76,247 matches
-
profesor de desen a liceului, Carol Wallenstein de Vella. Plecarea de la Sava a lui Lecca din anul 1859 s-a făcut prin demisie. După plecarea sa de la Buda și din momentul venirii sale la Craiova, Constantin Lecca și-a propus înființarea unei reviste similare "Bibliotecii românești" și a unei tipografii locale. Până în 1833, în Oltenia au ființat tipografii locale aflate în prejma bisericilor mânăstirești din Bistrița și probabil la Râmnic și Govora. Având ajutorul necondiționat a lui Petrache Poenaru și Grigore
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
în renumitul Institut de Editură Samitca. Institutul Samitca s-a transformat mai târziu în editura "Scrisul românesc", cea care a făcut epocă în secolul al XX-lea. Lui Constantin Lecca i se datorează editarea primei reviste din Oltenia ("Mozaicul") și înființarea primei tipografii din Craiova. Practic, acesta prin înființarea respectivei tipografii a făcut la Craiova ceea ce Gheorghe Asachi a realizat la Iași cu "Albina românească", Heliade Rădulescu la București cu "Curierul românesc" și nu în ultimul rînd, Zaharia Carcalechi la Buda
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
s-a transformat mai târziu în editura "Scrisul românesc", cea care a făcut epocă în secolul al XX-lea. Lui Constantin Lecca i se datorează editarea primei reviste din Oltenia ("Mozaicul") și înființarea primei tipografii din Craiova. Practic, acesta prin înființarea respectivei tipografii a făcut la Craiova ceea ce Gheorghe Asachi a realizat la Iași cu "Albina românească", Heliade Rădulescu la București cu "Curierul românesc" și nu în ultimul rînd, Zaharia Carcalechi la Buda cu revista "Biblioteca românească". Revista "Mozaicul" ar fi
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
toate păturile sociale. Pictura "Bătălia de la Călugăreni" făcută de Lecca, a fost expusă la "Expoziția artiștilor în viață" din anul 1870. Cronica de artă din acel an a criticat-o vehement și negativ, similar lucrărilor expuse de Aman. Încă de la înființarea Muzeului din București s-a aflat printre exponate tabloul lui Lecca intitulat "Intrarea lui Mihai Viteazul în Bolgrad". O copie a acestuia din urmă există actual și la Muzeul Militar din București. Tot aici se află și lucrarea ce-l
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
comună în raionul Zastavna din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 274 metri, pe malul râului Nistru, în partea de nord-vest a raionului Zastavna. Localitatea Crișceatec a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În anul 1765, negustorul Teodor Preda și răzeșii din Răpujineți au construit aici un schit cu hramul "Sfântul Ioan Botezătorul", care a deținut satul Crișceatec, un teren în satul Răpujineți și ½ din satul
Crișceatec, Zastavna () [Corola-website/Science/311396_a_312725]
-
care generalul Nicolae Rădescu, Grigore Gafencu, Nicolae Caranfil, Mihail Fărcășanu, Carol Citta Davila și Vintilă Brătianu s-au hotărît să formeze o organizație care să-i reprezinte pe românii din străinătate, rol pe care Comitetul Național îl refuzase. Întrunirea de înființare a Ligii a avut loc în ziua de 27 noiembrie 1950, la New York în localul organizației de asistență “Rumanian Welfare”, (conduse de Nicolae Caranfil). În afară de inițiatorii acțiunii au participal Brutus Coste, Emil Ghilezan, Pia Fărcășanu, Barbu Niculescu, Nicolas-René Ardăvanu, doctorul
Liga Românilor Liberi () [Corola-website/Science/311400_a_312729]
-
