7,678 matches
-
și a doua zi dimineața. Musulamnii, evreii și chiar câțiva creștinii care mai erau în oraș au fost masacrați fără nicio deosebire. 70.000 de civili au fost măcelăriți. Mulți musulmani s-au refugiat în Moscheia Al-Aqsa, unde, în conformitate cu o însemnare din Gesta, "...măcelul a fost așa de mare, că oamenii noștri se bălăceau în sânge până la glezne..." După cum scria Raymond de Aguilers "...oamenii călăreau în sânge până la genunchi și la brida frâielor." Tancred a cerut ca pradă de război cartierul
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
cred că strămoșii kirghizilor de astăzi au fost ori smoyedii din sud ori triburile Yeniseyan care au intrat în contact cu cultura turcă, după ce au cucerit pe uiguri și s-au stabilit în zona Orkhon, loc cu cele mai vechi însemnări ale limbii turce din secolul al IX-lea. Descoperirea culturilor Pazyrik și Tashtyk le prezintă ca un amestec al triburilor nomade turcești și iraniene. Izvoare chinezești și musulmane din secolele VII - XII după Hristos îi descriu pe kirghizi ca având
Limba kirghiză () [Corola-website/Science/314380_a_315709]
-
celui între sfinți, părintelui nostru, arhierarhul și făcătorul de minuni Nicolae, în zilele binecredinciosului și de Hristos iubitorului Domn Io Ștefan Voievod; și s-a săvârșit în anul 7007, luna decembrie 6"". În partea dreaptă a chenarului se află o însemnare cu textul: ""Dragotă Tăutulovici"", care dezvăluie că acest Dragotă, fiul lui Tăutu, s-a îngrijit de realizarea inscripției sau a fost făcută poate de el. Anul 7007 este desigur redat în cronologia erei bizantine și ar corespunde anului 1498 de la
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
Simion din Belejeni scrie că biserica satului „s-au făcutu Bogdan Ioan cu feciorii Bodan Luca și Bogdan Costu și Bogdan ...” Construcția respectivă a rămas cu bârnele aparente până în 1835 când, timp de 27 de zile, cum spune o altă însemnare dintr-o Cazanie tipărită la Râmnic, a fost tencuită atât în interior cât și în exterior. Nu se știe dacă biserica a fost sau nu pictată înainte vreme. Fără să facă vreo trimitere bibliografică, Ștefan Lupșa spune că biserica a
Biserica de lemn din Belejeni () [Corola-website/Science/313324_a_314653]
-
din proiect aparține participanților care le-au generat. Pentru a se putea demonstra calitatea de proprietar (precum și data la care a fost generat obiectul proprietății) se recomandă insistent că participanții să documenteze dezvoltarea și generarea de cunoștințe și rezultate; exemplu, însemnări de laborator într-o formă standardul. Aceasta ar putea ajuta la rezolvarea disputelor între participanți în ce priveste originea unui anumit rezultat și DPI. Acest lucru ar putea fi important în cazul solicitării brevetului în SUA unde legislația prevede că
Program cadru șapte () [Corola-website/Science/313367_a_314696]
-
pledează, considerăm pentru seimen și variantele sale: sămen sau simen. În susținerea ideii că oastea lui Gheorghe Rakoczi al II-lea (1648-1660), voievodul transilvan venit în ajutorul lui Const. Șerban, s-a odihnit o clipă pe aceste locuri, survin și Însemnările lui Ioan Nemeș de Hidveg privind marșul oastei lui Gheorghe al II-lea Rakoczi pentru înăbușirea răscoalei slujitorilor din Țara Românească 1655 în care este consemnat: 27<iunie>. Ne-am unit cu voievodul Moldovei (Gheorghe Ștefan, venit și el în
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
