75,079 matches
-
la nicio scădere a capacității de luptă a Fighter Command. Următoarele obiective au fost alese pentru atacul de pe 13 august 1940. Cel mai important element al defensivei britanice a fost infrastructura complexă de detecție, comandă și control care asigura conducerea luptelor aeriene. Aceasta era „"Sistemul Dowding"”, care purta numele inițiatorului său, mareșalul aerului Sir H.C.T. "Stuffy" Dowding, comandantul RAF Fighter Command. Dowding a modernizat sistemul creat încă în 1917 de generalul-maior E B Ashmore. Principalele măsuri ale sistemului au fost puse
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
rapiditate. Informațiile erau transmise simultan la Cartierele generale al fiecărui grup aerian, unde era verificat de două ori mai înainte către alte camere operaționale, care erau la rândul lor plasate în buncăre subterane. Deoarece grupurile aeriene aveau controlul tactic al luptelor aeriene, ele erau organizate diferit față de Bentley Priory. Harta principală și masa de urmărire reprezenta doar zona de care era răspunzător grupul aerian și aeroporturile care depindeau de acesta. Numeroase echipamente radio și telefonice transmiteau și recepționau informațiile spre și
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
ordinul să patruleze în zona Canterbury. Dat fiind faptul că a considerat aceste forțe deja aflate în zbor insuficient de puternice, controlorii au dat ordin de interceptare escadrilelor 601, 213, 64 și 87 în perioada 06:30 - 06:35. Primele lupte au avut loc la 06:30. Datorită erorilor de identificare a observatorilor aerieni și a celor radar, KG 2 a reușit să lovească aeroportul fără să fie interceptat. KG 2 a revendicat distrugerea la sol a 10 avioane de vânătoare
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
sol. RAF a reușit să doboare un avion Bf 110. La 11:10, avioanele de vânătoare Bf 110 din V./LG 1 au decolat înaintea raidului bombardierelor din KG 54, cel mai probabil pentru momirea avioanelor de vânătoare RAF în lupte aeriene, pentru protejarea propriilor bombardiere. Numai că misiunea bombardierelor a fost anulată. Ordinul nu a ajuns în timp util și la V./LG 1, care și-a continuat misiunea spre zona de țintă. Cele 23 Bf 110 au continuat să
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
110 au fost distruse, în vreme ce o a treia dă cinci avioane germane distruse și cinci avariate. "Zerstörergeschwader" a revendicat o cifră ridicată de 30 de avioane de vânătoare RAF distruse, (în realitate, RAF a pierdut în acea zi, în toate luptele aeriene, doar 13 aparate de zbor), pentru o pierdere de 13 Bf 110 proprii. Atacurile din dimineața zilei se dovediseră a fi niște eșecuri de proporții. Atacurile au demonstrat că există mari probleme tehnice ale dispozitivelor de comunicație radio ale
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
și StG 2, care aveau ca misiune principală aeroporturile RAF Warmwell și Yeovil. I./JG 53 avea desemnate avioane care să zboare în fața bombardierelor de la Poole la Lyme Regis ca să încerce să momească avioanele de vânătoare britanice să intre în lupte aeriene, îndepărtându-le astfel bombardiere. I./JG 53 a ajuns deasupra teritoriului britanic la 16:00. Misiunea de ademenire a avioanelor RAF a eșuat. În schimb, elementele avansate germane au alarmat defensiva RAF cu cinci minute mai devreme. Când valul
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
J. O. Compston. Pierderile totale ale stației s-au ridicat la 24 morți și 42 răniți. Dar, Detling nu era un aeroport al RAF Fighter Command, ci al Bomber Command, iar bombardamentul nu a afectat în nici un fel capacitatea de luptă a aviației de vânătoare. I./KG 55, II./ KG 55 și III./ KG 55 au efectuat la rândul lor bombardamente. III./ KG 55 a atacat aeroportul Heathrow. Nu se cunosc rezultate și pierderile britanicilor. KG 55 au suferit pierderi grele
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
RAF nr. 3, 64, 111, 151, 234, 249, 601 și 609 au executat manevrele de interceptare. În conformitate cu înregistrările jurnalului JG 26, atacul britanic nu a produs pierderi bombardierelor germane. Doar trei avioane Bf 109 de escortă au fost doborâte în luptele aeriene cu vânătorii RAF. RAF Bomber Command a participat la rândul lui la luptele din acea zi. Deși comandantul Charles Portal a protestat față de ordinul de atac a aeroporturilor din Scandinavia, Ministerul Aerului a insistat pentru executarea unor asemenea raiduri
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
de interceptare. În conformitate cu înregistrările jurnalului JG 26, atacul britanic nu a produs pierderi bombardierelor germane. Doar trei avioane Bf 109 de escortă au fost doborâte în luptele aeriene cu vânătorii RAF. RAF Bomber Command a participat la rândul lui la luptele din acea zi. Deși comandantul Charles Portal a protestat față de ordinul de atac a aeroporturilor din Scandinavia, Ministerul Aerului a insistat pentru executarea unor asemenea raiduri. Escadrila nr. 82 RAF a trimis 12 bombardiere Bristol Blenheim să atace aeroporturile de la