Ardăvanu, doctorul George Emil Palade, Titu Rădulescu-Pogoneanu, Dumitru Danielopol, Viorel V. Tilea, generalul Ion Gheorghe, inginerul Iulian Prundeanu, Gheorghe Munteanu, Matei Ghika-Cantacuzino, Florin Zaharia și alții. La întrunire a participat și Augustin Popa care însă nu a semnat actul de înființare. Ședința a fost prezidată de Nicolae Caranfil în calitate de gazdă. Generalul Rădescu a prezentat principiile de organizare ale noii asociații, după care Citta Davila și Grigore Gafencu au prezentat informații suplimentare. Consensul a fost tulburat de Augustin Popa, reprezentant al Partidului
Liga Românilor Liberi () [Corola-website/Science/311400_a_312729]
-
PNȚ, ceea ce l-a obligat să-și retracteze afirmația și să încuviințeze că exprimase un punct de vedere personal. În final, asistența a respins pretențiile lui Augustin Popa, care a părăsit furios întrunirea. Cei rămași și-au declarat acordul cu înființarea Ligii, au semnat actul constitutiv și l-au ales pe Nicolae Rădescu președinte. . Prin statut, liga își definea activitatea în modul următor: " " are drept scop să lupte pentru liberarea Patriei de sub jugul străin și tirania comunistă și pentru restabilitea unei
Liga Românilor Liberi () [Corola-website/Science/311400_a_312729]
-
Deși patru dintre principalii membri fondatori ai ligii fuseseră îndepărtați de regele Mihai din Comitetul Național Român, totuși în statul se menționa în mod limpede că Liga milita pentru reinstraurarea monarhiei constituționale în România. Regele Mihai a fost informat de înființarea Ligii de către generalul Nicolae Rădescu. Răspunsul a fost transmis printr-o scrisoare a generalului C. Petre-Lazăr, aghiotantul regelui, adresată lui Vintilă Brătianu, Carol Citta Davila, Mihail Fărcășanu, Grigore Gafencu, Emil Ghilezan și generalului Nicolae Rădescu: ""Mult stimați domni"<br>"Majestatea
Liga Românilor Liberi () [Corola-website/Science/311400_a_312729]
-
vaste preocupări literare și științifice. La botez a primit numele de "Gabriel Charles Dante", mai tarziu adopta numele de "Dante Gabriel" pentru a sublinia interesul său pentru poezie. Un supranume mai puțin cunoscut, "Octavian Nițu", este căpătat de Dante odată cu înființarea grupului de artiști "Altoiul Cultural". Frate al poetesei Christina Rossetti și al criticului literar William Michael Rossetti, se dedică încă din fragedă tinerețe literaturii, în special poeziei și urmează "King's College School", pe care însă o abandonează după patru
Dante Gabriel Rossetti () [Corola-website/Science/311402_a_312731]
-
se dedice picturii și urmează cursurile Academiei de Desen sub îndrumarea lui Henry Sass, unde devine prietenul lui William Holman Hunt, apoi își continua studiile cu pictorul Ford Madox Brown. Împreună cu John Everett Millais și William Holman Hunt participa la înființarea cercului prerafaelit, refuzând reproducerea mecanică a operelor manieriștilor care i-au succedat lui Rafael și Michelangelo. Expune primele sale tablouri în 1849 la expoziția londoneză ""Free Exhibition"". Critică îi este la început favorabilă. Întreprinde împreună cu Hunt o călătorie în Franța
Dante Gabriel Rossetti () [Corola-website/Science/311402_a_312731]
-
Austro-Ungaria, Franța, Imperiul Otoman, Italia și Rusia. România a fost invitată și ea, însă reprezentanții ei au avut doar dreptul să facă o declarație în timpul lucrărilor. Principatul autonom Bulgaria era micșorat față de varianta prevăzută în pacea de la San Stefano, prin înființarea provinciei autonome Rumelia, condusă de un guvernator creștin, numit de Poartă. Austro-Ungaria primea spre administrare Bosnia și Herțegovina, iar Anglia lua Insula Cipru, ca urmare a unei înțelegeri cu Turcia. În ceea ce privește România, au fost păstrate prevederile tratatului de la San Stefano
Congresul de la Berlin () [Corola-website/Science/311419_a_312748]
-
