8,189 matches
-
o dată îmi dau seama că toată știința e aproximativă. Cînd eram tînăr, foloseam cu ușurință, în recenzii și cronici, termenul de exhaustiv. Eu însumi credeam că, pe anumite subiecte, sînt exhaustiv. Astăzi nu mai am aceeași pretenție, ba mă și îndoiesc că cineva poate fi într-adevăr exhaustiv. Vorba fetei din „La oglindă”: „Multe știu, dar nu știu toate.” Mereu e ceva de completat, mereu apar noi conexiuni, noi idei. Numai dorința de a mai face și altceva ne oprește de la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a o asculta, pînă la urmă o înmoaie. Așa s-a întîmplat și de data asta. După ce a mai tras o rafală în ceilalți, insultîndu-i pe rînd, s-a dus să deschidă ușa. „Lîngă o asemenea muiere nu te poți îndoi nicicum de existența infernului”, e de părere Sp. Și tot el adaugă: „Dar las că nici N. nu-i mai breaz: o minte cît poate. De fapt, se minte și se înșală pe sine. E amuzant să-l auzi cum
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
urcă tuturor la cap funcția și se închipuie altfel decît sînt. „Gîndirea complexă” a devenit atributul celor din clădirea Comitetului Județean, care la rîndul lor îi au ca modele pe cei din Comitetul Central. De la noul său nivel, T.S. se îndoiește, iată, că Al. Grigorescu, fostul său coleg de redacție, va fi acceptat lector la școala de Partid. De ce? „Pentru că - îmi spune el cu gravitate comică - Academia (șt. Gheorghiu, care dă aprobările) a devenit exigentă... Cere să ai și dicție, iar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îndoiala. Ieri mă simțeam viguros, astăzi mă simt slăbit; ieri eram încrezător, azi sînt dezabuzat. Parcă nu mai știu nimic, parcă am secat. Ceva mă ridică, apoi ceva mă apasă. Urc și cobor. Dar, deși sufăr că nu o dată mă îndoiesc, că sînt nesigur, atins de nimicnicie, nu-i invidiez pe cei prea siguri de ei înșiși. vizita lui Gorbaciov la București. „Reformatorul” s-a lăsat manipulat de „Oltenașul cel isteț”. Mulți au crezut (am fost printre ei) că vine să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sinceri. *Trecută din registrul sentimental în cel politic, mi se pare mereu actuală următoarea „poruncă verlainiana”, tradusă astfel de Macedonski: „Cine gîndul nu-și trădează / Nu oftează!”(Opere, II. Poezii, EPL, 1966, p. 51). O notez „pro memoria”, deși mă îndoiesc că mă voi putea ține de ea. Ciudată mai e uneori dramaturgia visului. Noaptea trecută, de pildă, interlocutorii mei aveau replici lungi, pregnante ca înțeles. Cine, de fapt, vorbea în creierul meu? Cum se încheagă aceste adevărate discursuri? *Dovada neliniștii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ai publicat în «Steagul roșu», aceea că în «Epoca Ceaușescu» s-au produs cele mai valoroase opere din întreaga istorie a culturii noastre. La fel a zis și D.R.P. În «Scînteia»”. „Apropierea mă onorează”, a răspuns Sp., acceptînd, bineînțeles. *Mă îndoiesc că Aurel Pentelescu a avut în minte fraza lui Delavrancea („Pentru a evoca un om mare trebuie să te ridici la înălțimea lui”) atunci cînd a declinat propunerea de a scrie despre „Tovarășul”, spunînd: „E prea sus pentru mine”! Aceeași
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
s-a rostogolit. Încărcătura, un snop uriaș de bare metalice, amenința să mă lovească. În loc să fug, am stat încremenit. O clipă chiar am avut senzația că voi fi zdrobit, dar minune!, la doar un centimetru de mine, barele s-au îndoit și au căzut într-o latură. S-au scurs vreo zece ore din momentul visului, însă spaima nu mi-a trecut nici acum. * Descopăr cu încîntare, în Memoriile lui Iorga, această însemnare din 29 mai 1918 despre demnitatea sucevenilor: „Țeranii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cît mai curînd. Dacă în el am pus ceva din mine înseamnă că sînt foarte dator tinereții! Într-o variantă de discurs omagial, Miron Costin (care vorbea în numele alor săi) spunea: „dorim ceea ce urăm”. N-am nici un motiv să mă îndoiesc că el era sincer. Însă în multe alte cazuri, între urări și dorințele intime ale celor ce le fac deosebirea e ca între termenii unui oximoron. Examinate cu detectorul, dorințele unei bune părți din cei ce urează acum „Conducătorului iubit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nr. 13/1988), e o „sancțiune” pentru faptul că a refuzat să tipărească versurile unui ins trimis la revista noastră de el. Nu-l cunosc personal pe universitarul bucureștean (o batoză literară cu mare randament), dar, cronicar eu însumi, mă îndoiesc că s-ar preta la o asemenea meschinărie. Lucru inteligent ar fi ca S. să nu caute explicații aiurea, ci să considere recenzia respectivă un „punct de vedere” (evident, neplăcut), care, singur, nu-i poate anula realizările de poet. Din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
