76,247 matches
-
India, un mare număr de indieni au reușit să emigreze în mod legal în Anglia. Primii pași spre autoguvernare au fost făcuți în India Britanică la sfârșitul secolului al XIX-lea odată cu numirea consilierilor indieni ai viceregelui britanic și cu înființarea prin legea din 1892 a consiliilor provinciale formate din nativi indieni. Pentru administrația locală au fost create adunări orășenști și districtuale, în care activau indieni aleși prin vot. Legea guvernării Indiei din 1909, cunoscută și ca "reformele Morley-Minto" (John Morley
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
l-a afectat mult pe Lagrange, el spunând: „"A fost nevoie doar de o secundă pentru a i se tăia capul, dar va fi nevoie de un secol pentru a se mai ivi un astfel de cap"”. În 1794, odată cu înființarea renumitei "Școli Politehnice" (École polytechnique), Lagrange a devenit primul profesor de analiză matematică, post pe care îl va ocupa (un an mai târziu) și la "Școala Normală" (). A continuat să publice lucrări de analiză matematică, printre care: "Théorie des fonctions
Joseph-Louis Lagrange () [Corola-website/Science/310900_a_312229]
-
care apărea din 30 mai 1957. De la apariție, în 1968, "" (Orizont Carpatin) era o publicație săptămânală pentru societate, politică și cultură ("Wochenschrift für Gesellschaft, Politik, Kultur"), distribuită în toate zonele din România cu populație germană. Redactor-șef al publicației, la înființarea, a fost Eduard Eisenburger, fostul redactor-șef de la "Volkszeitung". La sfârșitul anilor '60 avea un tiraj de 7.000 de exemplare. Includera Carpaților în titlul publicației avea ca obiectiv reînnodarea tradiției presei de limbă germană din Brașov, reprezentată de revista
Karpatenrundschau () [Corola-website/Science/310908_a_312237]
-
fost numit prima Olimpiada Zappeiană. A finantat construcția Zappeionului în Atena, un complex de clădiri, cu stadion, amfiteatru de conferințe și cu săli de gimnastică. Desigur, latifundiarul a acordat și alte ajutoare materiale. În România sunt cunoscute fondurile oferite pentru înființarea Academiei Române și pentru reclădirea capitalei București, pârjolite de un mare incendiu. Alte donații au fost trimise de el către instituțiile locurilor sale de naștere sau în alte părți din fostul Imperiu Otoman. Astăzi, Școala din Broșteni, Ialomița îi poartă numele
Evanghelie Zappa () [Corola-website/Science/310920_a_312249]
-
cât și cea a măsurilor de forța, ajungând până la sugerarea folosirii legii marțiale pentru înfrângerea opoziției. În ciuda politicii sale dure, Crispi a promovat și unele legi de mare imortanță pentru țară, prcum „Legea sănătății publice” din 1888 și cea a înființării curților de apel. Atenția specială acordată politicii externe a adus mari prejudicii lumii rurale, care se afla în declin încă din 1873. În parlament, atât forțele radicale, cât și cele conservatoare au făcut interpelări pentru a cere legi care să
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
OND a fost cea mai mare organizație sponsorizată de stat pentru petrecerea timpului liber de către italienii adulți. OND a devenit atât de popular, încât, în deceniul al patrule, fiecare oraș avea un club "Dopolavoro", ai cărui membri erau responsabili cu înființarea și întreținerea a peste 11.000 de terenuri de sport, peste 6.400 de biblioteci, 800 de cinematografe, 1.200 de teatre și cam 2.000 de orchestre. Participarea la activitățile "Dopolavoro" era voluntară, iar prezența masivă era cauzată de
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
1 în Divizia D și obține promovarea în eșalonul al 3-lea al fotbalului românesc. Deși echipa urma să evolueze în Divizia C, patronul clubului a cumpărat locul formației CSM Medgidia în Divizia B. Astfel, după doar 1 an de la înființare, Liberty Oradea începea sezonul 2004-2005 în cea de-a 2-a ligă valorică. La finele stagiunii echipa salontană a ocupat locul 5, iar juniorii I ai clubului au devenit vicecampionii româniei. Sezonul 2005-2006 a fost abordat cu antrenorul Adrian Văsâi
CF Liberty Oradea () [Corola-website/Science/310955_a_312284]
-
și Jan Ionică și mutându-se la Calafat, unde a jucat câteva meciuri în returul sezonului 2010-2011, numai pentru a fi desființată pentru a doua oară în aprilie 2011. Fotbalul a luat viață în Turnu Severin în anul 1929, prin înființarea echipei CS Sborul și a Asociației Căilor Ferate Române Turnu Severin (CFR Turnu Severin). După un an fotbaliștii feroviari caștigă primul trofeu, învingând la data de 6 august 1930 pe Hayduk Velco Negotin (Serbia) cu 3-1 în finala Cupei Prieteniei. În 1934
FC Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/310956_a_312285]
-
