75,302 matches
-
(denumire originală Meek's Cutoff) este un film western din 2010 regizat de Kelly Reichardt. Filmul a fost prezentat la a 67-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Veneția unde a participat la competiție. Povestea filmului este vag bazată pe
Scurtătura () [Corola-website/Science/325763_a_327092]
-
De asemenea, s-au construit și ukulele sopraninos și ukulele-bas, care va fi sfârșitul spectrului în dimensiune. De asemenea s-au construit versiuni electrice și electro. Ukulele soprano, numit standard în Hawaii, este cel mai mic și este ukulele cel original. În anii 1920 a fost dezvoltat un ukulele concert, cu dimensiuni puțin mai mari și sunet mai grav. În anii '40 a fost creat modelul bariton. Acordarea standard pentru ukelelele soprano, concert și tenor este în C, adică g'c
Ukulele () [Corola-website/Science/325743_a_327072]
-
Sovietice, în timp ce Shriffer e de părere că mesajul are origini extraterestre. Shriffer își face publică teoria, menționându-l și pe Bernstein, dar supervizorul acestuia din urmă - Isaac Lakin - este sceptic și îi cere lui Bernstein să își vadă de proiectul original și să ignore semnalul. Din cauza întreruperii lucrului la experimentele lor, Bernstein pierde o promovare, iar Cooper cade la examen. Semnalul amplifică problemele pe care Bernstein le are în relația cu prietena sa, Penny. În 1998, Peterson găsește un seif în
Timperfect () [Corola-website/Science/325744_a_327073]
-
este trimis să obțină o copie a descoperirilor lui Bernstein și ajunge să oprească tentativa de asasinat a lui Lee Harvey Oswald asupra președintelui John F. Kennedy. Paradoxul creează un univers paralel și pune punct definitiv legăturii cu anul 1998 original. Finalul romanului prezintă un 1998 al cronologiei originale decadent, cu dezastrul ecologic dând complet peste cap modul de viață al oamenilor. Peterson se retrage într-o fermă fortificată pe care și-o pregătise anterior, în timp ce Renfrew continuă să trimită semnale
Timperfect () [Corola-website/Science/325744_a_327073]
-
lui Bernstein și ajunge să oprească tentativa de asasinat a lui Lee Harvey Oswald asupra președintelui John F. Kennedy. Paradoxul creează un univers paralel și pune punct definitiv legăturii cu anul 1998 original. Finalul romanului prezintă un 1998 al cronologiei originale decadent, cu dezastrul ecologic dând complet peste cap modul de viață al oamenilor. Peterson se retrage într-o fermă fortificată pe care și-o pregătise anterior, în timp ce Renfrew continuă să trimită semnale către trecut, până când generatorul cedează. Însă înainte ca
Timperfect () [Corola-website/Science/325744_a_327073]
-
momentul în care l-au reinstituit în 2003), în timp ce Asociația malteză pentru drepturile bărbaților a continuat ca singura țară care a sărbătorit în modul continuu acest event în fiecare an în Februarie. Fiind singura țară rămasă care sărbătorea la data originala din Februarie, Asociația malteză pentru drepturile bărbaților a votat în 2009 pentru a schimba data sărbătorii lor la 12 martie pentru a fi în sincronism cu celelalte tari care începuseră să celebreze ZIB la acea dată. Deși Ziua internațională a
Ziua Internațională a Bărbatului () [Corola-website/Science/325740_a_327069]
-
biruitor” în numărul din 27 septembrie 1845 al revistei "The Broadway Journal", al cărei editor era Poe. Acest lucru nu era ceva neobișnuit pentru Poe, care a inclus și poeziile „The Coliseum” și „To One in Paradise” în povestiri. Manuscrisul original al poemului „Viermele biruitor” a fost deținut, începând din anii 1920, de o familie din Rhode Island. El a fost o lungă perioadă considerat pierdut, dar a apărut și a fost vândut unui colecționar pentru suma de 300.000 de
Viermele biruitor () [Corola-website/Science/325773_a_327102]
-
Hall" a câștigat patru premii Oscar la festivitatea organizată la 3 aprilie 1978. Producătorul Charles H. Joffe a obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun film, Allen pentru cel mai bun regizor și, cu Brickman, pentru cel mai bun scenariu original, iar Keaton pentru cea mai bună actriță. Allen a fost nominalizat și la premiul pentru cel mai bun actor, dar a pierdut în fața lui Richard Dreyfuss din "Adio, dar rămân cu tine". Filmul a câștigat un premiu Globul de Aur
Annie Hall () [Corola-website/Science/325777_a_327106]
-
