75,079 matches
-
în anul 1869. El a apărut mai întâi în foileton în cotidianul "A Hon" ("Patria") din Pesta, apoi în șase volume editate de Editura Athenaeum din Pesta. Acțiunea romanului se petrece în perioada Revoluției Maghiare din 1848-1849, fiind inspirată din lupta poporului maghiar pentru libertate și independență împotriva monarhiei habsburgice. Romanul a fost scris în mijlocul luptelor politice de după compromisul austro-ungar (1867), urmărind să descrie avântul patriotic din anii 1848-1849 și să reafirme obiectivul independenței maghiare. Jókai s-a inspirat din lucrarea
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
din Pesta, apoi în șase volume editate de Editura Athenaeum din Pesta. Acțiunea romanului se petrece în perioada Revoluției Maghiare din 1848-1849, fiind inspirată din lupta poporului maghiar pentru libertate și independență împotriva monarhiei habsburgice. Romanul a fost scris în mijlocul luptelor politice de după compromisul austro-ungar (1867), urmărind să descrie avântul patriotic din anii 1848-1849 și să reafirme obiectivul independenței maghiare. Jókai s-a inspirat din lucrarea istorică "Magyarország függetlenségi harcának története" (1865) scrisă de episcopul Mihály Horváth, din știrile publicate în
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
Liedenwall, o rudă săracă a familiei de care se îndrăgostește și cu care se logodește. Declanșarea Revoluției în martie 1848 produce schimbări importante. Ödön se alătură forțelor revoluționare, devenind comisar șef al guvernului revoluționar maghiar. Spre sfârșitul lunii octombrie, după lupte grele și regruparea forțelor reacționare, doamna Baradlay se duce la Viena și-i convinge pe ceilalți doi fii să revină în Ungaria. Richárd reușește să ajungă în țară, împreună cu regimentul de husari pe care-l conducea, după traversarea istovitoare a
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
copiii lui Ödön ce se adăposteau acolo de frica holerei. Atacată de armata imperială, oastea maghiară se retrage din fața inamicului la Kassa (4 ianuarie 1849), dar obține o victorie glorioasă la Isaszeg (6 aprilie 1849). Richárd luptă eroic în ambele lupte; el se confruntă cu Ottó Palvicz într-un duel pe viață și pe moarte pe câmpul de luptă din pădurea Királyerdő și îl rănește mortal; înainte de a muri, ofițerul austriac îl roagă pe husar să-i găsească băiatul și să
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
din fața inamicului la Kassa (4 ianuarie 1849), dar obține o victorie glorioasă la Isaszeg (6 aprilie 1849). Richárd luptă eroic în ambele lupte; el se confruntă cu Ottó Palvicz într-un duel pe viață și pe moarte pe câmpul de luptă din pădurea Királyerdő și îl rănește mortal; înainte de a muri, ofițerul austriac îl roagă pe husar să-i găsească băiatul și să-l ia în grija sa. Richárd și Ödön iau parte apoi la asediul cetății Buda (4-21 mai 1849
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
naționale, prefect și comisar al guvernului, susținând eliberarea maghiarilor de sub dominația habsburgică. Fratele său, Richárd Baradlay, seamănă cu György Beöthy, un văr al lui Ödön Beöthy, care a participat ca ofițer (mai întâi ca maior și apoi ca locotenent-colonel) la luptele revoluționare din anii 1848-1849. El a fost condamnat la moarte (ca și Richárd Baradlay) după înăbușirea revoluției și apoi grațiat, pedeapsa fiindu-i comutată ulterior într-o perioadă lungă de închisoare. Asemănarea personajelor literare cu persoanele reale nu este fidelă
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
la Viena a unei delegații maghiare din care făcea Ödön Baradlay are multe asemănări cu misiunea lui Jókai. Bombardarea Pestei și asaltul asupra cetății Buda sunt descrise potrivit amintirilor autorului, participant la acele evenimente istorice. Un alt episod (participarea la lupta de eliberare a „ștrengarului” Gergő Boksa) pare a proveni dintr-o întâmplare la care a participat tâlharul Sándor Rózsa, pe care Jókai l-a cunoscut atunci când i-a transmis un mesaj din partea lui Kossuth. Participant activ la Revoluția Maghiară din
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
din partea lui Kossuth. Participant activ la Revoluția Maghiară din 1848-1849, scriitorul Mór Jókai a intenționat să eternizeze amintirea acelei perioade de „schimbare a conștiințelor”. El nu a putut să-și materializeze mult timp această dorință, autoritățile imperiale austriece nepermițând rememorarea luptelor naționale antihabsburgice. În cele din urmă, Jókai a scris în anii 1861-1862 un roman intitulat "Modele politice" (în ), sperând că noul context politic era propice unui astfel de demers. Acel roman a fost publicat în 1864 sub formă de foileton
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
