74,167 matches
-
deci o teorie a stratificării mondiale a societăților în „centre”, „semiperiferii” și „periferii”. Trăsătura distinctivă a noului sistem vizează unificarea unei „economii mondiale” cu o nouă „civilizație” („tehnologia capitalistă”). Această unificare reprezintă principala mutație capabilă să prevină transfigurarea noii „economii mondiale” (cea nord-europeană) în imperiu, așa cum s-a întâmplat cu celelalte „economii mondiale” din istoria universală. Vom urmări pe acest ax teoria lui Wallerstein și a școlii sale” (1990, p. 16). Analiza lui Wallerstein începe cu postularea contextului mondial sau cu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
periferii”. Trăsătura distinctivă a noului sistem vizează unificarea unei „economii mondiale” cu o nouă „civilizație” („tehnologia capitalistă”). Această unificare reprezintă principala mutație capabilă să prevină transfigurarea noii „economii mondiale” (cea nord-europeană) în imperiu, așa cum s-a întâmplat cu celelalte „economii mondiale” din istoria universală. Vom urmări pe acest ax teoria lui Wallerstein și a școlii sale” (1990, p. 16). Analiza lui Wallerstein începe cu postularea contextului mondial sau cu ceea ce Eberhard a numit „timpul mondial”. Într-un atare context trebuie plasată
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
noii „economii mondiale” (cea nord-europeană) în imperiu, așa cum s-a întâmplat cu celelalte „economii mondiale” din istoria universală. Vom urmări pe acest ax teoria lui Wallerstein și a școlii sale” (1990, p. 16). Analiza lui Wallerstein începe cu postularea contextului mondial sau cu ceea ce Eberhard a numit „timpul mondial”. Într-un atare context trebuie plasată analiza „sistemului social”, care, în viziunea sociologului amercian, nu este nici statul, nici societatea națională, ci „sistemul mondial”. Adoptând ca unitate de analiză sistemul mondial, Wallerstein
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
s-a întâmplat cu celelalte „economii mondiale” din istoria universală. Vom urmări pe acest ax teoria lui Wallerstein și a școlii sale” (1990, p. 16). Analiza lui Wallerstein începe cu postularea contextului mondial sau cu ceea ce Eberhard a numit „timpul mondial”. Într-un atare context trebuie plasată analiza „sistemului social”, care, în viziunea sociologului amercian, nu este nici statul, nici societatea națională, ci „sistemul mondial”. Adoptând ca unitate de analiză sistemul mondial, Wallerstein conchide că „statele suverane” trebuie văzute doar ca
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
16). Analiza lui Wallerstein începe cu postularea contextului mondial sau cu ceea ce Eberhard a numit „timpul mondial”. Într-un atare context trebuie plasată analiza „sistemului social”, care, în viziunea sociologului amercian, nu este nici statul, nici societatea națională, ci „sistemul mondial”. Adoptând ca unitate de analiză sistemul mondial, Wallerstein conchide că „statele suverane” trebuie văzute doar ca un tip de „structură organizațională”, între altele, în cadrul acestui „unic sistem social”. Sociologia epocală a sistemului mondial decupează patru „epoci majore” ale „sistemului mondial
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
contextului mondial sau cu ceea ce Eberhard a numit „timpul mondial”. Într-un atare context trebuie plasată analiza „sistemului social”, care, în viziunea sociologului amercian, nu este nici statul, nici societatea națională, ci „sistemul mondial”. Adoptând ca unitate de analiză sistemul mondial, Wallerstein conchide că „statele suverane” trebuie văzute doar ca un tip de „structură organizațională”, între altele, în cadrul acestui „unic sistem social”. Sociologia epocală a sistemului mondial decupează patru „epoci majore” ale „sistemului mondial modern”, faze de dezvoltare a sistemului la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nici statul, nici societatea națională, ci „sistemul mondial”. Adoptând ca unitate de analiză sistemul mondial, Wallerstein conchide că „statele suverane” trebuie văzute doar ca un tip de „structură organizațională”, între altele, în cadrul acestui „unic sistem social”. Sociologia epocală a sistemului mondial decupează patru „epoci majore” ale „sistemului mondial modern”, faze de dezvoltare a sistemului la scară globală: a) „originile și condițiile timpurii ale sistemului mondial, încă numai un sistem mondial european” (pragurile acestei epoci sunt 1450-1640); b) „consolidarea sistemului” (1640-1815); c