comedie american 3D din 2012 cu Will Smith, Tommy Lee Jones și Josh Brolin. Filmul a fost lansat la 25 mai 2012 în Statele Unite, la zece ani după filmul Men in Black II și la cincisprezece ani de la premiera filmului original Men in Black. În film mai interpretează actorii Jemaine Clement și Emma Thompson, Barry Sonnenfeld revine în calitate de regizor, iar Steven Spielberg revine ca producător executiv. Această producție este al treilea film din seria de filme bazate pe benzile desenate realizate
Bărbați în negru 3 () [Corola-website/Science/325774_a_327103]
-
a adaptat piesa "Idioglossia" a lui Mark Handley. Actrița Jodie Foster interpretează o tânără femeie care trebuie să se confrunte pentru prima dată cu alte persoane după ce a fost crescută de mama ei într-o cabană izolată din munți. Muzica originală a fost compusă de Mark Isham. Foster a fost nominalizată la premiul Oscar și la Globul de Aur pentru interpretarea sa din film. Ea a câștigat Premiul Screen Actors Guild. După ce Violet Kellty este găsită moartă în urma unui accident vascular
Nell cea sălbatică () [Corola-website/Science/325781_a_327110]
-
își asumă proprii termeni de stil, "Dincolo de moarte" este foarte distractiv. Spectatorii post să urmărească instant acțiunea sau chiar să ridiculizeze moartea. Abordarea atmosferei nu admite un teren mai de mijloc." Criticul Roger Ebert a lăudat filmul ca "un thriller original și inteligent, bine regizat de Joel Schumacher" și a numit distribuția "talentați actori tineri, [care] umplu umbrele cu amestecul puternic de intensitate, teamă și încredere". Dar Ebert a criticat "Dincolo de moarte" pentru "manipularea intrigii care este nedemnă de strălucirea temei
Dincolo de moarte () [Corola-website/Science/325790_a_327119]
-
vii dar și al mecanismelor de adaptare a acestora la mediul. Mai mult, Al-Tusi a susținut că omul a evoluat dintr-un strămoș al maimuțelor antropoide actulale, fiind deci un precursor al teoriei evoluționiste. Al-Tusi este autor al multor tratate originale, dar și traduceri și comentarii, care ulterior s-au tradus și în limbile europene:
Nasir al-Din al-Tusi () [Corola-website/Science/325820_a_327149]
-
ca-ți arăt eu") este un serial de animație rusesc produs de Soiuzmultfilm. Serialul a fost creat în 1969 și a devenit un serial animat popular în Uniunea Sovietică. Alte episoade au fost produse în Rusia în 2006. Limba folosită originală este cea rusă, dar serialul conține puține dialoguri (de obicei interjecții). Serialul prezintă aventurile comice ale unui lup răutăcios care încercă să prindă (cu intenția, probabil, de a mânca) un iepure. În serial apar și alte personaje care, de obicei
Nu, pogodi! () [Corola-website/Science/325835_a_327164]
-
Eternitate (1988) (titlu original "Eternity") este un roman science fiction scris de Greg Bear. Este a doua carte din seria "Calea" și tratează evenimentele care au succedat deciziei de a diviza Axis City și de a abandona Calea din cartea anterioară, "Eon". În "Eon
Eternitate (roman) () [Corola-website/Science/325846_a_327175]
-
Brighton Beach Memoirs” , „Biloxi Blues”, „Broadway Bound”, „Femeile lui Jake”,(Jake's Women)", „The Goodbye Girl” și altele. Neil Simon a mai scris scenarii pentru peste douăzeci de filme. Între acestea se numără adaptări după piesele sale, dar și scenarii originale precum „The Out-of-Towners”,„Murder by Death” și „Adio, dar rămân cu tine!” (Goodbye Girl). Scenariile sale au obținut patru nominalizări pentru Premiul Oscar. În anul 1983 Neil Simon a devenit unicul dramaturg în viață având la New York un teatru purtându
Neil Simon () [Corola-website/Science/325837_a_327166]
-
pentru musicaluri că de exemplu „Sweet Charity” (1967) „Promises, Promises” (1968) ,„They’re Playing Our Song” (1978) și „I Ought to Be în Pictures” (1980). A mai scris și farsă „Un cuplu (feminin) ciudat” (1985), versiune pentru femei a piesei originale „Un cuplu ciudat”. Și în aceste lucrări el a exprimat, ca și în comediile sale teatrale, simțămintele păturii mijlocii americane, prin gură unor personaje nesigure și anxioase, obținând, totodată, efecte umoristice deosebite. Neil Simon a fost căsătorit de cinci ori
Neil Simon () [Corola-website/Science/325837_a_327166]
-
opiu. Epigraful de la început citează două versuri din poemul „Le Refus” (1831) al poetului și șansonetistului francez Pierre-Jean de Béranger (1780-1857), traduse în română ca „Mi-e inima o liră aninată, / Când te-ai atins de ea răsună-ndată”. Textul original al lui Béranger conține expresia „"Mon cœur"” (inima mea) și nu „"Son cœur"” (inima sa). Naratorul descrie una dintre compozițiile muzicale ale lui Usher ca „o anumită stranie variantă, o amplificare a ciudatei arii din ultimul vals al lui Von