anul 1453, satul a fost divizat în partea scăunală și partea iobăgită, ultima aparținând juridic de Comutatul Alba de Jos până în anul 1783, după care a trecut la comitatul nou înființat, Alba Superioară. Imediat după militarizarea Racoviței ca urmare a înființării Graniței Militare Transilvănene de către Imperiul Habsburgic, cele două jumătăți de sat au fost unificate, satul fiind încorporat integral în Scaunul Sibiului. Începând din anul 1851, an care marchează sfârșitul graniței militare, Racovița trece în administrare civilă, ea făcând parte pe
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
de Sus se arondează Comunei Racovița la data de 31 decembrie 1950. Datorită poziției geografice, este de presupus că încă înainte de venirea ungurilor în Ardeal, Racovița a făcut parte din vestita "Terra Blahorum", menționată în documente încă din 1222. O dată cu înființarea Comitatului Sibiului atestat ca atare până în anul 1224, Racovița va fi făcut parte din aceasta iar mai apoi, din Scaunele Tălmaciului și Sibiului. După anul 1453, "partea iobăgită" a localității a rămas sub jurisdicția Comitatului de Alba, iar o dată cu anul
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
iobăgită", au fost unificate. Trecând din nou în administrație civilă în 1851 , localitatea a cunoscut numeroase reorganizări administrative, făcând parte rând pe rând din preturile: Rășinari, Sibiu și Cisnădie, care la rândul lor au făcut parte din Comitatul Sibiului. Prin înființarea județului Sibiu în 1919, Racovița a fost inclusă în teritoriul acestuia, aparținând de Cisnădie, Avrig și Tălmaciu. În 1950, în baza Legii nr.5/1950, județul Sibiu a fost desființat și transformat în raionul cu același nume, înglobat în Regiunea
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
au aprținut la Biserica din Orașul de Jos, care avea 7 000 de membrii. Situația anormală a fost cauzată de motivul, că condurcea orașului n-a vrut să aprobe cereriile pentru autorizație de construcție a parohiilor din oraș. Despărțirea și înființarea unei parohii noi a avut loc în 1993. Deoarece primăria n-a dat teren pentru demararea construcției, parohia a cumpărat în 1996 din resurse proprii și ajutoare din partea enoriașilor germani o casă. Finalizarea bisericii a avut loc în 2000 în
Dâmbul Pietros () [Corola-website/Science/309482_a_310811]
-
1820 s-au pus bazele unui comitet pentru întemeierea unei parohii evanghelice și autoritatea administrativă din Minden a încredințat superintendentului Scheer din Bielefeld evaluarea posibilității întemeierii unei comunități protestante autonome în Warburg. Raportul pozitiv al superintendentului Scheer a dus la înființarea parohiei în 1826. Superintendentul Scheer a fost extrem de surprins să afle de existența comunității protestante din Herlinghausen, care ținea de domeniul bisericesc pe care în administra dar “de a cărei existență habar nu avea”. Biserica congregației dominicane cu hramul "Maria-in-vinea
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
mod expres “Basarab infidelis Olacus noster “ Prezența acestor populații turcice în Țara Făgărașului e importantă pentru că doar aici (și în zona de curbură a Carpațiilor a Milcovului) ele au constituit o considerabilă prezență numerică care a determinat în ultimă instanță înființarea de structuri ecleziastice proprii care le-au permis practicarea religiei creștine catolice de care a fost condiționată acceptarea lor in regiunile controlate de regii unguri. Cumanii din Făgăraș au constituit doar un segment, o verigă relativ minoră într-o salbă
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
Fiind localitate de frontieră, satul a fost asimilat de timpuriu în unitățile de plăieși și pușcași, culminând cu militarizarea sa totală în cadrul Companiei a VII-a a Regimentului I de Graniță de la Orlat,în perioada 1765-1851. În perioada 1698-1765, premergătoare înființării graniței militare, populația s-a confruntat cu conflicte interconfesionale cauzate de procesul de unire a mitropoliei ortodoxe de Alba Iulia cu Biserica Catolică. Cu ocazia evenimentelor revoluționare din 1848, grănicerii racoviceni conduși de colonelul David Urs au participat la Marea
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
și "libertini", unul dintre aceștia fiind Ion Bobanga, menționat în anul 1765, căsătorit cu Maria, una din surorile lui Ștefan Hadju, nobil de Racovița. În cel de-al treilea deceniu de domnie al împărătesei Maria Tereza, Curtea de la Viena decide înființarea regimentelor grănicerești în Transilvania. Pentru ducerea la îndeplinire a misiunii a fost însărcinat la data de 5 iulie 1761 generalul de cavalerie Adolf Nikolaus von Buccow, al cărui proiect a fost aprobat de împărăteasă în 16 aprilie 1762. După înființarea
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
înființarea regimentelor grănicerești în Transilvania. Pentru ducerea la îndeplinire a misiunii a fost însărcinat la data de 5 iulie 1761 generalul de cavalerie Adolf Nikolaus von Buccow, al cărui proiect a fost aprobat de împărăteasă în 16 aprilie 1762. După înființarea Regimentului II de graniță românesc cu sediul la Năsăud în anul 1764, s-a început constituirea Regimentului I de Graniță cu sediul la Orlat, context în care a fost militarizată în întregime și Racovița, operație ce a durat până în anul