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
marțiale. Acest pilot fusese la manșa singurului bombardier care s-a reîntors din raid. Restul a fost doborât de artileria antiaeriană și avioanele de vânătoare. Nouă membri ai echipajelor britanice au fost luați prizonieri, iar 24 au fost uciși în luptă. După căderea întunericului și acțiunile diurne ale"Adlertag" au trebuit să înceteze, Sperrle a trimis nouă avioane He 111 din "Kampfgruppe" 100 (Grupul de bombardament 100, KG 100) să execute un raid de bombardament strategic împotriva fabricii de avioane Supermarine
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
proastă calitate, a condițiilor meteo și a rezistenței RAF, atacurile asupra altor ținte au eșuat sau nu și-au atins complet obiectivele. Revendicările exagerate în războiul aerian nu erau ceva neobișnuit în epocă. În timpul Bătăliei Angliei, ca și în restul luptelor aeriene din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, ambele tabere au pretins că au doborât și au distrus la sol mai multe avioane inamice decât reușiseră în realitate. RAF Fighter Command a revendicat doborârea a 78 de avioane germane
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
64 de avioane inamice. În realitate, germanii au pierdut doar 47 de aparate de zbor-48 distruse și 39 grav avariate. În cealaltă tabără, "Luftwaffe" a revendicat distrugerea 70 de avioane Hawker Hurricane și Spitfires și alte 18 bombardiere Blenheim în luptele aeriene. Raportările depășeau pierderile reale ale britanicilor cu 700%. Germanii au pretins că au distrus și 84 de avioane de vânătoare RAF la sol. RAF a înregistrat de fapt pierderea la sol a doar 13 avioane de vânătoare, 11 bombardiere
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
a doar 13 avioane de vânătoare, 11 bombardiere și 47 alte aparate de zbor. Eșecul înregistrat în timpul "Adlertag" nu a oprit "Luftwaffe" să își continue campania. Atacurile împotriva aeroporturilor RAF au continuat pe tot parcursul lunilor august și septembrie 1940. Luptele au implicat un mare număr de avioane și au dus la pierderi grele în ambele tabere. "Luftwaffe" nu a reușit să dezvolte o strategie coerentă pentru distrugerea RAF Fighter Command. La început, germanii au încercat să distrugă bazele RAF, apoi
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
moralului populației britanice prin bombardarea zonelor rezidențiale. Incapacitatea "Luftwaffe" de identificare a rețelei de radare și confuzia dintre bazele aviației de vânătoare și a altor comandamente RAF (paza de coastă, aviația flotei etc) au subminat eforturile pentru distrugerea capacității de luptă a RAF Fighter Command. "Luftwaffe" a subestimat capacitatea de detecție a sitemelor radar britanice și nu au reușit să înțeleagă sistemul operațional de comandă și control al zborurilor. OKL a considerat că informațiile furnizate de stațiile radar îi vor determina
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
sitemelor radar britanice și nu au reușit să înțeleagă sistemul operațional de comandă și control al zborurilor. OKL a considerat că informațiile furnizate de stațiile radar îi vor determina pe britanici să trimită avioanele de vânătoare să se implice în lupte aeriene de mare amploare, în timpul cărora ar fi fost decimate de "Luftwaffe". Industria producătoare de avioane a avut capacitatea să acopere pierderile materiale ale RAF, iar școlile de piloți au putut să înlocuiască aviatorii căzuți la dotorie într-un ritm
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
în timpul cărora ar fi fost decimate de "Luftwaffe". Industria producătoare de avioane a avut capacitatea să acopere pierderile materiale ale RAF, iar școlile de piloți au putut să înlocuiască aviatorii căzuți la dotorie într-un ritm care să permită continuarea luptei defensive cu sorți de izbândă. Mai mult chiar, echipele de întreținere și reparații de la sol ale RAF au asigurat o rată a disponibilității avioanelor foarte ridicată, în timp ce numărul echipajelor "Luftwaffe" a fost în continuă scădere în august-septembrie. După eșecul înregistrat
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
1940 și 1941 a fost un eșec decisiv, care avea să își pună amprenta asupra întregii desfășurării a războiului. Cum Hitler a implicat Germania în noi aventuri militare, "Wehrmachtul" a fost suprasolicitat și s-a dovedit incapabil să ducă o luptă pe mai multe fronturi. Până în 1944, aliații au reușit să organizeze deschiderea celui de-al doilea front european (Operațiunea Overlord) și să ducă mai apoi o campanie victorioasă în Europa Occidentală. Bătălia Angliei le-a asigurat aliaților occidentali o bază
