74,442 matches
-
ordinii socio-politice actuale) și elevii care exprimă aceeași atitudine favorabilă perioadei actuale. În schimb, între profesorii percepuți a fi "nostalgici" și elevii cu atitudini de pozitivare a perioadei comuniste există o suprapunere atitudinală de doar 62,8 la sută. Două concluzii pot fi desprinse în urma examinării acestor date. Conchidem, mai întâi, că transmiterea atitudinilor favorabile ordinii actuale este mai facilă decât transmiterea de atitudini favorabile perioadei comuniste. Câteva nuanțări trebuie aduse acestei concluzii. După cum arată J. Glass, V.L. Bengtson și C.C.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
atitudinală de doar 62,8 la sută. Două concluzii pot fi desprinse în urma examinării acestor date. Conchidem, mai întâi, că transmiterea atitudinilor favorabile ordinii actuale este mai facilă decât transmiterea de atitudini favorabile perioadei comuniste. Câteva nuanțări trebuie aduse acestei concluzii. După cum arată J. Glass, V.L. Bengtson și C.C. Dunham (1986) într-o cercetare cantitativă centrată pe identificarea gradului de similaritudine atitudinală între trei generații în cadrul familiilor și pe descifrarea mecanismelor din spatele transmiterii intergeneraționale a atitudinilor, corespodența atitudinală între generațiile aceleeași
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
raportează la trecut cu nostalgie, deplângând securitatea socială măturată de instalarea ordinii capitaliste. După cum conclude istoricul A. Cioflâncă (2010), "comunismul a pierdut bătălia cu istoria, dar, cel puțin deocamdată, nu și pe aceea cu memoria". La o analiză mai atentă, concluzia trasă de A. Cioflâncă, potrivit căreia comunismul a pierdut bătălia cu istoria, dar nu și pe aceea cu memoria, trebuie revizitată. Raportul Tismăneanu, ca încununare a "procesului comunismului" revendicat și preparat gradual încă din zorii postcomunismului românesc, arată de fapt
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nu în sfera publică, ci în frontul subiectiv al amintirilor personale. Or problema majoră a elitelor anticomuniste este că împotriva "nostalgiei roșii" pe care un procent considerabil al populației o exprimă față de vechiul regim arma decretului oficial este fără efect. Concluzii generale Demersul analitic pe care tocmai l-am încheiat și-a propus să surprindă punctele de inflexiune ale procesului de construire, deconstruire și reconstruire discursivă a memoriei naționale românești. Ampla analiză diacronică pe care am întreprins-o a încercat să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
configurându-se ca memorie postnațională și ca memorie anticomunistă. Oficializarea discursului anticomunismului ca retorică de stat, dobândind hegemonie discursivă în sfera publică, este reflectată de comisionarea și asumarea Raportului de condamnare a comunismului de către Președinția României în 2006. Una dintre concluziile generale care se desfac din expunerea facerii și prefacerii memoriei naționale românești este rolul cardinal al statului ca principal agent mnemonic în modelarea conștiinței istorice naționale și în gestionarea politică a trecutului românesc. Școala este principalul instrument statal de socializare
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
colectivă se condensează pe suportul europenismului civic și nu pe cel al naționalismului etnic. Punctul de coagulare a identității colective s-a mutat astfel la supra-nivelul european, apartenența la comuniunea de valori democratice occidentale primând în fața descendenței etnice românești. Alte concluzii care se degajă în urma analizei empirice a articulării discursive a memoriei naționale românești prin prisma literaturii didactice au un caracter mai propunțat teoretic. Conceptualizările care adresează problematica memoriei colective, încercând să surprindă natura relației dintre prezent și trecut și a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
antreprenorii politici ai momentului și forța trecutului de a se impune în prezent chiar și în contra voinței actorilor contemporani. Analiza pe care am derulat-o asupra genezei culturale și dinamicii temporale a memoriei istorice românești autorizează, în primul rând, o concluzie negativă: facțiunile radicale atât ale paradigmei prezentiste (de ex: "teoria tradițiilor inventate", Hobsbawm și Ranger, 1983) cât și ale paradigmei conservatoriste (de ex: "teoria rezistivă a memoriei colective", Shils, 1981) sunt supralicitări teoretice fără prea mare suport empiric. Trecutul românesc
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
metaforice permează în toate profunzimile sale limbajul obișnuit, cât și întreg sistemul de gândire și acțiune utilizat de indivizi pentru a-și face viața zilnică mai ușoară și pentru a se descurca în mendrele existenței lor cotidiene. Iar dacă acceptăm concluzia, întemeiată în cuprinzătorul probatoriu întocmit în urma unor penetrante analize lingvistice, potrivit căreia "sistemul nostru conceptual ordinar, prin prisma căruia gândim cât și acționăm, are o natură fundamental metaforică" (Lakoff și Johnson, 1980, p. 3), avem motive serioase pentru a extinde
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
