7,993 matches
-
unui partid social democrat unic denumit Partidul Muncii (Miflegget Haavodá). Deocamdată, nu Peres, ci Yossef Almoggi a fost al doilea ministru numit din partea fostului Rafi. După Războiul de Șase Zile ministrul apărării Moshe Dayan părea să devină moștenitorul cert al veteranilor din Mapai în conducerea viitoare a Partidului Muncii. La alegerile interne din fracțiunea Rafi în anul 1969, Peres a fost înfrânt de tânărul Gad Yaakobi , care a devenit candidatul acestei fracțiuni pentru un portofoliu de ministru. Printr-un pas ieșit
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
din Rusia, cu un soare asemănător celui de la Austerlitz, când pe sub Arcul de Triumf a trecut carul mortuar, tras de șaisprezece cai, acoperiți cu catifea violetă, cu stema imperiului, purtând sicriul, înconjurat de statui ce reprezenta victoriile împăratului, urmat de veterani ai campaniilor militare, o adevărată paradă a fantomelor. Domul Invalizilor se identifică cu celebrul Le Tombeau de Napoléon, rotonda unde este expus sarcofagul din porfir roșu cu osemintele celui mai controversat împărat al Franței moderne, Napoleon Bonaparte. Arcul de Triumf
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
abia în 1960. O deosebită atracție o reprezintă Festivalul Yorwink, în amintirea vremurilor de dominație a acestor meleaguri de războinicii vikingi (secolele IX-X). Este 5 august și pe treptele Catedralei din York oficialitățile municipale, în costumele medieva-le, asistă la Parada Veteranilor, din cel de-al Doilea Război Mondi-al. Ne înghesuim și noi printre sutele de localnici și turiști pentru a vedea acest moment al venerației și respectului pentru eroii neamului. Veterani gârboviți de ani, cu uniforme ponosite împodobi-te cu numeroase
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
din York oficialitățile municipale, în costumele medieva-le, asistă la Parada Veteranilor, din cel de-al Doilea Război Mondi-al. Ne înghesuim și noi printre sutele de localnici și turiști pentru a vedea acest moment al venerației și respectului pentru eroii neamului. Veterani gârboviți de ani, cu uniforme ponosite împodobi-te cu numeroase medalii, semn al actelor de bravură, cu ochii umeziți de emoția clipei, bat pasul în ritmul muzicii militare, în onoarea camarazilor de arme căzuți la datorie cu șase decenii în
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Infanterie Americană a Armatei I Americană lângă Torgau, pe râul Elba. Forțele disponibele pentru apărarea orașului erau compuse din câteva divizii secătuite ale armatei și Waffen-SS, efective ale polițieei, adolescenți din Tineretul Hitlerist și bătrâni din Volkssturm, unii dintre ei veterani ai primului război mondial. În vest se afla Divizia de Infanterie Motorizată a XX-a Germană, la nord Divizia de Parașutiști a IX-a, la nord-est Divizia Panzer "Müncheberg", la sud-est Divizia de Panzer grenadieri Voluntarii SS a XI-a
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
000 de oameni și 168 de tunuri și obuziere, deoarece lăsase nu mai puțin de 17 000 de oameni la Hal, de teamă că Napoleon îi va tăia liniile de aprovizionare, învăluind prin Mons. Soldații britanici, aproape toți profesioniști, mulți veterani ai războiului din peninsula iberică, erau totuși extrem de prost plătiți, supuși unei discipline foarte dure și aparținând sărăcimii semianalfabete, rurale și urbane. Procentul soldaților englezi era destul de scăzut și, cu excepția celor câteva regimente scoțiene recrutate esențialmente regional, batalioanele britanice cuprindeau
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
3 din armata anglo-aliată comandată de Wellington. Aceste forțe reprezentau o combinație între soldați și ofițeri experimentați, miliții cu o valoare combativă îndoielnică și proaspeți recruți. Soldații din Nassau, peste 7 000 de oameni, reprezentau o categorie distinctă, majoritatea fiind veterani ce participaseră în trecut la bătăliile războaielor napoleoniene, în solda Imperiului napoleonian. O a doua excepție, și mai notabilă, o reprezenta "KGL", unitate excelentă formată veterani din Hanovra care trecuseră în solda regelui Angliei încă din 1803 și care făcuseră
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Soldații din Nassau, peste 7 000 de oameni, reprezentau o categorie distinctă, majoritatea fiind veterani ce participaseră în trecut la bătăliile războaielor napoleoniene, în solda Imperiului napoleonian. O a doua excepție, și mai notabilă, o reprezenta "KGL", unitate excelentă formată veterani din Hanovra care trecuseră în solda regelui Angliei încă din 1803 și care făcuseră îndelungata și sângeroasa campanie din peninsula iberică. Armata prusacă din 1815 nu mai era aceeași armată cu tactici învechite care fusese practic anihilată de francezi în
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