acum (sar peste întrebarea de ce-or fi trebuind să „răspundă”?) de redacția revistei (doi au trecut deja pe lumea cealaltă) au fost unii pieziși, suspicioși; alții, superficiali, „boemi”. Ultimul, D.T., are o alură suferindă și scrie versuri. Nu mă îndoiesc nici o clipă că fiecare m-a (sau ne-a) încondeiat în rapoarte, dar un rău decisiv, ireparabil, n-au reușit să-mi (să ne) facă. Am avut cu toții norocul ca (nu pot evita cacofonia) „concluziile” lor să fie aplanate de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
căci există) ale miliției în lupta cu infractorii. Politica tăcerii îi favorizează pe cei răi. *Dintre „caracterele” odioase conturate de Isus Sirah în cartea sa de înțelepciune, două sînt de o actualitate frapantă: șoptitorul, adică „bîrfitorul, intrigantul, turnătorul” și Cel îndoit la limbă, „duplicitarul”: „șoptitoriul și pre cel îndoit la limbă să să bleasteme, pentru că pre mulți, împăcați fiind, i-au pierdut. Limba a treia pre mulți au clătit și au despărțit pre ei den limbă în limbă și cetăți tari
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Politica tăcerii îi favorizează pe cei răi. *Dintre „caracterele” odioase conturate de Isus Sirah în cartea sa de înțelepciune, două sînt de o actualitate frapantă: șoptitorul, adică „bîrfitorul, intrigantul, turnătorul” și Cel îndoit la limbă, „duplicitarul”: „șoptitoriul și pre cel îndoit la limbă să să bleasteme, pentru că pre mulți, împăcați fiind, i-au pierdut. Limba a treia pre mulți au clătit și au despărțit pre ei den limbă în limbă și cetăți tari au surpat și casele celor mari au surpat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în răspăr altul cu bască murdară și cu dinți de viplă. Primul i-a răspuns că-i aduce cartea de istorie, unde poate să vadă și poza cu cei doi. Considerînd că n-a rămas dator față de cel care se îndoise, s-a răsucit către o femeie spunîndu-i: „Doamnă, sînteți frumoasă ca Imperiul Roman!” Pînă la coborîre, s-a plîns că-i „hodorog, dar deștept ca nimeni altul” și a început să recite din Eminescu și (amestecînd versurile) Minulescu! În timp ce eu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
alți „interlocutori”, care îmi demostrează că lumea se transformă. Relatările celor de la „Europa liberă” sînt febrile și acerbe. De vreo lună și ceva încoace, fac tot felul de ipoteze privitoare la viitorul zonei geografice în care trăim. Se avîntă, se îndoiesc, retractează, apoi iarăși se hazardează. Nu mi-i greu să sesizez punctele vulnerabile ale prestației lor, evidente în repetiții, scăpări de ton, informații nefiabile. „Corespondența” cu cineva aflat foarte departe, în alt mediu, e totdeauna parțială. O apăsare suplimentară pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fi putut Încasa milioane de lei. Le-a donat orașului copilăriei, constituindu-se Într-o „Colecție de prestigiu european”, cum afirma și profesorul universitar de la Düsseldorf, despre care am amintit. 117 Că Ion Irimescu este un mare talent, nu mă Îndoiesc o clipă. Ca și Ion Jalea, lucrează cu același zel la o vârstă Înaintată. Maria Mihăescu Își cunoaște aptitudinile artistice, s-a dovedit modestă prin propriile afirmații. 118 Mama mea, grav bolnavă, avea să se mai chinuiască până În 3 martie
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
iată adresa d-lui Culcer căruia, dacă vă hotărâți săi transmiteți ceva, vă rog să-i precizați că o faceți În urma solicitării către mine. Mă simțeam foarte vinovată că n-am răspuns la dorința d-sale. Atât, deocamdată. Nu mă Îndoiesc că, În urma lecturii, veți avea câte ceva de spus, iar eu sigur am să vă consult despre misterioșii fălticeneni. Mi-ar plăcea să stăm vreodată la un taifas, bunăoară despre rudele lui E. Lovinescu devenite personaje În romanele sale (Acord final
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pot trebui), iată câteva astfel de anvelope, cu scuze pentru osteneala de care nu mi-a trecut prin cap să vă scutesc trimițându-vile o dată cu paginile de corecturi! Sincer Îmi pare rău! Sigur că, la rigoare, astfel de pagini pot fi Îndoite. Dar abia așa fac plicurile mai voluminoase. Domnule Dimitriu, deși am sentimentul că Încep să abuzez, revin cu câteva noi chestiuni, unele chiar de pe paginile pe care le-ați mai văzut, survenite după mici retușuri sau pur și simplu alte