aceasta fiind ideea care se degajă cu forță din paradigma conservatoristă ipostaziată, de exemplu, în teoria memoriei colective ca tradiție a amintirii (Shils, 1981) în care trecutul păstrat în conștiința publică prezintă o certă refractaritate la tentativele prezenteiste de revizuire. Concluzia generală pe care am formulat-o la sfârșitul demersului nostru de cercetare a fost că dinamica istorică a memoriei naționale românești s-a configurat ca urmare a jocului tensional dintre o tradiție istorică a amintirii ce acționa ca rezistori în fața
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
memoriei istorice în general și a celei românești în particular, exemplificând, în plus, utilitatea teoretică a metaforei în demersul de conceptualizare a realității. Ca orice altă întreprindere umană, și lucrarea de față, prin asumpțiile sale teoretice, procedurile sale metodologice și concluziile sale epistemice, intră sub incidența inescapabilului principiu al failibilității (Peirce, 1931). Pe urmele filosofului pragmatist american, K. Popper a făcut o profesiune de credință din ideea failibilității cunoașterii umane, arătând că erorile și limitările rațiunii sunt un dat inexorabil al
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de detaliu și nu afectează substanța lucrării, acestea subminează totuși retorica "finalistă" pe care Raportul și-o arogă, deloc oportun, încă din titlu. Prezența atributului adjectival "final" relevă intenția de a închide orice dezbatere legitimă asupra naturii regimului comunism. 30 Concluzia "nelegitimității și criminalității" regimului comunist a fost deja avansată de către Sorin Ilieșiu în octombrie 2005 președintelui Traian Băsescu sub forma unui "Raport pentru condamnarea regimului comunist ca nelegitim și criminal". Capetele de acuzare formulate în acest document sunt reluate în
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cărora perioada actuală este "mai rea" și "mult mai rea" decât cea comunistă au fost recodată ca "Perioada comunistă era mai bună". 36 Termenul "revizionism", încetățenit în vocabularul istoriei academice, este pe de-a-ntregul neinspirat întrucât semantica sa sugerează că concluziile istorice, odată formulate și acceptate prin consensul majoritar al comunității de specialiști, intră în categoria enunțurilor definitive, devenind, ipso facto, nerevizuibile. Or, această concepție asupra rezultatelor cercetării științifice în general și ale celei istorice în particular, care ar putea fi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
empirice sunt tentative, provizorii și revizuibile. Cunoașterea istorică, în calitatea sa de sistem de enunțuri empirice despre trecut, intră la rândul ei sub jurisdicția epistemologică a principiului general al failibilismului. Astfel că și cunoașterea istorică este revizionistă, corectându-și continuu concluziile pe măsură ce apar informații noi despre trecut și pe măsură ce își șlefuiește optica teoretică prin prisma căreia interpretează datele brute ale trecutului. * Aparatul bibliografic este structurat în oglindă cu aparatul conceptual utilizat în corpul teoretic al lucrării. Pentru a maximiza claritatea și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și citatele din corpul textual al lucrării. ----------------------------------------------------------------------- MEMORIA NAȚIONALĂ ROMÂNEASCĂ 2 1 Introducere Memorie istorică, identitate națională, educație publică:... Chestiuni de metodă: hermeneutica discursivă Pedagogia națiunii: propovăduirea românității prin manualele școlare Reglarea conturilor cu trecutul comunist: politicile tranziționale ale memoriei Concluzii generale Bibliografie Abstract
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a reisntaurat parțial capitalismul în economie. „Marea revoluție culturală” a fost o vastă mișcare ideologică și socială care avea drept scop primenirea societății cu o nouă generație de revoluționari; anii „revoluției culturale” se caracterizează prin cultul personalității lui Mao. În concluzie, regimul comunist din China cunoaște trei etape: aliniere la modelul sovietic (1949-1957); detașare de sub modelul sovietic și „marele salt înainte” (19581976); transformarea Chinei într-un stat caracterizat prin economie de piață și regim politic comunist (după 1976); în 1989 a
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
omenesc, în repaus, acționează asupra solului cu o presiune egală cu greutate sa; la rândul său, acesta (solul) are o reacțiune egală cu greutatea corpului (altfel atletul s ar înfunda în sol) și de sens contrar (fig. 12, 13). În concluzie, pentru ca omul să poată ieși din starea de repaus sau să-și modifice viteza de deplasare trebuie să se realizeze exercitarea unei forțe care provine din contracția mușchilor și care este o forță interioară; această forță să se exercite având
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
evidențiat două orientări tehnice și specificul raporturilor dintre salturi în perspectiva unei sărituri de 18,00m: 1. tehnica “cu boltă” - lung - scurt - intermediar; Raportul optim între lungimea celor trei sărituri. Interpretarea analizelor biomecanice ale probei de triplusalt a determinat formularea concluziei că obținerea unor rezultate de valoare este condiționată de reducerea, pe cât posibil, a pierderilor de viteză orizontală și implicit de forță, în condițiile în care unii specialiști consideră că pasul săltat este “cheia ritmului” acestei tabili probe. Din cercetările biomecanice
