10,163 matches
-
halat și să nu mă mai tot ascund. Colegele mele însă îi ceruseră atunci să aplice aceleași măsuri pentru toată lumea și astfel mă trimisese și pe mine să fac de permanență la căminele studenților. A trecut și ea la cele veșnice și o cred. M-a întrebat tot atunci cum am reușit să mă descurc în acele vremuri de dinainte de 1989, cu doi copii mici, când d-sa era singură și se descurcase destul de greu. M-a impresionat atitudinea ei
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
poetul Mihai Ursachi și președintele Alianței Civice din Iași timp de mai mulți ani. Și cred ceea ce spunea fostul nostru președinte al Alianței Civice din Romania, prof dr. Șerban Rădulescu Zoner, care de curând a trecut și el la cele veșnice: -”Până societatea românească nu va intra în normalitate, până când securiștii, excrocii și jefuitorii poporului român nu vor dispare din viața politică românească, Alianța Civică va fi pe baricade și va ține stindardul sus”. Pas cu pas...de acasă la serviciu
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
volumul " Edenul de piatră" rămâne un dezrădăcinat, și făpturile grațioase Isus, îngerii, arhanghelii, existente și în celelalte volume apar în procesiuni dimensionate apocaliptic, desacralizând universul: "Îngerii mor,/ și cad pe acoperișuri". Poetul rămâne să tânjească după golul pur al câmpiei veșnice, iar casa pe care o tot invocă este undeva într-un "Eden de piatră", peste acoperișul căruia cad și se zdrobesc îngerii. În volumul "Gloria lacrimii" (1971) continuă să trăiască sentimentul de singurătate, de gol și pustiu: "Deasupra golului mergând
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Decebal, capete de voievozi, Tudor, tragicul sol al sfintei măști, precum și cei osândiți la Doftana, ostașii de rând ai partidului. și iată-l făcând portretul patriei: "Ești drum sădit cu lună/ și-mprejmuit cu soare/ săpat cu munții prin veacuri/ cu veșnice izvoare." Pe Nicolae Dragoș îl refuză deocamdată marile idei și rămâne un modest poet. Nicolae Ioana "Templu sub apă", poezii, E. P. L., 1967; "Moartea lui Socrate", Editura Tineretului, 1969; "Monologul alb", Editura Eminescu, 1972; "Cartea de nisip", Editura Cartea Românească
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Aproape ca veninul în ierburile moi." Uneori, este vlahuțiană în meditația asupra iubirii sau a timpului: Este-ntr-un sat ardelean o fântână,/ ca toate fântânile, cu lanț și cu ciutură./ O, cât aș vrea, prin ani ce se scutură/ veșnică tinerețea-mi ca a ei să rămână." Încă de la începutul creației, pe Doina Sălăjan o preocupă problema cuvintelor capabile de a exprima sentimente: "Cuvintele-s puține, și reci și neprofunde,/ Punându-le alături de zbuciumul din noi./ Noi să le dăm
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trupul iubitei tale mereu regăsit/ Ca-ntr-un mormânt fără hotare/ E forma unui chip care nu a murit/ ci doar e urmărit fără-ncetare." Nunta se confundă cu moartea și cu un fantastic care amintește de Poe: "La aceeași veșnică nuntă/ și veșnică moarte/ La care umbra de pe el/ pare să-l poarte." "Lespedea de gheață" ne trimite prin lugubrul ei, la mormântul Julietei: "În peștera aceasta e patul ei, iubitei/ Și perna ei de piatră și învelișul sfânt." Dragostea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mereu regăsit/ Ca-ntr-un mormânt fără hotare/ E forma unui chip care nu a murit/ ci doar e urmărit fără-ncetare." Nunta se confundă cu moartea și cu un fantastic care amintește de Poe: "La aceeași veșnică nuntă/ și veșnică moarte/ La care umbra de pe el/ pare să-l poarte." "Lespedea de gheață" ne trimite prin lugubrul ei, la mormântul Julietei: "În peștera aceasta e patul ei, iubitei/ Și perna ei de piatră și învelișul sfânt." Dragostea învăluită de fiorii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-nfrunte destinul vor fi înfrânți " Când apare în zarea lumii/ profilul unui leu flămând,/ ochirăm toți/ cu armele de spaimă,/ nimerind din plin unul în capul celuilalt". O concluzie la acest capitol ar putea fi citarea poemului "Nopți". Noaptea este veșnică, un cumplit infern dantesc se constituie ca o componentă a existenței noastre: "Unul după altul gâfâind/ cară un munte spre celălalt/ La noi se opresc din când în când,/ să ardă sicriele copiilor care-au murit pe drum". Întreaga noapte
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Infernul îl descoperim la nivelul contingentului și mai ales ancorat în "nordul lucrurilor", în aventura existențială a inteligenței, pentru că: "Egal, în fiecare e-o sete de eroare la o pășune ascunsă și rumegată-n ea/ Aceste echilibre visează cald și veșnic/ dezechilibru care le-ar evidenția". În acest context apare și "Bătrâna tixită de ceasuri", ea simbolizează timpul convulsionat, care solicită o trăire puternică, de aceea timpul bate în vorbele bătrânei, în ridurile și-n ochelarii ei, în universul material în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
