, nu vorbe de bărbat, se răsti Filip la el. Oricum, ești cu mine și nimeni nu se va atinge de tine. Eu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și porni. Simțea că face un gest fatal, ireversibil, ale cărui consecințe nici nu le putea bănui. încercă să-și formuleze gândul. Vru să se întoarcă de câteva ori, dar nu izbuti. Nădușise și ochelarii i se aburiră. Picioarele îi tremurau. Ameți. Se opri gata să cadă. Gâfâia hipnotizat de ochii holbați ai caracatiței, în spatele căreia se ridica un perete enorm de rafturi pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors de vlagă, lăsând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Crezând că flacăra mișcătoare a opaițului este cauza, îl stinse. Inelul continua să viețuiască, fiind străbătut de sclipiri reci de aramă, lumini fosforescente și flăcări mocnite de jeratic. Într-un târziu, cuteză să-l atingă cu prudență. Sub degetul său tremurând, materialul necunoscut devenea ba sticlos, ba catifelat, ba unsuros, ba cerat. Era când cald și umed ca sângele, când răcoros și uscat ca piatra. Vru să strige: "Așa ceva nu există!"; dar acel ceva există, era acolo, sfidându-l ca un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Elena Marin Alexe Se frâng crengile de dor în bătaia vântului furtuna plânge-n ponor durerea pământului scârțâie poarta la drum și ulucile se rup norii parcă-ar fi de scrum frigul tremură în trup scapără în depărtări tunetele zarvă fac curge ploaia pe cărări ceru-a devenit opac melancolic sufletul își trage obloanele să n-audă bocetul să nu-și ude hainele
Furtuna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83366_a_84691]
-
pe toate pistele cu putință! Mișu, convins că el aruncase halterele și că dacă ar fi vrut, ar fi putut să le arunce chiar și mai departe, se lăsa uns peste pectoralii firavi cu o loțiune autobronzantă. O fată tânără, tremurând de emoție, îi aduse o Coca-Cola. - Cititoarele noastre ar dori să știe cum trebuie să fie o femeie pentru a face din bărbatul ei un erou! Fata asta slăbuță, cu ochelari, cu teniși și rochie peste pantaloni nu-l intimida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Doamna Popa se așteptase la orice fel de femeie, dar nu la o sfântă. - Crezi că trebuie s-o reclam la poliție? - Nu... Dacă chiar era ea, bărbatul tău e pe mâini bune. O să se întoarcă mai iubitor. - Crezi? - Categoric! * Tremurând, Mariana își repeta numărul de striptease. Poate că e mai bine să-l anuleze. Poate că e mai bine să fugă pe furiș în America. - Mișule, hai să plecăm mâine! - Nu se poate, poimâine e spectacolul. - Nu vreau spectacol! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
plus o parte mică, dar importantă a Americii nutrea aceleași gânduri păcătoase care-l făcuseră de rușine pe Popa în fața Contesei. Mariana ofta și dansa, murind încet. Sorinel se apropie de ea, o sărută cu buze reci pe gât... Mariana tremură, străbătută de un fior de gheață. Mișu se apropie încordat. Sorinel cuprinse dintr-o parte trupul fierbinte și îl înălță puțin, foarte puțin, aproape imperceptibil. Mișu realiză într-o secundă grozăvia. Simți prezența rivalului. Simți că Mariana e pe cale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Ce se întâmplă la dumneavoastră?“. Fie îmi va spune el, fie voi vedea cu ochii mei, odată și-odată trebuie să se termine. Stăteam pe scăunelul din față liftului și-mi făceam curaj. Dincolo de ușă deocamdată era tăcere. Începusem să tremur ușor, dar mă imaginam într o scenă eroică și asta mă împinse în picioare. Degetul meu era acum deasupra soneriei și aștepta un impuls. Iar acesta veni. Lemnul ușii fu zguduit de un răcnet de animal peste care se auzi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
