74,167 matches
-
studiilor de caz și exagerat principiul relativismului cultural potrivit căruia economia poate diferi enorm în culturi diferite. Aceast dialog urmează o serie de conferințe ținute de alți antropologi, de asemenea foarte cunoscuți în interiorul disciplinei, în fața unor audiențe ale angajaților Băncii Mondiale. Arjun Appadurai a vorbit despre relația dintre globalizare, sărăcie și cultură. Katherine Verdery și Sara Berry au discutat problemele legate de privatizarea drepturilor de proprietate asupra pământului în România (și Europa de Est în general), respectiv Zimbabwe. În momentul de față, cultura
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
În momentul de față, cultura - contribuția cea mai importantă a antropologiei la științele sociale - este privită ca fiind una dintre variabilele luate în considerare la elaborarea și implementarea proiectelor de dezvoltare. În urma „auditului” a 68 de proiecte realizate de Banca Mondială, antropologul Conrad Kottak (1990) a produs o clasificare a acestora din punctul de vedere al compatibilității culturale. El vorbește despre proiecte compatibile din punct de vedere cultural și proiecte incompatibile cultural. Deși multor practicieni din industria de dezvoltare cultura le
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
organizarea unor caravane și creșterea și comercializarea cămilelor. Acoperind o zonă deșertică de câteva ori mai mare decât teritoriul României, această populație menținea relații comerciale cu agricultorii din oaze sau din zonele mai fertile ale peninsulei. După al doilea război mondial, odată cu dezvoltarea enormă a industriei petroliere, organizarea economică a acestei populații s-a schimbat substanțial. Deși aceștia iubesc în continuare deșertul și cămilele, ei au început să meargă la lucru în Kuweit sau încearcă să atragă beneficiile modernizării. Acestea nu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltarea comunitară sunt domenii semnificativ abordate și dezvoltate în literatura de specialitate încă din anii ’60, dezvoltarea prin proiecte drept componentă a dezvoltării comunitare este un domeniu abordat mai recent și are la bază apariția fondurilor sociale finanțate prin Banca Mondială. Originile fondurilor sociale Atenția acordată dezvoltării prin proiecte a sporit odată cu lansarea primului fond social în Bolivia în 1987, Fondo Social de Emergencia, care promova dezvoltarea comunitară prin proiecte, ca un răspuns temporar, punctual la efectele și costurile sociale negative
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
social în Bolivia în 1987, Fondo Social de Emergencia, care promova dezvoltarea comunitară prin proiecte, ca un răspuns temporar, punctual la efectele și costurile sociale negative ale crizei economice și procesele consecutive de ajustare structurală ce o însoțeau. Ulterior, Banca Mondială a lansat un masiv program de creare și sprijinire a fondurilor sociale în țările subdezvoltate și în curs de dezvoltare (America Latină, Africa, Asia de Sud-Est, Europa Centrală și de Sud, spațiul ex-sovietic), astfel că, în momentul actual, sunt create cu sprijinul BM
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Domelen, 1998; Jorgensen, Van Domelen, 2000; Batkin, 2001; Rawlings et. al. 2004): fondurile sociale sunt agenții de rangul doi (second-tier) deoarece ele nu investesc în mod direct, ci doar administrează și distribuie fondurile venite de la alte organisme (de exemplu Banca Mondială în parteneriat cu guvernul țării respective), evaluând ofertele și supervizând investițiile realizate de instituțiile locale publice sau organizații ale societății civile și grupuri comunitare; fondurile sociale au autonomie operațională și practică un management modern. Deși ele sunt instituții publice, ele
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
suportului acestora, slaba implicare a comunității în derularea proiectelor - mai ales cele de tipul AGV -, finanțarea cu întârziere, evaluarea eronată a unor proiecte și nesustenabilitatea proiectelor după încheierea finanțării. La un deceniu după lansarea primului fond social în 1987, Banca Mondială a organizat un seminar internațional de evaluare a activității acestor instituții. Într-un document intitulat Social Funds: Main Achievements and Weaknesses (Bigio, 1997, pp. 4-6), pe lângă succesele înregistrate de aceste fondurile sociale au fost subliniate și limitele structurale/de contingență
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de comunitate, determinând trecerea de la proiecte de combatere a sărăciei la proiecte de dezvoltare socială. Într-o amplă analiză a rolurilor fondurilor sociale și a posibilităților acestora de a îmbunătăți situația celor săraci, rezultată în urma seminarului internațional organizat de Banca Mondială în 1997 (Bigio, 1997, p. 6), se arată că trei direcții de acțiune (recomandări) sunt fundamentale. Urmărind aceste recomandări și pe baza celor descrise în acest studiu, putem arăta că: a) fondurile sociale trebuie să se integreze mai bine și
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