întârzie confruntarea; poetul, omul în general, rămâne un Hamlet neputincios, deși este ajutat de dumnezeire, deși a cunoscut misterul primei jertfe. Nostalgia, mai mult sau mai puțin livrescă, este generată de ideea că totul este o eroare. Va dăinui ideea veșnicei întrebări: ce este moartea, ce este viața? "Tu, sunt al vremii noastre, Yorik sacrificat,/ capul tău enigmatic căzu pe valea mută,/ din mâna lui Hamlet neputincios/ să țină cumpăna întrebării în palma lui vândută." Semnificativ, în încercarea de a construi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
avem" imaginează, într-un gest amplu și o sonoritate interioară, țara cu izvoarele și cu fântânile ei, cu voievozii ei de altădată, precum și conștiința permanent trează a sufletului românesc al poetului cetățean. "Aici, întregi, cu vii, cu morți/ latinizând sub veșnicele bolți,/ contați pe noi, rămânem. Suntem. Toți". Sunt evocați învingătorii Troiei, dar mai ales Bălcescu, care stăruie până la capăt prin umbra neliniștită ca duhul cel mai adânc al neamului. "Stafia lui Bălcescu colindă blând prin țară,/ Primarii de județe să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Dumnezeu, Adevărul (cf. Fac. 28,13; Ioan 8,12; 14,6 etc.); și când înțelepții în cele dumnezeiești îl laudă ca pe înțelept, ca iubit, ca pe Dumnezeul dumnezeilor, ca pe Domnul domnilor, ca pe Sfântul Sfinților, ca pe Cel veșnic, ca pe Cel ce este; ca pe cauzatorul veacurilor, ca pe dăruitorul vieții, ca Înțelepciunea, ca Mintea, ca Rațiunea (Cuvântul), ca Cunoscătorul, ca întrecând toate comorile a toată conștiința, ca putere 141, ca Stăpânitorul, ca Împăratul împăraților, ca Cel Vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
liniște adâncă, obligând la maximă concentrare. [...] De un dramatism cutremurător este scena jurământului, ca și scena priveghiului, care încheie spectacolul într-o tăcere reculeasă, obligând publicul să părăsească sala cu imaginea lui Manole întins la poalele zidului mănăstirii, ca o veșnică ofrandă adusă creației... (Margareta Bărbuță) Dificultatea fascinantă a creației, astfel ar putea fi definită interpretarea propusă de regie, ceea ce înseamnă tentație discursivă este consecvent sacrificat în numele tensiunii explozive, a vocației artistului. Ciocnirile sunt între doua atitudini: aceea a grupului, a
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
astfel cu mare finețe, încercând să se sugereze o eventuală pasiune timpurie nepermisă a lui Lopahin pentru doamna casei. [...] De cealaltă parte, doi bufoni la vârste diferite: Gaev și Trofimov; sunt oameni care nu-și găsesc locul în lume: un veșnic copil și un pururea student. Într-o formă a artei care conține viața reflectată și revelată aproape în clipa imediat următoare mișcării ei, Valer Dellakeza a reușit să traducă scenic "complexul" Gaev. Aplauze pentru Ilie Gheorghe care și-a împărțit
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
viață. "Neînțelesul capată înțeles-mărturisește regizorul. Pământul se leagă de Dumnezeu. Veșnicia contaminează pentru o clipă vremelnicia. Preocupat de teatrul dinlăuntrul personajelor, dinlăuntrul nostru, Alexa Visarion căutând livada din el, din noi aduce un omagiu teatrului. Livada înseamnă trecere; nu e veșnică; e uscată; nu mai rodește, dar imaginea ei trebuie păstrată. Ea înseamnă frumusețea "inutilului" fără de care nu putem trăi și nu putem muri. Livada de vișini: o piesă-testament despre alegerea între trecut și prezent, din care iese sfâsietor imaginea viitorului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
idealismul său pentru a fi păstrat așa cum era. I-am răspuns, la rândul meu, cu întrebarea: de ce este nevoie de legenda Meșterului Manole astăzi? Care este actualitatea ei pentru români? Răspunsul a venit imediat: marea dramă care repetă oarecum fatalismul veșnicei năruiri din legendă este dezinteresul public pentru mitul fondator al românilor atât pe vremea lui Ceaușescu, cât și azi. Dacă în comunism scenariul fusese acuzat de misticism, astăzi tema sacrificiului întemeietor este percepută drept prea profundă și, de aceea, înfricoșează
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tine. Nu contează atât de mult când se desfășoară întâmplarea, semnificațiile trebuie să fie contemporane. Orice creator de azi e obligat la această relație cu epoca. Nu? Eu mă mărturisesc acum... Nu există o regulă a artei și nici un răspuns veșnic. Că se știe ce trebuie să gândească un artist și mai ales cum trebuie să gândească, e un imbecil. La aceleași întrebări oamenii răspund diferit. Vorbim destul de frumos despre rosturi și realizăm foarte puțin despre sens. Toți. Dar etapa de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