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
carte ce mi-au oferit În 1942268. și mai am și alte multe dovezi că nu am uitat că sunt plecat din sat și că Județul Suceava este locul unde am văzut lumina vieței. Ca urmare nu trebuie să te Îndoiești 264 Ion Todicescu, Învățător, nepot de soră al pictorului ștefan șoldănescu, văr primar cu Înv. Vasile Pienescu. A funcționat Între altele la școlile primare din Homița și Văleni-Mălini, de unde a ieșit la pensie, fiind Înlocuit de Înv. Enea, cumnatul lui
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
1974 Iubite domnule Dimitriu, Vă felicit din toată inima pentru activitatea rodnică, pe care o desfășurați. Se poate susține, cu drept cuvânt, că sunteți creatorul „Galeriei” 977 folticenene; rânduiți la această instituție de Providență. Vreau să Vă ajut; dar mă Îndoiesc, dacă pot izbuti la Vasiliu-Falti, care a devenit om curios de tot, datorită unor insuccese nemeritate și răutății unor confrați. S-a retras În atelierul său, unde se Încuie și nu primește pe nimeni. Mie mi-a arătat totdeauna simpatie
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Millo. 978 Cumnatul meu, pictorul Schweitzer se simte mai bine, deși e confuz de tot. (A avut o ușoară congestie cerebrală). Trimit una din cele mai recente fotografii ale sale. I-am transmis omagiile matale, spunea: da! da!, dar mă Îndoiesc, că-și aduce aminte de mata. Uită Îngrozitor. Cerea cu insistență să vin și m-am dus, crezând, că-l pierdem și nu voiam să am remușcări. M-a recunoscut, s-a bucurat mult, m-a sărutat și nu mă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
grup de țărani și muncitori din România, [vara] 1982, Un grup de muncitoare tinere, aprilie 1984, Un grup de femei, [aprilie-mai] 1984, Un grup de femei tinere, iunie 1984. Imposibil de răspuns în absența unor informații mai precise. Nu ne îndoim însă că enunțarea apariției acestor grupuri a dat de furcă Securității. Oricum, reale sau nu, efemere sau nu, aceste grupuri se fac ecoul, prin scrisorile lor, ca și ansamblul celorlalți anonimi, al unei nemulțumiri profunde ce cuprinsese societatea românească. Problemele
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
publice, spre a aerisi o atmosferă politică sumbră, în ideea calmării vieții interne de partid la nivelul cel mai înalt? Acestea au fost traseele care l-au readus pe Manea Mănescu în actualitate. Este o dramă pentru el. Nu mă îndoiesc! La început a candidat în circumscripția rămasă liberă prin moartea academicianului Gh. Mihoc , președintele acestui for. S-a crezut atunci că, automat, va deveni el președinte. Dar postul respectiv este visat și vizat de Elena Ceaușescu, astfel încât Manea Mănescu va
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
prin enorma diversificare în cadrul unei discipline a apărut nevoia de tot mai mulți specialiști în tot mai multe domenii. Țara noastră, urmând cursul ascendent al diversificării specialiștilor, a creat școli, facultăți și institute pentru pregătirea și perfecționarea lor. Nu mă îndoiesc că avem destui pentru a face față nevoilor noastre. Dar unde sunt și ce fac, dacă este nevoie ca șeful statului în persoană să vină în cursul vizitelor sale de lucru să dea indicații în toate domeniile pe care toți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
La vremea jurnalului din Transilvania aveam douăzeci și cinci de ani, știam și spuneam că nu sunt scriitor, credeam Însă că pot servi arta. Acum, că am mai mult decât dublul acelei vârste, știu la fel de bine că nu sunt scriitor, Însă mă Îndoiesc că pot servi o persoană atât de teribilă din toate punctele de vedere cum e Doamna A., și știu că nu am mai avut și nu voi avea altceva de oferit decât o mapă de schițe, de studii, dintre care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
La vremea jurnalului din Transilvania aveam douăzeci și cinci de ani, știam și spuneam că nu sunt scriitor, credeam Însă că pot servi arta. Acum, că am mai mult decât dublul acelei vârste, știu la fel de bine că nu sunt scriitor, Însă mă Îndoiesc că pot servi o persoană atât de teribilă din toate punctele de vedere cum e Doamna A., și știu că nu am avut și nu voi avea niciodată altceva de oferit decât o mapă de schițe, de studii, dintre care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]