În România, asistența socială, atât ca formare profesională, cât și ca intervenție socială, s-a bucurat în perioada 1927-1969 de o dezvoltare rapidă în cadrul Școlii sociologice de la București, coordonată de profesorii Dimitrie Gusti și Henri Stahl, pe baza unor standarde mondiale de vârf. În acea perioadă, asistența socială a devenit o profesie cu un statut bine conturat în contextul celorlalte profesii și cu rezultate notabile în planul cunoașterii, prevenției și recuperării unor probleme majore ce duc la marginalizarea individului și a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1969; preluarea selectivă a unor modele formative din țările occidentale cu o bogată experiență în domeniu. După Revoluție, asistența socială, ca profil universitar, a avut chiar de la început o șansă unică de dezvoltare rapidă în rândul celorlalte profesii, în conformitate cu standarde mondiale de vârf ale profesiei. Procesul de reconstrucție a sistemului de învățământ în asistența socială, inevitabil, s-a confruntat cu o largă gamă de dificultăți: lipsa unui corp semnificativ de asistenți sociali, dar și a unui sistem universitar de formare a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Pentru o societate centrată pe copil -, apărut în iulie 1997. Acest raport științific a fost elaborat pe baza unei ample cercetări, desfășurată pe o durată de aproape doi ani, la inițiativa Delegației Comisiei Europene, Consiliului Europei, a USAID, a Băncii Mondiale, a Departamentului pentru Protecția Copilului al Guvernului României și ONG-urilor. Cercetarea realizată pe baza unui eșantion la nivel național a avut ca obiectiv sprijinul factorilor politici de decizie la limpezirea opțiunilor la nivel organizațional, legislativ și politic privind direcțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de programe de anvergură în domeniul formării sau al dezvoltării unor servicii, asistența socială este încă un domeniu slab profesionalizat și caracterizat de decalaje uriașe de dezvoltare sectorială. Reformele legislative și instituționale cu suportul masiv al unor instituții internaționale (Banca Mondială, DFID, Comisia Europeană - vezi anexa cu programe majore derulate în ultimii ani) au înregistrat doar succese sectoriale (protecția copilului, sistemul de transferuri noncontributorii), însă fără a reuși obținerea unui înalt grad de profesionalizare sau construcția unei rețele de servicii la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în țările dezvoltate. Țările dezvoltate au și ele probleme nerezolvate legate de existența unor grupuri dezavantajate economic și sociosanitar, de disparități în oferta de servicii medicale între regiuni, de unele boli răspândite pentru care nu există încă tratament la nivel mondial (printre care cele mai cunoscute sunt infecția cu HIV și cancerul), legate de poluarea mediului, de consumul de droguri etc. Acestea au demonstrat că unele probleme nu își au rezolvarea doar în creșterea economică și au incitat discuții despre ce
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de sănătate și dezvoltarea socială Starea de sănătate a unei națiuni corelează cu multiple dimensiuni ale calității vieții: venit, loc de muncă, locuire și utilități, echitate și calitate a serviciilor de sănătate și educație, și nu numai. Conform definițiilor Organizației Mondiale a Sănătății adoptate în ultimii 30 de ani sănătatea unui om nu ar trebui să se rezume doar la o lipsă a bolii, ci și la o stare de prosperitate fizică, mentală și socială. Prin această definire modernă, sănătatea individului
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
este, de asemenea, un astfel de problemă, cu un impact global asupra sănătății și dificil de rezolvat pe termen scurt. Aceste tipuri de probleme au generat strategii comune de cooperare regională, între țări, cu sprijinul unor organizații globale, precum Organizația Mondială a Sănătății sau regionale, precum foruri ale Uniunii Europene, cu obiectivul de a găsi soluții pentru ameliorarea problemelor globale sau comunitare de sănătate și standard de viață. Națiunile Unite au stabilit pentru perioada 1990-2015 un plan de acțiune la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a Sănătății sau regionale, precum foruri ale Uniunii Europene, cu obiectivul de a găsi soluții pentru ameliorarea problemelor globale sau comunitare de sănătate și standard de viață. Națiunile Unite au stabilit pentru perioada 1990-2015 un plan de acțiune la nivel mondial, pentru a îmbunătăți unii indicatori globali implicați în dezvoltarea socială. Mă voi referi în continuare doar la unele dintre obiectivele propuse, ce sunt legate de îmbunătățirea indicatorilor de sănătate: • obiectivul nr. 4: se referă la reducerea mortalității infantile la nivel
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
forma examenelelor finale/de promovare. Alte aspecte intens analizate au fost legate de nivelul foarte scăzut de salarizare al cadrelor didactice și de starea precară a infrastructurii și dotărilor școlare. În rapoartele oficiale ale diferitelor organisme și instituții internaționale (Banca Mondială, OECD, UNICEF), precum și în evaluările proprii ale Ministerului Educației și Cercetării au fost însă analizate și elementele legate de politicile educaționale destinate susținerii dezvoltării sociale, promovării incluziunii sociale și reducerii sărăciei. Similar politicilor europene în domeniu, în România au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