Adlertag () [Corola-website/Science/333891_a_335220]
-
război de partea Antantei, iar doctorul este mobilizat ca maior și trimis în linia întâi a frontului din Transilvania. După o mobilizare scurtă pe valea Oltului, regimentul de artilerie din care făcea parte slt. Ion Sântu este trimis în Dobrogea. Luptele grele, înfrângerea rapidă și retragerea înspre Moldova îi oferă ocazia lui Ionel să observe mizeria adusă de război. Oprit la Târgu Bujor, tânărul ofițer este uimit să afle că în timp ce armata se deplasa pe jos familia Poroineanu primise la dispoziție
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
808 tancuri, peste un sfert dintre acestea erau tipuri ușoare - Panzer I și Panzer II. Tipurile grele de tancuri - Panzer III și Panzer IV - au fost repartizate Grupului de Armată A, care avea nevoie de cele mai bune mașini de luptă, pentru obținerea victoriei la Sedan. Grupul de Armată A a primit 1.753 de tip greu. După sfârșitul primei conflagrații mondiale, Statul Major francez a proclamat că palnul unui atac viitor german prin sectorul Aredeni-Sedan este nerealizabil. Comandanții francezi consideratu
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
împotriva Sedanului. În loc să se bazeze pe artilerie, Guderian a cerut creșterea la maxim a sprijinului din partea "Luftwaffe". În primele câteva zile, aviația germană va fi folosită în special pentru sprijinirea Grupului de Armată B. Cel mai importat sprijin aerian în luptele de la Sedan avea să fie asigurat de "Luftflotte 3" (Flota aeriană 3). Dacă la începutul luptelor numărul de escadrile aeriene implicate în lupte a fost limitat, numărul avioanelor "Luftwaffe" a crescut foarte mult în timpul bătăliei de la Sedan. "Luftwaffe" a repartizat
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Luftwaffe". În primele câteva zile, aviația germană va fi folosită în special pentru sprijinirea Grupului de Armată B. Cel mai importat sprijin aerian în luptele de la Sedan avea să fie asigurat de "Luftflotte 3" (Flota aeriană 3). Dacă la începutul luptelor numărul de escadrile aeriene implicate în lupte a fost limitat, numărul avioanelor "Luftwaffe" a crescut foarte mult în timpul bătăliei de la Sedan. "Luftwaffe" a repartizat pentru sprijinul aerian al Grupului B "I. Fliegerkorps" (Corpul aerian I comandat de Ulrich Grauert), "II
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
va fi folosită în special pentru sprijinirea Grupului de Armată B. Cel mai importat sprijin aerian în luptele de la Sedan avea să fie asigurat de "Luftflotte 3" (Flota aeriană 3). Dacă la începutul luptelor numărul de escadrile aeriene implicate în lupte a fost limitat, numărul avioanelor "Luftwaffe" a crescut foarte mult în timpul bătăliei de la Sedan. "Luftwaffe" a repartizat pentru sprijinul aerian al Grupului B "I. Fliegerkorps" (Corpul aerian I comandat de Ulrich Grauert), "II. Fliegerkorps" (comandat de Bruno Loerzer), "V. Fliegerkorps
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
depășite moral. Cele două divizii (55 și 71), care erau de categorie B, aveau să sufere greul atacului german. Aceste divizii de infanterie erau formate din rezerviști, nu erau încadrate cu ofițeri de carieră și nu aveau nicio experiență de luptă. Divizia a 55-a de infanterie care apăra Sedanul avusese la dispoziție foarte puțin timp pentru instruirea de luptă, cea mai mare parte a timpului fiind folosit pentru lucrările de construcție ale fortificațiilor. Divizia era formată în principal din rezerviști
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Aceste divizii de infanterie erau formate din rezerviști, nu erau încadrate cu ofițeri de carieră și nu aveau nicio experiență de luptă. Divizia a 55-a de infanterie care apăra Sedanul avusese la dispoziție foarte puțin timp pentru instruirea de luptă, cea mai mare parte a timpului fiind folosit pentru lucrările de construcție ale fortificațiilor. Divizia era formată în principal din rezerviști, cei mai mulți de peste 30 de ani. comandanții nu au întreprins măsuri deosebite pentru ridicarea capacității de luptă a diviziei. S-
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
pentru instruirea de luptă, cea mai mare parte a timpului fiind folosit pentru lucrările de construcție ale fortificațiilor. Divizia era formată în principal din rezerviști, cei mai mulți de peste 30 de ani. comandanții nu au întreprins măsuri deosebite pentru ridicarea capacității de luptă a diviziei. S-a mers până acolo încât locotenentul Delas din batalionul I al regimentului 147 a fost trimis în arest pentru că a ordonat trageri cu muniție reală pentru instuirea servanților tunurilor antitanc de 25 mm. Comandantul diviziei, generalul Lafontaine
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]