reducă privilegiile feudale și să desființeze iobăgia. Revoluția de la 1848 a căpătat astfel un pronunțat caracter social, care a completat caracterul său național. Timp de un sfert de secol, bătrânul Kazimir Baradlay, „omul cu inima de piatră”, a dus o luptă antinațională, preferând să păstreze privilegiile feudale ale familiei în dauna intereselor colective ale națiunii maghiare. Aflat în preajma morții, el cere ca fiii săi să rămână supuși loiali regimului habsburgic pentru a-și păstra averea și rangul nobiliar. Soția sa, care
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
până atunci, jură să nu-i respecte dispozițiile testamentare. Ea îi cheamă acasă pe fiii săi, plasați de tatăl lor în posturi în care slujeau interese străine. Primii doi fii (Ödön și Richárd) o urmează aproape imediat, luând parte la lupta pentru libertate din anii 1848-1849, în timp ce fiul cel mic, Jenő, format în spiritul birocratic austriac, rezistă un timp la rugămințile mamei sale, dar își revine atunci când luptele iau amploare. Spre deosebire de „omul cu inima de piatră”, doamna Baradlay încearcă să le
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
Primii doi fii (Ödön și Richárd) o urmează aproape imediat, luând parte la lupta pentru libertate din anii 1848-1849, în timp ce fiul cel mic, Jenő, format în spiritul birocratic austriac, rezistă un timp la rugămințile mamei sale, dar își revine atunci când luptele iau amploare. Spre deosebire de „omul cu inima de piatră”, doamna Baradlay încearcă să le insufle copiilor ei dragostea față de patrie și nevoia de a o sluji chiar și cu riscul sacrificiului. Într-o discuție cu fiul ei, Richárd, ea afirmă următoarele
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
destin istoric. Romanul are un caracter de epopee eroică, aspect evidențiat de invocațiile lirice ale autorului. Vorbind despre moartea lui Sándor Petőfi, Jókai se întreba retoric: "„Iar poetul care a străbătut bolta cerească aidoma unui meteorit nu cânta decât această luptă sfântă; despre această luptă răsuna ecoul de acolo din înălțimi, când a dispărut din fața noastră după orizontul necunoscut, acesta a fost ultimul său cuvânt. Poate că nici nu a căzut pe pământ, poate că la o nouă rotire a pământului
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
un caracter de epopee eroică, aspect evidențiat de invocațiile lirice ale autorului. Vorbind despre moartea lui Sándor Petőfi, Jókai se întreba retoric: "„Iar poetul care a străbătut bolta cerească aidoma unui meteorit nu cânta decât această luptă sfântă; despre această luptă răsuna ecoul de acolo din înălțimi, când a dispărut din fața noastră după orizontul necunoscut, acesta a fost ultimul său cuvânt. Poate că nici nu a căzut pe pământ, poate că la o nouă rotire a pământului îl vom vedea din
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
trei oameni ce plănuiau să arunce în aer un stadion și începe să-l urmărească pe Marco Sciarra, care a supraviețuit exploziei și, într-o încercare de scăpare, se urcă la bordul unui elicopter. Bond îl urmărește și, la sfârșitul luptei rezultate, îi aruncă din elicopter atât pe Sciarra, cât și pe pilot, furându-i inelul lui Sciarra, cu un însemn în formă de caracatiță pe el. După ce se întoarce la Londra, Bond este scos din munca de teren pe termen
Spectre (film) () [Corola-website/Science/334581_a_335910]
-
și pe pilot, furându-i inelul lui Sciarra, cu un însemn în formă de caracatiță pe el. După ce se întoarce la Londra, Bond este scos din munca de teren pe termen nelimitat de către actualul M, care se află într-o luptă pentru putere cu C, șeful noului Serviciu de Informații, care constă din fuziunea organizațiilor MI5 și MI6. C dorește să creeze tratatul cooperațional Nine Eyes între nouă țări, și își folosește influențele pentru a închide secțiunea '00' în acest proces
Spectre (film) () [Corola-website/Science/334581_a_335910]
-
prin intermediul CIA, cu scopul de a împiedică răspândirea comunismului în America Latină, perspectivă plauzibilă după ce Fidel Castro a înfăptuit revoluția din Cuba. După 1970, guvernul Braziliei a participat la "Operațiunea Condor", un vast plan de coordonare a dictaturilor militare latino-americane în lupta împotriva oponenților regimurilor lor dictatoriale. Această operațiune, care a fost inițiată tot de CIA, a avut ca rezultat un număr incalculabil de morți. În 1985, Brazilia a revenit la democrație, însă a rămas dominată de haosul economic, de sărăcie și
Istoria Braziliei () [Corola-website/Science/334592_a_335921]
-
Asediul orașului Calais a fost o bătăile dusă pentru controlul orașului și portului Calais în timpul blitzkriegului german prin care Wehrmachtul a ocupat nordul Franței în 1940. Luptele au precedat cu puțin evacuarea britanicilor din BEF (Corpul Expediționar) prin Dunkerque în timpul Operațiunii Dynamo. Cele două operațiuni au fost subiect de dezbateri pentru multă vreme, existând păreri conform cărora sacrificarea garnizoanei britanice de la Calais a fost un preț prea