am mai suportat și i am promis că mâine o să ne mutăm în vechea ei casă și o să coasem împreună goblenuri. O clipă am avut impresia că vrea să-mi spună ceva, căci avea gura întredeschisă și i se vedea tremurând limba umflată. Dar nu era decât un fir de cacao rămas în colțul gurii, părând urma unui zâmbet. PĂDUREA DIN INTERIOR Presupun că prima dată te-a durut când i-ai văzut rădăcinile vibrând în soare sub lama zimțată a
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ne găsi două locuri unul lângă celălalt. Stăteam lângă Andreea și priveam mulțimea în gol. În timp ce ne apropiam, casa parcă se făcea tot mai departe, iar stațiile se succedau spre periferia orașului. Când mă ajută să cobor mâna lui Mircea tremură, poate din cauza coloanei mele mult prea aplecate. Cine știe cu ce ochi mă vor privi când vor ieși singuri pe poartă, când mâna Andreei se va strecura în mâna lui Mircea, iar el o va strânge cu putere și nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ușa de sticlă. Numai cel care dormea se întinse acum pe trei scaune, scoțându-și picioarele de sub el, ca un stăpân al trenului. Înapoi în stația goală brațul lui acoperit de cămașa neagră îi cuprinse brațul și urcară împreună scările. Tremurau amândoi și se lăsau purtați unul de altul spre suprafață în timp ce aerul rece din tunel le venea în față tot mai puternic. Nu-și spuseră nimic tot drumul, doar se priveau și își zâmbeau, purtându-și mâinile una în alta
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se întuneca și ajungeam acasă frânți. Amândoi pierduserăm noțiunea timpului, până în după-amiaza în care am băgat cheile în ușă și am simțit cheile tatei înfipte în mintea noastră. Normal ar fi fost să tresărim, să ne schimbăm la față, să tremurăm ușor de emoția revederii, dar trecuse prea mult timp pentru toate astea. Nici urmă de vină, nici un gest de a ne ascunde expresia feței. Tata, în hol, se uita la noi, iar noi ne uitam dincolo de el, peste umerii lui
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
picioare, învăluindu-l ca într-o pelerină. Peste el vegetația sclipea în întuneric. Îi era greu să-și țină ochii deschiși, căldura din interior era mai puternică decât el. De sus cădeau coloane subțiri din picături incolore și începu să tremure de frig, iar picioarele i se chirciră sub el. Strânse pleoapele și se chinui să se trezească. Pentru moment crezu că izbutise, că o să vadă din nou ecranul televizorului, noptiera cu medicamente, ceaiul aburind și patul cu așternutul transpirat. Alma
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
NUCI SAU BISCUIȚI CU VANILIE? În încăpere totul încremenise, nimeni nu îndrăznea să-și lase respirația auzită, doar unchiul Traian, întins în patul său mirosind a transpirație și lavandă, trăgea puternic aer în piept, își umfla cu el burta ce tremura ca o piftie și îl elibera apoi printre dinți, purtând mirosul greu și amar al gurii. Stăteam cu toții strânși în jurul patului și îi vegheam respirația, chiar și Cristi venise până lângă noptieră și îl privea pe unchiul cu o față
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ne-am strâns mai aproape. Stătea întins între cele două perne ce se înălțau de-o parte și de alta a tâmplelor, mâinile le ținea sub pătura pe care mătușa i o ridicase până sub bărbie. De sub pătură burta îi tremura în ritmul tusei. Apoi se liniști. Gura îi rămăsese întredeschisă și i se vedea cerul gurii albicios. Mirosul amărui al salivei se contopea cu acreala transpirației și cu izul de lavandă putrezită ce emana dintre așternuturi. Amestecul de mirosuri ne
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
zbătea Într-un tremur mărunt. Molipsitor. O așeză, dacă nu cumva, se așeză, ea Însăși, iar picioarele i se ridicară ca două misterioase crengi, pentru a primi, Între ele, acel soare străluminător, acel trup de bărbat, care, la rându-i, tremura, precipitat, ca Într-un dans fantastic. Și totul se consumă atât de firesc, atât de repede, Încrustându-li-se, În memorie, ca ceva ce ar fi existat dintotdeauna, și care s-ar fi Întipărit, pe istorie, de asemenea, tot pentru