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mondial”. Adoptând ca unitate de analiză sistemul mondial, Wallerstein conchide că „statele suverane” trebuie văzute doar ca un tip de „structură organizațională”, între altele, în cadrul acestui „unic sistem social”. Sociologia epocală a sistemului mondial decupează patru „epoci majore” ale „sistemului mondial modern”, faze de dezvoltare a sistemului la scară globală: a) „originile și condițiile timpurii ale sistemului mondial, încă numai un sistem mondial european” (pragurile acestei epoci sunt 1450-1640); b) „consolidarea sistemului” (1640-1815); c) „conversiunea economiei mondiale într-o întreprindere globală
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
un tip de „structură organizațională”, între altele, în cadrul acestui „unic sistem social”. Sociologia epocală a sistemului mondial decupează patru „epoci majore” ale „sistemului mondial modern”, faze de dezvoltare a sistemului la scară globală: a) „originile și condițiile timpurii ale sistemului mondial, încă numai un sistem mondial european” (pragurile acestei epoci sunt 1450-1640); b) „consolidarea sistemului” (1640-1815); c) „conversiunea economiei mondiale într-o întreprindere globală posibilă prin transformarea tehnologică a industrialismului modern” (1815-1917); d) consolidarea acestei economii mondiale capitaliste din 1917 până
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
între altele, în cadrul acestui „unic sistem social”. Sociologia epocală a sistemului mondial decupează patru „epoci majore” ale „sistemului mondial modern”, faze de dezvoltare a sistemului la scară globală: a) „originile și condițiile timpurii ale sistemului mondial, încă numai un sistem mondial european” (pragurile acestei epoci sunt 1450-1640); b) „consolidarea sistemului” (1640-1815); c) „conversiunea economiei mondiale într-o întreprindere globală posibilă prin transformarea tehnologică a industrialismului modern” (1815-1917); d) consolidarea acestei economii mondiale capitaliste din 1917 până astăzi (cu tensiunile „revoluționare” pe
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
epoci majore” ale „sistemului mondial modern”, faze de dezvoltare a sistemului la scară globală: a) „originile și condițiile timpurii ale sistemului mondial, încă numai un sistem mondial european” (pragurile acestei epoci sunt 1450-1640); b) „consolidarea sistemului” (1640-1815); c) „conversiunea economiei mondiale într-o întreprindere globală posibilă prin transformarea tehnologică a industrialismului modern” (1815-1917); d) consolidarea acestei economii mondiale capitaliste din 1917 până astăzi (cu tensiunile „revoluționare” pe care această consolidare le-a provocat). Analiza începe cu examinarea „marii crize” pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
condițiile timpurii ale sistemului mondial, încă numai un sistem mondial european” (pragurile acestei epoci sunt 1450-1640); b) „consolidarea sistemului” (1640-1815); c) „conversiunea economiei mondiale într-o întreprindere globală posibilă prin transformarea tehnologică a industrialismului modern” (1815-1917); d) consolidarea acestei economii mondiale capitaliste din 1917 până astăzi (cu tensiunile „revoluționare” pe care această consolidare le-a provocat). Analiza începe cu examinarea „marii crize” pe care Wallerstein o asimilează „preludiului medieval”. El examinează principiile componente ale sistemului (de atunci): a) pământul; b) proprietatea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