araba folosită de ele o „arabă medie”. În cele trei anexe autorul dezbate problemele deosebite puse de araba medie și de iudeo-arabă, ca de pildă trăsăturile lingvistice ale papirusurilor antice, structura elementelor ebraice documentate în textele iudeo-arabe, și modul de însemnare a particulelor nehotărâte în araba medie și în dialectele arabe moderne. In 1966-1967 a apărut lucrarea lui Blau, „A Grammar of Christian Arabic: Based mainly on South-Palestinian texts from the First Millennium ” - „O gramatică a arabei creștine - bazată mai ales
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
o prepoziție. La origine aceste construcții adverbiale servesc drept subiecte (uneori și ca predicate) psihologice, al căror statut special este însemnat de o conjuncție/prepoziție. Însă in unele cazuri adverbul se unește cu conjuncția/prepoziția și în felul acesta dispare însemnarea diviziunii propoziției în părțile ei psihologice. Cercetarea „On Polyphony in Biblical Hebrew” din 1982 se ocupă de formele din Septuaginta pentru nume proprii care conțin literele ain și het, ח/ע. Unele nu transcriu aceste litere de loc, altele le
Yehoshua Blau () [Corola-website/Science/314864_a_316193]
-
să știe de când le-au zidit biserica aceasta pre nume(le) sfântului ierarho N(i)colae din poro(n)ca Prea sfinți(ei( sale părintelui Dositei, episcop de Rădăuți, în anul 1781, noiembrie 7"". Despre vechimea bisericii atestă și o însemnare pe un Octoih tipărit la Râmnic în 1776: ""Să se știe că această carte anume Octaih, este cumpărată împreună cu alte cărți anume un Triod, un Penticostar, o Liturghie, o Psaltire mică, un Catavasier cu tri grecesc, rusesc, românește cumpărate de
Biserica de lemn din Soloneț () [Corola-website/Science/320419_a_321748]
-
și distrus; în secolul al XVII-lea satul și biserica au fost complet distruse. datează din ultimul sfert al secolului al XVIII-lea, neexistând o pisanie sau vreun alt document care să ateste anul exact al construcției sale. Analizând o însemnare pe un Octoih tipărit la Râmnic în 1776, Ioana Panait-Cristache presupune că biserica de lemn din Soloneț este anterioară bisericii din Todirești: ""Să se știe că această carte anume Octaih, este cumpărată împreună cu alte cărți anume un Triod, un Penticostar
Biserica de lemn din Todirești () [Corola-website/Science/320429_a_321758]
-
peste altar. Toate acestea au rezultat în urmă șantierului de refacere, cănd clopotnița, inițial detașata, a fost amplasată peste pronaos. Din podoaba pictată cea mai timpurie este aceea a ușilor împărătești, cu Bună Vestire și Evangheliștii, despre care aflăm din însemnarea: „Anii Domnului 1740,aceasta sfântă zveră s-au făcut pentru sufletul lui Ivănuț Marc și au umblat Ivănuț Toader de s-au făcut acest lucru să-i fie pomană, si zugrav au fost Gligorie Moldovan. În 1772, Stan zugravul, fiul
Biserica de lemn din Birtin () [Corola-website/Science/317915_a_319244]
-
sa din 6 aprilie 1828 întreaga moșie Mădârjești din Ținutul Cârligăturii cu satul Cudrești (692 ha), precum și 5,25 ha la Bucium, cu case, vie și livadă. Edificiul a ars într-un incendiu din 19 iulie 1827. După cum relatează o însemnare de pe un Triod din patrimoniul bisericii, publicată de Nicolae Iorga în "Inscripții", vol. II, p. 188, un foc mare "„început la casele spătarului Ilie Zmău și arzând Ulița mare toată, Mitropolia, Trisfetitele, Curtea gospod, Podul vechi, Târgul de jos, Heresteaua
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
unde se afla bisericuța de lemn, a fost construită o biserică de zid cu hramul „Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Ctitorul bisericii este, după N.A. Bogdan, boierul poet Costache Conachi (1777-1849), care-și avea casele în apropierea acestei biserici. Totuși, într-o însemnare pe catapeteasmă, aflată în altar, se spune că biserica actuală a fost construită cu stăruința preotului Constantin Pavelescu (1812-1870), cu ajutorul famiiilor Alexandru Hulubei și Tăutu, precum și al "poporănilor". Catapeteasma bisericii, strana arhierească, amvonul și alte obiecte de mobilier au fost