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
persoana a III-a plural), iar predicatul regentei cere pronumelui introductiv al subiectivei să stea în nominativ (când această „cerință” nu este respectată, apare anacolutul - Cui îi place această piesă o mai poate vedea peste două zile.). Autoarea ajunge la concluzia că „din punct de vedere formal, gramatical, subiectul și predicatul se domină, așadar, reciproc, cu alte cuvinte sunt interdependente (cf. Sextil Pușcariu, Limba română, 1940, p. 156). Și dacă interdependența înseamnă dependență mutuală, înscrierea relației subiect-predicat la subordonare, ca un
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Y X + Y predicativă: X e subiectul lui Y X ← →Y apozițională: X e explicat de apoziția Y X = Y. După ce se menționează restricțiile de ordin formal pe care și le impun unul altuia subiectul și predicatul, se ajunge la concluzia că relația predicativă este o „interdependență sintactică”. Se precizează, de asemenea, că relația predicativă se manifestă și la nivelul frazei, între subiectivă și „propoziția-predicat”. Teoria este astfel formulată încât să rezulte diferența dintre subordonare (unde un termen este regent și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
poate găsi locul. Relația dintre subiect și predicat a fost interpretată și ca o relație de subordonare în cadrul căreia predicatul ar fi termenul regent, iar subiectul elementul subordonat, determinantul lui. Pornind de la propozițiile fără subiect, Barbu B. Berceanu ajunge la concluzia că numai predicatul poate fi considerat parte principală de propoziție; subiectul poate lipsi, (plouă, bate la ușă) părând - formal cel puțin - un fel de complement avantajat (prin acordul verbului cu el). Inconvenientul teoriei subordonării subiectului față de predicat, în termenii în
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
grup verbal alături de simboluri ca obiectul direct, obiectul indirect în dativ, atributiv(numele predicativ) etc.” Subiectul dobândește, în felul acesta, față de verb o poziție similară cu cea a complementelor respective, autoarea acordând subiectului statutul de determinant (modificator) direct al verbului. Concluzia că subiectul este un determinant al verbului se datorează faptului că, în viziunea sa „grupul verbal este o secvență de constituenți în interiorul căruia verbul îndeplinește rolul de nucleu, impunând gravitatea celorlalți constituenți în jurul lui, inclusiv a subiectului, prin intermediul cazului și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
deveni ce vrei sau prin adverbe relative, de exemplu: (Ea) este cum mi-am închipuit. Așadar, în cazul numelui predicativ (sau al predicativei) și în cazul complementelor (completivelor) obligatorii, toate în relație de interdependență, restricțiile formale au caracter unilateral. În concluzie, pentru a diferenția și prin denumire cele trei tipuri de interdependență discutate mai sus, „credem că ele s-ar putea numi: (1) relație de interdependență subiectivă, (2) relație de interdependență predicativă, (3) relație de interdependență completivă”. „Relația de interdependență subiectivă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
obligatorii, de vreme ce relația sintactică identificată este de interdependență. Credem că s-ar putea adopta termenul de propoziție inerentă pentru propoziția interdependentă față de subiectivă, predicativă și completivele obligatorii, în opoziție cu propoziția regentă, pentru propoziția determinată de completive facultative etc. În concluzie, s-ar putea vorbi, credem, de următoarele tipuri de relații sintactice, caracteristice pentru determinanții predicatului (sau ai verbului la moduri nepersonale): Relații de dependență ( = determinare) 1. Interdependență conform a. subiectivă criteriului b. completivă conform criteriului substituției c. predicativă restricțiilor formale
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
și eu iar fugeam acasă, plângând, stupind și blestemându-l” (I. Creangă, Amintiri din copilărie, p. 62). Dar el poate sta și înaintea substantivului determinat, ca în cazul construcției de tipul Zgomotoși copiii vin. Din analiza faptelor ajungem la următoarele concluzii: Predicatul circumstanțial este al doilea predicat, un predicat secundar care exprimă starea sau acțiunea modală raportată la subiectul sau obiectul propoziției. El este cerut, în general, de verbe intranzitive, verbe de mișcare sau de verbe tranzitive cu valoare absolută. Predicatul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
unanim pentru cazurile de tipul 1 și 2. Pe lângă cele două fapte sintactice constante, se mai constată și un fapt variabil de ordin semantic; tăria lexicală a verbului mijlocitor” (art. cit., p. 237). Judecând în felul acesta, autorul ajunge la concluzia că ,,neexistând... nici o altă deosebire între cele trei situații decât tăria lexicală a verbului,... nu mai există piedici în a-l considera și pe voioasă din exemplu 3 tot un nume predicativ...; pentru a nu ignora totuși elementul lexical variabil
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]