o asimilează „preludiului medieval”. El examinează principiile componente ale sistemului (de atunci): a) pământul; b) proprietatea; c) veniturile; d) clasele de bază (seniorii, țăranii și funcționarii, comercianții, militarii); e) statul și imperiile; f) lumile (chineză, mediteraneeană, nordică etc); g) economiile mondiale; h) tehnologiile; i) procesele (expansiune, contracție, creșteri, declin, inflații, dezertificare, pustiire etc.); j) temporalitățile (cicluri, durate, timpi scurți); k) structurile; l) conjuncturile; m) mecanismele (taxe, confiscări, profituri ocazionale, prăzi, îngrădiri, dări), etc. Școala de la Binghamton și grupul de la CEPAL: Immanuel
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
îngrădiri, dări), etc. Școala de la Binghamton și grupul de la CEPAL: Immanuel Wallerstein, A.G. Frank, S. Amin în chestiunea posibilității unei dezvoltări globale. Teoria „elevatoarelor”: M. Manoilescu Un A.G. Frank dovedește că în periferie efectul de „subdezvoltare” adus de expansiunea sistemului mondial îl depășește pe cel de „dezvoltare”. El numește acest proces „dezvoltarea subdezvoltării”, iar S. Amin, referindu-se la același aspect, vorbește despre „acumularea incapacităților dobândite”. Iată-ne dar, deja, în fața a două mari clase de teorii mondialiste: cele care-și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
patru ori mai mare decât salariul (asta explică „foamea de pământ” a țăranului, de vreme ce țăranul proprietar are față de țăranul salariat o superioritate enormă, căci își adaugă renta, care e de două ori mai mare ca salariul). Prin urmare, dezvoltarea economiei mondiale nu aduce un plus muncii sociale naționale, ci un minus. Să recapitulăm definițiile principalelor categorii: „centru”, „semiperiferie”, „periferie”. Ariile „centrale” sunt cele ce includ statele ale căror măreție și putere se datorează rolului economiilor lor, ce sunt „economii conducătoare” sau
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
economii conducătoare” sau „economii-lider”. Aceasta atrage după sine și putere militară, și putere culturală, întrucât avuția atrage după sine prestigiu și este atractivă pentru intelectualii cei mai buni ai epocii. Suportul economiei centrale este furnizat de poziția sa în „sistemul mondial”, care este una de dominație asupra periferiei. Periferia, la rândul ei, constă în ariile „coloniale” sau „subdezvoltate”, al căror rol este de a furniza materii prime și produse primare ariilor centrale în termeni avantajoși. Statele cu o poziție intermediară între
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și de exploatare a muncii, al structurii sociale în ansamblu altele. Prin urmare, trebuie să distingem între realitatea structurală a acestor arii și sistemele categoriale prin care o putem analiza. Scara celor trei arii este deci o scară de exploatare mondială care ierarhizează state puternice și state mai slabe. Ea este totodată, o scară de diferențiere (diviziune) internațională a muncii și de stratificare a veniturilor. Semiperiferia, încearcă să exploateze economic statele mai slabe în aria lor. Semiperiferia este, de asemenea, și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Ea a devenit, apoi, o arie centrală în secolul XX.” (Randall, 1988, p. 95) Să urmărim pentru moment alte concepte ale analizei globale: cicluri, crize, războaie, trenduri. Să consemnăm, mai întâi, cele două concepte globale ale analizei lui Wallerstein: economie mondială și imperiu mondial. Sintagma de economie mondială are la Wallerstein o accepțiune care pare a fi împrumutată de la Braudel. Există, spune Braudel, mai multe economii mondiale în istorie. Acestea sunt „economiile” lumilor vechi (economia Imperiului Roman, a Imperiului Bizantin etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