Biserica Cuvioasa Parascheva din Iași () [Corola-website/Science/318005_a_319334]
-
Cod LMI: . Caracteristicile tipologice și artistice încadrează Biserica Sf. Nicolae din Păulești ca fiind construită în secolul al XVIII-lea. Certificarea datării monumentului arhitectural - religios este dată de o inscripție situată pe latura de vest, în grafia chirilică. Este o însemnare, în partea sudică, a meșterilor ce au ridicat monumentul: „Să știi di când am fost sluga lui...(indescifrabil) și am scris în luna mai în V(ă)l(et) 72 (indescifrabil)...”, iar pe altă grindă apare însemnat anul „văleatul 7280
Biserica de lemn din Păulești () [Corola-website/Science/323445_a_324774]
-
et) 72 (indescifrabil)...”, iar pe altă grindă apare însemnat anul „văleatul 7280” (probabil 1772). Existența unei biserici la Păulești, mai veche decât certificarea anterioară, este dată și de următorul document datat la 1722 prin care un preot, Ion face o însemnare pe o carte bisericească: ”...din 7230, iulie 24”... prin care cumpără „această sfântă carte, cie să cheamă psaltire...de la preotul Toader Streinul drieptu ban(i) gata lei 4 lei vechi...” De asemenea trebuie să luăm în considerație și atestarea documentară
Biserica de lemn din Păulești () [Corola-website/Science/323445_a_324774]
-
fost ofițer al Armatei Poloneze, după izbucnirea celui De-al Doilea Război Mondial, Korczak s-a oferit voluntar pentru serviciile militare, dar nu a fost acceptat din cauza vârstei înaintate. În timpul ocupației germane a purtat uniforma Armatei Poloneze. A suferit de pe urma însemnării prin Steaua lui David, impusă evreilor de către naziști, și pe care o considera o discreditare a simbolului însuși. Și-a petrecut ultimele zile din viață în ghetoul din Varșovia. Newerly, care mai târziu avea să ajungă biograful lui Korczak, a
Janusz Korczak () [Corola-website/Science/323431_a_324760]
-
adus manuscrisul la editorul ziarului "Новости дня" din Moscova și a fost publicat în ziar în perioadele august-decembrie 1884 și ianuarie-aprilie 1885, unele dintre ele sub pseudonimul "Anton Cehonte" sau "Cehonte».. Nuvela are două părți: "O întâmplare reală" și "Din însemnările unui judecător de instrucție" (partea principală). Aceasta este scrisă într-un gen rar întâlnit la Cehov, de nuvelă polițistă. Autorul însuși nu a mai revizuit prima ediție, nu a fost inclusă în colecția de nuvele și nu a fost menționată
Dramă la vânătoare () [Corola-website/Science/323457_a_324786]
-
sa Petra [și] cu fi[ul] lor Giurgiu 1862”". Aceștia sunt desigur o parte dintre cei care au contribuit la înzestrarea bisericii pe noul său loc. Rolul de ctitor și l-a asumat preotul Stan Oncescu, care a lăsat următoarea însemnare pe un Minei al bisericii: "„Aceste mineaturi sânt cumpărate prin osteneala supt iscălitului priot și să nu să ia vreuna în silnicie de cineva, sau copii[i] mei să fie depărtați de la sfânta biserică cu hramul prea Cuvio[a]sei
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
afurisenie, că eu fi[i]nd [c]titor[ul] sfint[e]i acest[e]i biserici, 1867 dechembrie 14, priotul Stan Oncescu, Costeni”". Preotul Stan este menționat și de catagrafia județului Vlașca de la 1865, în Bujoreni. Anul 1862 surprins în însemnări, trimite la o înzestrare finală cu odoare și cele necesare, încheiată apoi cu o resfințire. Odată cu remontarea bisericii în Bujoreni a fost adăugat un turn peste tindă și un pridvor în fața intrării. Tot atunci sau ceva mai târziu, pereții de