acestei armate. După cum se demonstrase deja la Ligny, unde armata prusacă pierduse un sfert din efective, aceasta era încă departe de a fi comparabilă cu armata lui Frederick cel Mare, dar era numeroasă, putea conta pe un număr mare de veterani și era excelent condusă la nivel central de binomul complementar format din strategul Gneisenau și bătrânul războinic Blücher. Tactician fără egal, „Ducele de Fier” știa că va înfrunta o armată superioară și deci alege un câmp de bătălie pe care
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
oricare armată franceză a războaielor napoleoniene, construită pe sistemul serviciului militar obligatoriu și pe cel al meritocrației, „Armata Nordului” era destul de eterogenă din punct de vedere social, majoritatea soldaților având, evident, origini extrem de modeste. Armata beneficia în teorie numai de veterani, dar numeroase surse indică un număr foarte mare de recruți în rândurile franceze. O mare parte dintre soldați și ofițeri erau fie foști prizonieri de război, eliberați după prima abdicare a lui Napoleon, fie militari lăsați la vatră de Bourboni
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
de acest gen, nu părea decât să confirme că Wellington se va retrage. Cu toate acestea, Împăratul era convins că nu este cazul, din moment ce retragerea ar fi însemnat abandonarea fără luptă a orașului Bruxelles. Cu toate acestea, generalii, mai ales veteranii iberici, ezitau însă să înfrunte infanteria britanică printr-un atac frontal, pe acest tip de teren. Soult își exprimă rezervele cu privire la oportunitatea purtării bătăliei, declarând că "infanteria engleză în cadrul unui duel este diavolul", iar Reille opinează că aceasta ar fi
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Împăratului, Jérôme era un militar mediocru dar avea șansa de a fi secondat de un excelent șef de stat major, generalul Guilleminot, căruia îi revenea în mod concret responsabilitatea de a conduce operațiunile diviziei formate din două puternice brigăzi de veterani, cu efective complete ce totalizau 6 500 de oameni. Atacul avea să fie deschis brigada generalului Bauduin, care cuprindea o unitate excelentă, perfect adaptată pentru acest gen de luptă, 1ul regiment de infanterie ușoară. Pe măsură ce 1ul regiment de infanterie ușoară
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
își au originea în această mișcare sunt clasificabile ca "adventiste", indiferent dacă mențin numele de adventist sau caracterul și teologia inițială. Miller s-a născut la 15 feb. 1782, în Pittsfield, Massachusetts. Părinții lui au fost: căpitanul William Miller, un veteran al revoluției americane, și Paulina, fiica pastorului baptist Elnathan Phelps. Când William avea 4 ani, familia lui s-a mutat la țară în Low Hampton, statul New York. Miller a fost educat acasă de mama lui până la vârsta de 9 ani
William Miller () [Corola-website/Science/304437_a_305766]
-
li se adăugau două armate de mici dimensiuni: „Armata din Italia”, comandată de viceregele Eugène — cuprinzând Corpul al V-lea al generalului MacDonald, Corpul al VI-lea al generalului Grenier și Garda Regală Italiană a generalului Fontanelli — și, în fine, veteranii „Armatei Dalmației”, de fapt un singur Corp de armată (al XI-lea) comandat de generalul Marmont. Napoleon a masat de asemenea o importantă artilerie pe insula Lobau: 28 de piese de 18 livre, 24 de 12 livre, 17 mortiere grele
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Aspern, pentru a apăra podurile și liniile de comunicație cu insula Lobau. Această repoziționare de trupe era menită să scurteze linia franceză și astfel să o întărească. De asemenea, în timpul nopții, francezii au primit întăriri: Corpul al XI-lea de veterani francezi condus de Marmont, două divizii ale „Armatei din Italia”, (Broussier și Pactod), cât și divizia bavareză a lui de Wrede, deși aceste trupe mai aveau de parcurs o distanță semnificativă înainte de a putea să se alăture cu efective complete
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
sale. De exemplu, "Doamna Dalloway" (1925) se bazează pe eforturile Clarissei Dalloway, o doamnă din societatea înaltă între două vîrste, să organizeze o petrecere, în momentul în care viața ei se compară cu cea a lui Septimus Warren Smith, un veteran din clasa muncitoare care revenise de la Primul Război Mondial, purtînd răni psihologice adînci. "Spre far" (1927) descrie două zile la distanță de zece ani. Subiectul are la bază anticiparea familiei Ramsay a unei excursii spre far și reflecția ulterioară despre
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