permanenta redefinire a piețelor naționale și internaționale, au făcut referire la necesitatea dezvoltării economice și sociale. Paradigma liberală a dominat ideologia ultimului sfert de secol cu privire la căile de dezvoltare. Strategia liberală, promovată de organizații internaționale, printre care FMI și Banca Mondială, a susținut oportunitatea deschiderii piețelor naționale pentru formarea uneia internaționale prin liberalizarea comerțului și a investițiilor, ca și liberalizarea ratei dobânzii, privatizarea și deregularizarea în economiile naționale, asigurarea disciplinei fiscale, lărgirea bazelor de impozitare și scăderea ratelor marginale de impozitare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
dezvoltării sociale, trecând peste dependența tradițională a socialului de economic (Townsend, 2002; CSD, 2005). De altfel, referirea la perspectiva socială a dezvoltării vine să nuanțeze unul dintre aspectele dezvoltării durabile, la rândul său impusă ca obiectiv și concept pe plan mondial la întâlnirea la nivel înalt de la Rio de Janeiro, în 1992. Întâlnirea de la Copenhaga a fost urmată și de alte întâlniri la nivel înalt, unde reprezentanți ai guvernelor naționale au căzut de acord asupra oportunității proiectării și implementării unor planuri
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
9,6 37,2 23,4 6,1 25,8 Finlanda 2000 C 4,0 9,6 36,7 22,6 5,6 26,9 Sursa: WB, 2004: UNDP, HDR 2005 Procesul globalizării mută problema discrepanțelor de venit la scară mondială. Indicatorii de inegalitate utilizați pentru comparații internaționale arată un nivel de inegalitate foarte ridicat. Indicele Gini calculat la scară mondială atinge o valoare la limita superioară a valorilor naționale - 66,0. Citând Raportul Dezvoltării Umane din 1992, Wade (2001) atrage
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
6 5,6 26,9 Sursa: WB, 2004: UNDP, HDR 2005 Procesul globalizării mută problema discrepanțelor de venit la scară mondială. Indicatorii de inegalitate utilizați pentru comparații internaționale arată un nivel de inegalitate foarte ridicat. Indicele Gini calculat la scară mondială atinge o valoare la limita superioară a valorilor naționale - 66,0. Citând Raportul Dezvoltării Umane din 1992, Wade (2001) atrage atenția asupra faptului că în 1989 82,7% din PIB realizat în lume aparținea celor mai bogate 20% dintre țări
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pentru deschiderea economiei, respectiv intensitatea competiției pe segmentul de piață pe care acestea intră. Din perspectiva paradigmei neoliberale performanța economiilor asiatice certifică faptul că aceasta este calea spre creșterea bunăstării, în timp ce în cealaltă situație responsabile pentru eșecul integrării în sistemul mondial sunt considerate performanțele economice scăzute ale politicilor naționale (Mkandawire, 2002). Autori precum Wade (2001) observă că fluxurile financiare din zilele noastre „curg” spre țările bogate, în pofida deschiderii a tot mai multe piețe naționale spre cea internațională. Țările mai puțin dezvoltate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
observă că fluxurile financiare din zilele noastre „curg” spre țările bogate, în pofida deschiderii a tot mai multe piețe naționale spre cea internațională. Țările mai puțin dezvoltate intră, de regulă, în competiție pe piața produselor cu prelucrare primară, nestrategice pentru economia mondială, pentru producerea cărora există „avantaje comparative” la nivel național. Stimularea dezvoltării exporturilor unui set de produse pentru care există resurse naționale în țările lumii a treia sau în țări în curs de dezvoltare este departe de a fi o strategie
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
această activitate economică una profitabilă național - nivelul tarifelor de comerț și al importurilor pentru aceste produse - nu se află în mâinile guvernanților acestor țări (UN, 2002). Un contraexemplu celebru este cel al țărilor arabe, deținătoarele unei semnificative părți a resurselor mondiale de petrol, a căror decizie de majorare a tarifului de export al petrolului (1973) a constituit declicul crizei economice cu care s-au confruntat economiile dezvoltate la începutul anilor ’70. De asemenea, infuzia de capital străin prin extinderea companiilor transnaționale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sau Germania să fie reticentă față de deschiderea spre acestea și au respins adoptarea Constituției Europene. Odată ce acceptă participarea pe piața liberă, actorii se expun riscurilor și se așteaptă să înfrunte, inevitabil, perioade de criză și de destabilizare. Rapoarte ale Băncii Mondiale din ultimii ani arată însă că în țări ale lumii a treia sau în curs de dezvoltare (țări subsahariene, ale Americii Latine și ale Europei Centrale) perioadele de creștere ce au urmat perioadelor de destabilizare nu au readus populația la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]