Biserica de lemn din Bujoreni, Teleorman () [Corola-website/Science/322898_a_324227]
-
biserici călătoare din zonă, fiind adusă înainte de anul 1864 din cătunul Hârlești, astăzi cuprins în localitatea Depărați. Se remarcă prin structura pereților originali, prinși în cuie de fier, prin stâlpii sculptați de la pridvor și roata de moară așezată la intrare. Însemnările din secolul 19 din pridvor constituie izvoare documentare locale ce ridică valoarea lăcașului. În cimitir se mai păstrează câteva frumoase cruci de piatră de secol 19 și o clopotniță de lemn. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice
Biserica de lemn din Teleormanu-Groșeni () [Corola-website/Science/322933_a_324262]
-
18”", care poate fi forma prescurtată a anului 1800. Acești ani antedatează construcția, care, după structura lemnului, pare a fi mult mai veche. Din vremea în care biserica încă se afla pe locul ei inițial, în Hârlești, se păstrează două însemnări lungi pe peretele de la intrare. La stânga intrării, textul în română, scris cu chirilice, se poate citi astfel: "„Leat 1858 I[isus] H[ristos] sau înviat”", dedesupt: "„Mare ești Dumne[zeule] și m[i]nunate sănt lucrurile tale”", în continuare: "„Să
Biserica de lemn din Teleormanu-Groșeni () [Corola-website/Science/322933_a_324262]
-
despre care se vorbea în underground. A fost primul roman care a câștigat „coroana triplă” a premiilor științifico-fantastic: Nebula, Hugo și Philip K. Dick, vânzându-se până la urmă în 6.5 milioane de exemplare în lumea întreagă. Lawrence Person în „Însemnări pentru un manifest post-cyberpunk” (1998) denumea "Neuromantul" drept „lucrarea cyberpunk arhetipală”, și în 2005, "Time" îl includea în lista celor mai bune 100 de romane de limbă engleză scrise după 1923, declarând că „nu se poate descrie importanța radicală a
William Gibson () [Corola-website/Science/322931_a_324260]
-
puținele biserici de lemn cunoscute în România care a fost de la început acoperită cu tablă de fier, tablă care se păstrează parțial până astăzi. Se remarcă prin structura originală, prin stâlpii sculptați de la pridvor și urme de pictură pe iconostas. Însemnările din secolul 19 din pridvor constituie izvoare documentare locale ce ridică valoarea lăcașului. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Starea de degradare avansată cere intervenții de protejare urgente. Catagrafia din 1810 menționează că "„popa Radu
Biserica de lemn din Puranii de Sus () [Corola-website/Science/322958_a_324287]
-
la dănsa prin prot[oeria] plășii, unde și acum să află”". La momentul întocmirii catagrafiei de la 1810 bisericia era "„învelită cu fier”", adică a fost de la începutul ei acoperită cu tablă de fier. Din vremea unei reparații, se păstrează o însemnare pe peretele din dreapta intrării. Textul în română, scris cu chirilice, se poate citi astfel: "„1852 apr[ilie] 6 pop[a] Radu, meș[ter] Stoica Ion”". Tradiția locală reține că popa Radu este același cu cel menționat de catagrafia de la 1810
Biserica de lemn din Puranii de Sus () [Corola-website/Science/322958_a_324287]
-
ruină în 2008. Până la cutremurul din 1977 a stat ascunsă sub o cămașă de zid, acoperită cu picturi. Părți de zid și pictură exterioară se mai păstrează până astăzi. Se remarcă prin fragmente sculpturale decorative la intrare și iconostas. Câteva însemnări în chirilice din pridvor și altar constituie izvoare documentare locale ce ridică valoarea lăcașului. În fața lui se păstrează una dintre cele mai frumoase cruci de piatră din Teleorman, datată 1819. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI
Biserica de lemn din Videle-Cârtojanca () [Corola-website/Science/322991_a_324320]