el. Fiind introdus de Buron și Morin, Jacques Robin, pe care nu-l cunoșteam deloc, m-a acceptat în grup. Nu motive politice m-au condus spre Grupul celor Zece, ci statutul meu de sociolog, foarte "morian". Am o datorie veșnică față de Morin. Chiar dacă nu am fost de acord cu el după aceea, cred că a jucat un rol excepțional. În urma sejurului său în California, în La Jolla, a descoperit bio-antropologia și a adus-o în Franța. Totul era nou, totul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Adamov, socotiți autorii reprezentativi [...] Spre deosebire de existențialiști, în teatrul absurd nu există revoltă, nu există acțiunea personajului, nu aflăm posibilitatea unei opțiuni. Nu există conflict. Fatalitatea nu provoacă conflictul tragic, îi este consecința. [...] Fatalitatea ia locul timpului, îi anulează scurgerea. E veșnică. Veșnic este supliciul, moartea.“ (Justin Ceuca, Evoluția formelor dramatice) 3.3.4. Specii ale genului dramatic Comedia (lat. comoedia, gr. komoidía - cântec de sărbătoare) este o specie a genului dramatic în care sunt zugrăvite întro manieră satirică tipuri umane, carențe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
oamenilor, pierduta unitate a familiei se reface și fiii redescoperă valorile tatălui și frumusețea lăuntrică a bătrânului țăran. Nu întâmplător, în visul lui Niculae (la un an după moartea lui Moromete), tată și fiu sunt din nou împreună, în lumina veșnicei zile de vară care scălda bătătura și salcâmii de acasă. ÎNCHEIERE Sintetizând, se poate afirma că, deși ilustrează tipologii umane și modele comportamentale diferite, tată și fiu sunt profund legați prin aceeași nevoie de a pune totul sub lumina vie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Ridicânduse pe treapta rațiunii, Iona își învinge teama de moarte și resemnarea în fața ei, se eliberează de stereotipii și aderă la un comportament mitic, esențial. El ia, progresiv, în stăpânire spațiul visceral a cărui lege unică este lupta pentru supraviețuire (veșnica mis tuire), spintecă burta balenei, dar se va regăsi, prizonier, întrun spațiu visceral mai amplu (în burta peștelui II și apoi a peștelui III). Întrun ultim efort (tabloul al patrulea), Iona apare în spărtura burții ultimului pește. Privește în zare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
argument este modul neașteptat, semnificativ, în care Marin Preda își încheie romanul. Deși supune unei analize obiective, necruțătoare „istoria frauduloasă“ a anilor ’50, autorul Moromeților își încheie romanul cu visul lui Niculae în care chipul tatălui îi apare în lumina veșnicei zile de vară care scălda bătătura și salcâmii de acasă. Acest vis al lui Niculae esențializează ideea că valorile familiei și ale comunității, apărate până în clipa din urmă de Ilie Moromete, sunt duse mai departe de fiul său. ÎNCHEIERE În
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Ridicânduse pe treapta rațiunii, își învinge teama de moarte și resemnarea în fața ei, se eliberează de stereotipii și își asumă un compor tament mitic, esențial. El ia, progresiv, în stăpânire spațiul visceral a cărui lege unică este lupta pentru supraviețuire (veșnica mistuire), spintecă burta balenei, dar se va regăsi, prizonier, întrun spațiu visceral mai amplu (Actul al treilea: în burta peștelui II și apoi a peștelui III). Eșecul repetat al încercării de a ieși din captivitate reprezintă tentativa de a depăși
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mereu aceeași, întotdeauna eficientă, și are de fiecare dată drept efect transformarea "haosului" în "cosmos", a străbătut antropologia filozofică de la Anaxagoras până la Kant, triumfând în epoca iluminismului. (Observăm că aici este evidentă dimensiunea anistorică, de factură clasică, a raționalismului.) Caracterul veșnic constant al rațiunii, continuă Scheler, este tăgăduit abia de Hegel, pentru care conștiința de sine a omului rezultă în urma unui proces evolutiv, dar nu în sensul devenirii biologice a naturii umane: ceea ce evoluează este "Logosul istorico-dina-mic al grecilor" (de unde provine
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
s-a scos mortul din casă în ogradă, peste sicriu, hainele mortului sau din vitele sale de pomană sau de suflet - și crede că prin aceasta i se vor ierta celui mort pă catele și sufletul își va afla pacea veșnică. După ce un mort se pornește la mormînt, se ia apă în oala cu care a fost scăldat, se stropește în urma lui, apoi se trîntește în mijlocul 224 casei de se sparge, ca să se spargă toate neajunsurile, supărările și să înceteze de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]