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
anul 1764, s-a început constituirea Regimentului I de Graniță cu sediul la Orlat, context în care a fost militarizată în întregime și Racovița, operație ce a durat până în anul 1766 și a fost condusă de generalul Ziskovic. Hotărârea de înființare a fost luată în 24 februarie 1765, hotărâre ce a stat la baza întocmirii unei conscripții amănunțite ce prevedea stabilirea numărului de locuitori ce puteau fi încorporați precum și cuantumul despăgubirilor ce trebuia să fie plătite de către autoritățile militare „proprietarilor” satului
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
de Sus și Scoreiu pentru întregirea efectivelor. Această situație a dăinuit până la desființarea graniței militare în 1851. Fluctuațiile din efectivul companiei din Racovița nu au putut fi oprite nici chiar prin aplicarea de pedepse capitale, decât după mulți ani de la înființare, când autoritățile au început să ridice gradați mai mărunți din rândurile localnicilor, cum au fost: „fraitărul” Onea Metea în 1777; caporalii Ioan Bîrsan în 1784, Anton Cîndea în 1803; Nicolae Sîlca și Nicolae Suciu în 1834. Începând din 1800 apar
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
nume dat de locuitorii satelor vecine. Din aceste vremuri vin locuțiunile "a rade scoarța" sinonim cu "a fi sărac, lipit" și "a rade hireanul" aluzie la rădăcinoasa cu care „căsenii” își astâmpărau foamea. Realizările satului în această perioadă au fost înființarea „școlii grănicerești” în 1871, construirea bisericii greco-catolice între anii 1887-1890 (din 1948 în folosința BOR), construirea actualei școli generale în 1904 și executarea pe întreg teritoriul satului a lucrărilor de cadastru și crearea „Cărții funduare” a localității între anii 1871-1886
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
aceștia numărându-se numeroși racoviceni. Evenimentele petrecute în Rusia în primăvara anului 1917 au încurajat dorința acestor prizonieri de a se înrola ca voluntari în armata română. Dorința lor s-a realizat după ce Ministerul de război al României a aprobat înființarea „Corpului de voluntari transilvăneni și bucovineni” la Darnița, lângă Kiev, condus de șeful statului major, colonelul C.G. Pietraru. Președintele Comisiei a 7-a de recrutare a voluntarilor a fost protopopul Valeriu Florianu, ajuns aici după refugiul său din toamna anului
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Electrică Transilvana pe Acțiuni (SETA) din Sibiu. Punerea în funcțiune a avut loc la data de 10 octombrie 1931, alimentarea cu energie electrică făcându-se printr-o linie aeriană („trasă”) de 15kv de la Tălmaciu Pe plan cultural se poate menționa înființarea „Școlii inferioare de arte și meserii” și trecerea la învățământul obligatoriu de șapte clase, precum și avântul pe care l-a luat viața cultural-artistică a satului sub auspiciile „"Astrei"”. Criza economică din anii 1929-1933 a afectat în mod direct viața satului
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
a desființat în anul 1938. Reforma monetară și punerea în aplicare a „Legii conversiunii” a adus urmări dintre cele mai rele pentru locuitorii prinși în situația de „datorași”. În aceste condiții economice și sociale, un impact pozitiv l-au avut înființarea unor obiective industriale cum au fost: fabrica de ață Romanofir și Uzinele Mârșa. Fabrica „Romanofir” s-a construit și a fost pusă în funcțiune în secolul al XX-lea la sfârșitul deceniului al IV-lea în Tălmaciu și s-a
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
pomenit ea"”. Zvonurile despre colectivizarea agriculturii au cuprins întreaga țară, ele fiind negate de către Partidul Comunist Român prin mesaje de presă prin care critica „"metodele electorale maniste, care încercau zadarnic să sperie pe țărani cu basmul răsuflat al așa zisei înființări a colhozurilor!!!"”. Adevărul a fost aflat în 3-5 martie 1949 din „Hotărârea Plenarei Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român privind transformarea socialistă a agriculturii”, hotărâre care în esența ei viza în mod direct deposedarea țăranilor de dreptul lor de a
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
familii de țărani săraci și 71 de familii de țărani mijlocași. Colhozul (sau "Colectivul") nou înființat, așa cum a fost denumit de către localnici până la desființarea „gospodăriei” în 1989, era patronat de fabrica textilă „11 Iunie” din Cisnădie și a avut la înființare doar 3 vaci, 6 boi și 18 cai, iar ca unelte agricole: „22 de pluguri reformate și 33 grape stricate”. Înființarea "Colectivului" a generat mari tensiuni sociale în sat. Mulți locuitori, de teama de a nu fi înscriși cu forța
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]