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
Un fan devotat al scrierilor lui Poe, regizorul Curtis Harrington a abordat această povestire în primul și ultimul dintre filmele sale. Interpretând el însuși un rol dublu ca Roderick și Madeline Usher în ambele versiuni, Harrington a filmat scurtmetrajul său original mut de 10 minute pe peliculă de 8 mm în 1942, precum și o versiune nouă de 36 de minute intitulată simplu "Usher" pe peliculă de 35 mm în 2000, pe care a intenționat să o utilizeze într-un film antologie
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
a scris o piesă într-un singur act intitulată "The Fall of the House of Usher", inspirată din povestea lui Poe. Laura Grace Pattillo a scris în The Edgar Allan Poe Review (2006), „piesa [lui Tait] urmează destul de fidel povestirea originală a lui Poe, folosind o figură Chorus de sex feminin pentru a ajuta să ducă mai departe povestea pe măsură ce Friend (așa cum Tait îl numește pe narator) alternează între monolog și conversația cu Usher”. În filmul din 2008 al lui David
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
(1997, denumire originală The Night Flier) este un film de groază bazat pe povestirea cu același nume scrisă de Stephen King. A fost regizat de Mark Pavia și în rolurile principale interpretează actorii Miguel Ferrer și Julie Entwisle. Filmul prezintă povestea reporterului Richard
Demonul nopții () [Corola-website/Science/325866_a_327195]
-
vampirul îl face pe Richard Dees să-și piardă mințile. Richard Dees ia un topor și începe să lovească cu el cadavrele. Poliția apare și-l arestează pe Richard Dees, toate dovezile indicându-l pe el ca fiind criminalul. Povestirea originală este asemănătoare, singura diferență este introducerea unui nou personaj în film: Katherine Blair, o femeie reporter de la revista "Inside View", care este rivala lui Dees în ceea ce privește scrierea articolului. "" conține multe referiri la mitologia Stephen King, cele mai multe dintre ele nefiind prezente
Demonul nopții () [Corola-website/Science/325866_a_327195]
-
singura diferență este introducerea unui nou personaj în film: Katherine Blair, o femeie reporter de la revista "Inside View", care este rivala lui Dees în ceea ce privește scrierea articolului. "" conține multe referiri la mitologia Stephen King, cele mai multe dintre ele nefiind prezente în povestirea originală. În scenă în care Katherine se uită la unele dintre articolele lui Richard din "Inside View", vom vedea că cele mai multe titluri se referă la alte povestiri ale Stephen King. 'Springheel Jack Strikes Again!' se referă la "Strawberry Spring", 'Headless Lamaze
Demonul nopții () [Corola-website/Science/325866_a_327195]
-
editor al revistei "Heavy Metal", cea care a fost baza realizării filmului. Scenariul a fost scris de Daniel Goldberg și Len Blum. Filmul este o antologie a diferite povestiri fantastice și științifico-fantastice adaptate din revista "Heavy Metal" și alte povești originale în același spirit. Ca și revista, filmul prezintă o înaltă violență grafică, nuditate și sexualitate. Producția filmului a fost accelerată prin utilizarea a mai multor case de animație care au lucrat simultan pe diferite segmente, printre care casele de animație
Heavy Metal (film) () [Corola-website/Science/325849_a_327178]
-
case de animație care au lucrat simultan pe diferite segmente, printre care casele de animație CinéGroupe și Atkinson Film-Arts. Un film omagiu intitulat "Heavy Metal 2000" a fost lansat în anul 2000. Prima poveste a filmului (bazată pe o poveste originală de Dan O'Bannon și desenată artistic de către Thomas Warkentin), începe cu o navetă spațială care se afla pe orbită deasupra Pământului. O trapă a navei se deschide, eliberând un Corvette din 1960. Un astronaut este așezat în Corvette pe
Heavy Metal (film) () [Corola-website/Science/325849_a_327178]
-
modul în care acest obiect malefic a influențat numeroase civilizații de-a lungul timpului și în diferite locuri ale universului. Sfera, cunoscută sub numele de Loc-Nar, o forțează pe fată să urmărească mai multe întâmplări din trecut și viitor. Poveste originală de Daniel Goldberg și Len Blum, scrisă de Juan Giménez. Într-un distopic New York în anul 2031, cinicul șofer de taxi Harry Canyon povestește cum decurge o zi din viața lui în stil de film noir, mormăind despre tarifele sale
Heavy Metal (film) () [Corola-website/Science/325849_a_327178]