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
către Calais. Pe 22 mai au sosit la Calais Regimentul al 3-lea regal de tancuri (3RTR), Bateria a 229-a antitanc de artilerie regală și Regimentul de infanterie „Regina Victoria” (QVR). Aceste mari unități nu erau complet pregătite pentru luptele care aveau să urmeze, transferul lor fiind făcut în mare grabă. Patru dintre cele douăsprezece tunuri antitanc ale bateriei nu au mai ajuns pe poziții. Regimentul al 3-lea de tancuri de sub comanda locotenent-colonelului Reginald Keller era echipat cu 21
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
douăsprezece tunuri antitanc ale bateriei nu au mai ajuns pe poziții. Regimentul al 3-lea de tancuri de sub comanda locotenent-colonelului Reginald Keller era echipat cu 21 de tancuri ușoare Mk I. Tanchiștii regimentului nu au reușit să aibă până la data luptelor nicio tragere de antrenament, iar tunurile nu fuseseră reglate pentru luptă. De asemenea, nu toate tancurile aveau în dotare instalații radio de emisie-recepție. QVR comandat de locotenent-colonelul J.A.M Ellison-Macartney era o unitate de recunoaștere dotată cu motociclete, fiind
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
Regimentul al 3-lea de tancuri de sub comanda locotenent-colonelului Reginald Keller era echipat cu 21 de tancuri ușoare Mk I. Tanchiștii regimentului nu au reușit să aibă până la data luptelor nicio tragere de antrenament, iar tunurile nu fuseseră reglate pentru luptă. De asemenea, nu toate tancurile aveau în dotare instalații radio de emisie-recepție. QVR comandat de locotenent-colonelul J.A.M Ellison-Macartney era o unitate de recunoaștere dotată cu motociclete, fiind încadrată cu militari rezerviști (Armata Teritorială). Din cauza unor greșeli de planificare
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
erau clasificați ca șoferi, iar din punct de vedere dotării cu armament aceștia erau încadrați pe post de „cavaleriști”. Din acest ultim motiv, ei aveau în dotare doar pistoale. Șoferii au primit puști doar în momentul în care au izbucnit luptele. Regimentul de tancuri a primit ordinul să înainteze de la Calais la Boulogne, în sprijinul apărătorilor orașului aflat sub atacul german. Aghiotantul comandantului BEF, generalul Douglas Brownrigg, a cerut detașarea a câtorva tancuri pentru escortarea unui convoi de camioane cu alimente
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
de tancuri a înaintat spre sud. Tanchiștii britanici au întâlnit la Guînes "Kampfgruppe" Kruger, o coloană formată din aproximativ jumătate dintre blindatele Diviziei I Panzer, care se apropia de Calais. Jumătate dintre tancurile britanice au fost distruse de germani în lupta de blindate care a urmat, iar cele care au supraviețuit s-au retras spre Calais. "Kampfgruppe" Kruger a continuat înaintarea spre Calais, declanșând seara atacuri împotriva celor efectivelor celor două regimente de proiectoare ale artileriei britanice, ale căror soldați luptau
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
de pe 23 mai, Guderian ordonase Diviziei a 10-a Panzer, (comandată de generalul Ferdinand Schaal), să ocupe orașul și portul Calais. Atacul diviziei a fost încetinit la Amiens, deoarece unitățile de infanterie care trebuia să o înlocuiască a întârziat în luptele de pe maul sudic al râului Somme. Din acest motiv, întăririle britanice trimise la Calais au ajuns pe poziții cu 24 până la 48 de ore mai înaintea atacului diviziei blindate germane. Schaal s-a plâns pe 24 mai că militarii săi
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
râului Somme. Din acest motiv, întăririle britanice trimise la Calais au ajuns pe poziții cu 24 până la 48 de ore mai înaintea atacului diviziei blindate germane. Schaal s-a plâns pe 24 mai că militarii săi sunt obosiți după o luptă grea de două zile la Stonne și că a pierdut peste jumătate din tancuri și o treime din transportoare în timpul bătăliei de mai sus și ca urmare a atacurilor RAF. Punctul central al defensivei orașului Calais era o citadelă, care
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
zidurile fortificate ale orașului - nu au fost atacate decât în a doua jumătate a după amiezii. În sprijinul unităților defensive, insuficient de puternice în această parte de sud-vest, au sosit subunități amestecate. Apărătorii au rezistat atacului până la căderea nopții, când luptele au luat o puază. Regimentul 59 german nu a putut să ia cu asalt pozițiile aliate până seara, pentru că au trebuit să înlocuiască unitățile Diviziei I Panzer. În timpul acelei zile, Nicholson a vorbit la telefon de mai multe ori cu
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]