dintr-un efectiv de 10000 de oameni mor de frig și boli. Totuși, primăvara următoare armata iese din tabăra de la Valley Forge în ordine, în parte mulțumită unui program de instruire pe scară largă, supravegheat de către Baronul von Steuben, un veteran al statului major prusac. Britanicii evacuează Philadelphia pentru a se îndrepta spre New York dar Washington îi atacă la Monmouth și îi obligă să se retragă de pe terenul de luptă. După aceasta britanicii continuă să se îndrepte spre New York în timp ce Washington
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]
-
Polonia Congresului, Vîrtuți Militari a fost redenumită „Medalia Militară Poloneză” ("Medal Wojskowy Polski"). Au fost păstrate atat statutul ordinului Vîrtuți Militari cat și privilegiile asigurate celor decorați. A fost creată o comisie specială care să se ocupe de acordarea ordinului veteranilor campaniilor napoleoniene din 1812, 1813 și 1814. Pana în 1820 au mai fost decernate 1.213 de ordine. Printr-un decret regal de pe 5 iunie 1817, toți cei decorați cu Crucea de Aur au fost înnobilați. În acele vremuri, Regatul
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
VÎrtuți Militarii primii soldați și ofițeri pentru faptele lor de vitejie din timpul primului război mondial și al celui polono-ucrainean. Pana în 1923, cand s-a încetat decernarea noilor medalii, au fost decorați 6.589 de militari. Cei mai multi decorați erau veterani ai războiului polono-sovietic, dar și alți veterani ai războaielor începutului secolului al XX-lea, sau ai insurecției din ianuarie. Au fost decorate cu Crucea de Argint două orașe (Lwów și Verdun) și 14 drapelele de luptă ale 14 regimente de
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
faptele lor de vitejie din timpul primului război mondial și al celui polono-ucrainean. Pana în 1923, cand s-a încetat decernarea noilor medalii, au fost decorați 6.589 de militari. Cei mai multi decorați erau veterani ai războiului polono-sovietic, dar și alți veterani ai războaielor începutului secolului al XX-lea, sau ai insurecției din ianuarie. Au fost decorate cu Crucea de Argint două orașe (Lwów și Verdun) și 14 drapelele de luptă ale 14 regimente de infanterie, 6 de cavalerie, un batalion de
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
de geniști, o unitate de servicii auxiliare deservite de femei și a 12 unități de artilerie. Pe 24 noiembrie 1922 a fost deschisă o noua listă de decorare pentru timp de pace. În 1923 a fost decernata ultima medalie unor veterani ai primului război mondial și al celui polono-sovietic, după care acordarea de Vîrtuți Militari a încetat. Pe 25 martie 1933, Seimul a votat o nouă lege a Ordinului Vîrtuți Militari ("Ustawa o Orderze Vîrtuți Militari") prin care era modificată formă
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
celui polono-sovietic, după care acordarea de Vîrtuți Militari a încetat. Pe 25 martie 1933, Seimul a votat o nouă lege a Ordinului Vîrtuți Militari ("Ustawa o Orderze Vîrtuți Militari") prin care era modificată formă tuturor crucilor și se extindeau privilegiile veteranilor ordinului, modificând legea din 1919. Astfel, toți cei decorați cu Vîrtuți Militari au avut dreptul să cumpere bilete de tren cu o reducere de 80%, statul plătea pentru îngrijirea sănătății lor și se obligă să le asigure slujbe care să
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
de Tassigny și Gheorghi Jukov. Armatele poloneze formate pe teritoriul Uniunii Sovietice, care au participat la luptele de pe frontul de răsărit au fost decorate de asemenea cu Ordinul Vîrtuți Militari. Pe 11 noiembrie 1943, generalul Zygmunt Berling a decorat 16 veterani ai bătăliei de la Lenino cu Crucea de Argint. Pe 22 decembrie 1944, Comitetul Polonez de Eliberare Națională (Polski Komitet Wyzwolenia Narodowego), sprijinit de sovietici, a emis un decret prin care acceptă că Ordinul Vîrtuți Militari să fie cea mai înaltă
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
Garda Imperială Franceză desemnează o unitate militară, înființată în 1804, anul fondării Primului Imperiu, încorporând soldați din „Garda Primului Consul”, veterani ai campaniei din Italia, campaniei din Egipt și ai celei de-a doua campanii din Italia. Unitatea a fost dizolvată în 1815, atunci când a avut loc Restaurația franceză. Unitatea a inclus, pe tot parcursul existenței sale, propria infanterie, cavalerie și
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
Bonaparte („ghizii”), apoi, începând cu 1802, ei devin „Garda Consulară”. Soldații din această unitate vor forma coloana vertebrală a Gărzii Imperiale, fondate în 1804. La fondarea Gărzii, mulți dintre soldați aveau deja o experiență de luptă de 12 ani, fiind veterani ai războaielor revoluționare și ai campaniilor napoleoniene ce au urmat. Sub acest nume erau cunoscute o serie de unități de infanterie, cavalerie și artilerie, organizați într-o unitate combativă care de obicei regrupa artileria și infanteria sub aceeași comandă. Din
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]