de caritate a tatălui său, „Trustul Prințului”, William și fratele său au dat împreună un interviu pentru prima dată la Ant & Dec. În iulie 2007, Prințul William a deschis cea de-a XX-a Sindrofie Mondială a Cercetașilor, sărbătorind centenarul înființării Mișcării Cercetașilor. În biografia Dianei, Prințesă de Wales, scrisă de Tina Brown în 2007 este menționat faptul că Prințul William și-a exprimat, ca și tatăl său, dorința de a deveni Guvernator-General al Australiei, deși realizarea ideii era considerată îndoielnică
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
este o mănăstire română unită (greco-catolică) ocupată abuziv de Biserica Ortodoxă Română. este atestată documentar din 1689 ca mănăstire unită, în contextul înființării Bisericii Române Unite. Acest așezământ monahal aparținând Ordinului Sfântul Vasile cel Mare a fost una din principalele mănăstiri din Ardealul de Nord. Până la scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma în afara legii de către regimul comunist în anul 1948, a funcționat aici
Mănăstirea Bixad () [Corola-website/Science/312335_a_313664]
-
acest fapt este datorit morții soției sale (deja în 1736) care îl nimerise profund (dar a mai fost căsătorit de două ori: 1739, 1741). Urmarea acestei catastrofe personale a provocat nu numai un viraj spre religie (de acea inițiator pentru înființarea și construirea bisericii reformate din Göttingen, 1740) ci și dedicația în întregime pentru științe. De o importanță deosebită sunt de exemplu descoperirile sale fiziologice, că sensibilitatea și iritabilitatea sunt legate de structurile de țesuturi vii. În anul 1739 a fondat
Albrecht von Haller () [Corola-website/Science/312398_a_313727]
-
1902 Iacob Marian și-a donat întreaga avere Consistoriului Diecezan Arad în scopul zidirii unei biserici parohiale în cartierul Iosefin. Constituirea parohiei ortodoxe din cartierul Iosefin se face în urma adunării parohiale din 17 aprilie 1921 convocată de av. Emanuil Ungurianu, înființarea parohiei fiind aprobată de Episcopia Aradului prin hotărârea nr. 1941/1921. În urma demersurilor lui Emanuil Ungurianu, în 1925 Primăria Timișoarei a donat parohiei un teren de 1319,8 m în Piața Asănești în vederea construirii bisericii, iar Guvernul a aprobat plata
Biserica ortodoxă din Iosefin (Timișoara) () [Corola-website/Science/312900_a_314229]
-
1931, slujba de sfințire cu ocazia punerii pietrei de temelie fiind făcută de episcopul Aradului, Grigorie Comșa și se încheie în anul 1936. Sfințirea s-a făcut în 8 septembrie 1936, de către episcopul Aradului, Andrei Magieru. Între anii 1939 (data înființării Episcopiei Timișoarei) și 6 octombrie 1946 (data inaugurării actualei Catedrale Ortodoxe) a servit drept catedrală ortodoxă, motiv pentru care mai este cunoscută sub numele de "Catedrala ortodoxă veche". După lucrările de restaurare biserica a fost binecuvântată în 1958 de episcopul
Biserica ortodoxă din Iosefin (Timișoara) () [Corola-website/Science/312900_a_314229]
-
Irina Vlah și Grigore Petrenco fac parte din Biroul executiv al Partidului Stângii Europene (majoritar comunist): au fost aleși cu prilejul celui de-al II-lea congres, la Praga, în 24 noiembrie 2007. În 2007, Grigore Petrenco a contribuit la înființarea « Comunității moldovenești din România », rezervată moldovenilor născuți în Republica Moldova, declarați ca « naționalitate » diferită de cea românească. Cunoscând legea română și bazându-se pe faptul că în România, cuvintele « naționalitate » și « cetățenie » au semnificații legale diferite, Grigore Petrenco se aștepta ca
Controversa identitară în Republica Moldova () [Corola-website/Science/312954_a_314283]
-
recunoscută prin acordarea Ordinului “Meritul Cultural” în grad de Ofițer pentru merite în domeniul “Artei spectacolului”, conferit prin decret prezidențial în 2004 și a Diplomei de Excelență pentru întreaga activitate artistică în 2006 (cu prilejul a 85 de ani de la înființarea Operei Naționale Române), talentul său pedagogic este demonstrat și răsplătit zilnic de marile succese ale studenților săi pe scenă și la concursurile naționale și internaționale de canto. Eleonora Enăchescu a contrbuit la succesul sopranei Valentina Naforniță la " BBC Cardiff Singer