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Încât, de pe ăștia, de pe ring, rachiurile și vinurile și celelalte lichiduri prinseră a ieși, din nou, În lume, de astă dată, sub formă de transpirație. Urmă o pauză. O pauză nu prea mare, Întrucât, bârzoii din prepeleac prinseră a-și tremura, iarăși, aripile, iar zumzetul se transformă, rapid, În bâzâit, iar bâzâitul, În vifor de motor de avion gata de a-și lua zborul, de pe pistă, iar, la rândul lor, mesenii, și, mai cu seamă, mesencile, prinseră a luneca, de ziceai
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și pe ea, un mic leșin, Își reveni, destul de repede, și-l Întrebă, Încă speriată: da’ ce-i cu mata? Hai, spune-mi. Ce-i cu mata, repede, să-mi spui, cât nu mor de curiozitate: ce-i cu mata? Tremurând, nu se mai știe, cât de frică și cât de frig, răspunse, printre dârdâieli: ce să fie, Maricică, aproape o nimica toată. Ce? Spune odată! Am avut un coșmar. Ei, și, pentru atâta lucru, să leșini? Să leșini, mata, pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ning pete de aur: frunze desprinse de crengi flutură viața de o clipă a unui efemer vegetal și, ca-ntr-un basm de Walt Disney, se aștern covor moale sub pașii întîrziați ai trecătorului plictisit de banalul vieții cotidiene! Lacul tremură la fel ca și atunci; și la fel își leagănă bărcile uitate pe sub sălciile plângătoare, ce au surâs cu duioșie la șoaptele îndrăgostiților care și-au plimbat înfiorările pe aici. Cinci și jumătate! Până la șase, când trebuie să ne-ntîlnim, mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
drum spre bancă, mi se-ntind mâini prietenoase: ― Bravo, Băjenare! Botez și Ben privesc cu mândrie în jurul lor. În definitiv era un succes, în primul rând, al băncii noastre. Am citit-o foarte emoționat și, la unele pasagii, mi-au tremurat lacrimi pe gene. Doar în teza mea era vorba de tata, care se-ntorsese rănit, în cârji, de pe front. Din această fericită zi mi s-a stabilit faima, pe care m-am străduit să n-o dezmint niciodată în cei
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
din "O mie și una de nopți"! Lacul albastru-verzui oglindește siluetele plopilor înalți, ale stejarilor, arțarilor, brazilor și molizilor, ienuperilor, castanilor, ulmilor și platanilor uriași ce-l străjuiesc de pe maluri, întocmai unor sentinele înfipte în pământ pentru veșnicie. Apa lui tremură-n unde la trecerea bărcilor pe sub ghirlandele bătrânelor sălcii plângătoare, zâmbesc înduioșate parcă la șoaptele de dragoste, întotdeauna aceleași, ale vîslasilor trecători! Fără îndoială că farmecul imposibil de descris în întregime al Cișmîgiului a exercitat o deosebită înrîurire asupra atâtor
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lor tânăr, și-acum, căpșoarele le respirau în voie, supunând admirației noastre cele mai variate pieptănături: bretoane frumos retezate, cocuri savant aranjate, părul revărsîndu-se bogat în plete pe umeri, întors sub ceafă gen "paj", coafat în inele și bucle ce tremurau la fiece mișcare sau strâns simplu în cozi împletite cu multă artă și legate cu funde bogate de mătase, asortate la culoarea rochiei. Ne făceam de lucru mereu la cortină, ca să mai privim o dată... și încă o dată... Nu ne mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu asta". Și când își scotea batista, nu știu cum se face că-i pică o scrisoare roză... ― De amor? ― Exact!... ― Ca-n romanța pe care-o cântă Violetta Ionescu la "Tănase"! ― Nu era de la mine. Mă reped, o ridic și-ntreb (tremuram și mă făcusem tot o apă, deși eram rece ca gheața ― acu' mă mir și eu cum de-am mai putut să articulez un cuvânt, că parcă mi se-ncleștase limba în gură): "De la cine e?" Ea se făcuse roșie
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]