apoi, o arie centrală în secolul XX.” (Randall, 1988, p. 95) Să urmărim pentru moment alte concepte ale analizei globale: cicluri, crize, războaie, trenduri. Să consemnăm, mai întâi, cele două concepte globale ale analizei lui Wallerstein: economie mondială și imperiu mondial. Sintagma de economie mondială are la Wallerstein o accepțiune care pare a fi împrumutată de la Braudel. Există, spune Braudel, mai multe economii mondiale în istorie. Acestea sunt „economiile” lumilor vechi (economia Imperiului Roman, a Imperiului Bizantin etc.). Toate au sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în secolul XX.” (Randall, 1988, p. 95) Să urmărim pentru moment alte concepte ale analizei globale: cicluri, crize, războaie, trenduri. Să consemnăm, mai întâi, cele două concepte globale ale analizei lui Wallerstein: economie mondială și imperiu mondial. Sintagma de economie mondială are la Wallerstein o accepțiune care pare a fi împrumutată de la Braudel. Există, spune Braudel, mai multe economii mondiale în istorie. Acestea sunt „economiile” lumilor vechi (economia Imperiului Roman, a Imperiului Bizantin etc.). Toate au sfârșit așadar prin a se
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
trenduri. Să consemnăm, mai întâi, cele două concepte globale ale analizei lui Wallerstein: economie mondială și imperiu mondial. Sintagma de economie mondială are la Wallerstein o accepțiune care pare a fi împrumutată de la Braudel. Există, spune Braudel, mai multe economii mondiale în istorie. Acestea sunt „economiile” lumilor vechi (economia Imperiului Roman, a Imperiului Bizantin etc.). Toate au sfârșit așadar prin a se transforma în imperiu. Economia mondială europeană este prima care a evoluat spre un sistem mondial nonimperial, diferit de imperii
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
accepțiune care pare a fi împrumutată de la Braudel. Există, spune Braudel, mai multe economii mondiale în istorie. Acestea sunt „economiile” lumilor vechi (economia Imperiului Roman, a Imperiului Bizantin etc.). Toate au sfârșit așadar prin a se transforma în imperiu. Economia mondială europeană este prima care a evoluat spre un sistem mondial nonimperial, diferit de imperii, adică bazat pe o piață mondială, nu pe tribut ca mijloc de extragere a surplusului. Aceasta nu exclude însă ideea coexistenței economiei mondiale și imperiilor mondiale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Braudel, mai multe economii mondiale în istorie. Acestea sunt „economiile” lumilor vechi (economia Imperiului Roman, a Imperiului Bizantin etc.). Toate au sfârșit așadar prin a se transforma în imperiu. Economia mondială europeană este prima care a evoluat spre un sistem mondial nonimperial, diferit de imperii, adică bazat pe o piață mondială, nu pe tribut ca mijloc de extragere a surplusului. Aceasta nu exclude însă ideea coexistenței economiei mondiale și imperiilor mondiale cel puțin în epoca modernă timpurie. În plus, este posibil
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
lumilor vechi (economia Imperiului Roman, a Imperiului Bizantin etc.). Toate au sfârșit așadar prin a se transforma în imperiu. Economia mondială europeană este prima care a evoluat spre un sistem mondial nonimperial, diferit de imperii, adică bazat pe o piață mondială, nu pe tribut ca mijloc de extragere a surplusului. Aceasta nu exclude însă ideea coexistenței economiei mondiale și imperiilor mondiale cel puțin în epoca modernă timpurie. În plus, este posibil ca dinamismele imperiale să supraviețuiască în anumite state, dar, de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în imperiu. Economia mondială europeană este prima care a evoluat spre un sistem mondial nonimperial, diferit de imperii, adică bazat pe o piață mondială, nu pe tribut ca mijloc de extragere a surplusului. Aceasta nu exclude însă ideea coexistenței economiei mondiale și imperiilor mondiale cel puțin în epoca modernă timpurie. În plus, este posibil ca dinamismele imperiale să supraviețuiască în anumite state, dar, de regulă, acestea sunt supracoordonate (învăluite) de dinamismele „economiei mondiale”. „Statele centrale” luptă împotriva altor „state centrale”, acționând
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]