Eleonora Enăchescu () [Corola-website/Science/312981_a_314310]
-
Dionisie Măierean, Ioan Moldovan care s-au implicat activ în administrarea fondurilor grănicerești alocate dezvoltării școlilor poporale din sudul Transilvaniei. Activitatea culturală a fost intens susținută prin coagularea în jurul Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român încă de la înființarea sa, a principalelor minți creatoare ale satului cum au fost pedagogul Moise Panga, Valeriu Florianu, Dionisie Drăgoiu, Dionisie Florianu, Petru Florianu, Liviu Florianu, Gheorghe Maxim. În plus, în Racovița s-a născut cântăreața de operă Florine Călinescu și actorul Tony
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
de 14 și 15 martie 1849 în apărarea podului de la Avrig. S-a pensionat la 1 mai 1850 și s-a stabilit în sat, dedicându-se până la sfârșitul vieții în 1879, luptei pentru apărarea drepturilor foștilor grăniceri, contribuind direct la înființarea cunoscutelor "Școli grănicerești" susținute din fondurile fostului regiment orlățean. Ani de-a rândul a îndeplinit funcția de președinte al Eforiei școlare precum și cea de curator-primar al bisericii. Dionisie Drăgoiu a fost căsătorit cu Maria Paul, fiică de ofițer al regimentului
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
la Cluj. În perioada anilor 1879 - 1896, cu mici întreruperi a îndeplinit funcția de președinte al Eforiei școlare locale, militând pentru progresul școlii dar și pentru ridicarea actualei biserici. La moartea sa, a lăsat o parte din averea sa pe seama înființării unei biblioteci poporale în Racovița iar o alta, pe seama acordării de burse elevilor racoviceni dornici a urma cursurile altor școli sau de a îmbrățișa o meserie. Liviu Florianu ( n. 21 august 1893, Racovița - d. 12 mai 1973, Racovița) a fost
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
de veac. Aici leagă strânse prietenii cu intelectualitatea sibiană a vremii: Visarion Roman, asesorul judiciar Ioan Crețu, protopopul Sibiului Ioan V. Rusu, etc. Într-o scrisoare adresată lui Vasile Nașcu și P. Tanco, Moise Panga descrie viața din Mărginime: O dată cu înființarea "Astrei", Moise Panga devine membru ordinar și mai apoi chiar membru de onoare al acestei instituții culturale transilvănene. La apelul lui V. Roman, el a fost printre primii donatori de cărți la biblioteca "Asociației", donația sa însumând peste 150 de
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
cel de la Blaj din zilele de 20-28 august 1869. Pentru meritele sale pe plan bisericesc a fost numit viceprotopop onorar. Pe plan cultural a fost un bun propovăduitor al intențiilor "Astrei", fiind membru ordinar al acestei instituții culturale încă de la înființarea sa. În literatura de specialitate analizată de Cornel Lupea apare după părerea sa o inadvertență: Parohul Petru Florianu a fost întemeietorul familiei cu același nume din Racovița care a avut urmași ce si-au lăsat amprenta în istoria satului și
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
aceste funcții a îndeplinit sporadic și funcția de președinte al Senatului școlar local iar după anul 1919 pe cea de inspector școlar districtual al școlilor române unite. De menționat este și activitatea sa neobosită pentru edificarea actualei școli generale precum și înființarea și susținerea adesea prin mijloace propri a Școlii inferioare de arte și meserii din sat, după anul 1930. Ca și tatăl său, Petru Florianu, Valeriu a fost membru ordinar al "Astrei" din 7 mai 1927 și membru pe viață al
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]