7,931 matches
-
Capitala număra zeci, începînd cu Palatul Regal, Iașul pe cel al Universității și alte cîteva, în schimb orașele mici de provincie, cel puțin pînă după Primul Război Mondial, aveau, majoritatea, doar unul sau două care să-și merite denumirea. Dacă, întîmplător, eu aș fi fost acel profesor de literatură, aș fi vorbit, mai întîi, despre „palat” ca motiv poetic și aș fi citat două poeme apărute în volume din același an (1916): „Amurg antic” de Bacovia și „Domus taciturna” de Ion
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Gr. Tabacaru și G. Bacovia se găsesc cîteva exemple de critică bazată pe prietenie. Vechea revistă publica rar recenzii la cărțile de literatură, iar Bacovia n-a scris aci nici una. E de remarcat, totuși, că între cele apărute - probabil, nu întîmplător - două aparțin unor autori cărora Bacovia le era dator. De pildă, în primul număr, sînt publicate trei recenzii: una dintre ele (semnată de N. Cristoveanu, elev pe atunci, fiul lui Criste Cristoveanu) e despre volumul Lîngă pămînt de Adrian Maniu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu oamenii, stau de vorbă adesea cu mine însumi, fac muzică și, cînd găsesc ceva interesant, iau note pentru a mi le citi mai tîrziu’’. (Opere, 1978, p. 424) „Notele” lui Bacovia sînt așadar înregistrări sporadice ale cîte unui „fenomen întîmplător”, ale unui gînd sau al unei impresii fugitive. însă cum și arată, ele nu formau de la sine un poem. „Poetizarea” propriu-zisă (adică elaborarea în minte și de pe hîrtie a poemului) se făcea în timp. Bacovia aștepta, adăugînd ce era de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Mihai, nu mai mare, cum o credea Maiorescu și, după ce trecuseră patruzeci de ani de la nașterea poetului, sunt de admis unele confuzii în memoria sa. Nu cu o zi, ci cu cinci zile înainte de Crăciun se născuse Mihai. Și dacă, întîmplător, de la Ipotești va fi lipsit preotul Vasile Hudeșteanu, la mai puțin de doi kilometri era biserica din Cătămărești, unde slujea preotul Toader Andronic. Aceste două sate au păstrat tot timpul frumoase legături, mai ales prin căsătorii. Dar principala confuzie, din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cu informațiile fanteziste pe care le căpătase la Cucorăni. Superficial este scris și capitolul despre cadrul cosmic. Puține date se pot reține din cadrul spiritual și cadrul biologic. Foarte puțină legătură a făcut între Eminescu și Ipotești, mai ales că nu întîmplător autorul s-a hotărît să scrie monografia acestui sat. În fond, valoarea acestei monografii este depășită de multă vreme. Augustin Z. N. Pop a vizitat Ipoteștiul de mai multe ori, într-o perioadă de cîteva decenii. Din materialul documentar adunat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
părinți ori bunici a avut și nici cum se numeau aceștia. În schimb, rangul boieresc de stolnic vom arăta mai departe cum l-a obținut l-a făcut pe un nepot al său să-l creadă de viță boierească. Găsind, întîmplător, prin documente, un nume Iurașcu, asemănător cu numele bunicului său, cu bogata sa fantezie și cu multe ifose boierești, l-a considerat pe bunicul său descendent din Iurașco părcălab de Hotin!! O pretenție tot așa de copilărească și de ridicolă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
166,66 lei noi pe lună115. La 21 martie 1869. după expirarea contractului, a trecut din nou în trupa lui Pascaly. Pe la începutul lui mai 1869, aflîndu-se în Cișmigiu, cu Ștefan Cacoveanu, l-a tras în lături Iorgu, ofițerul, venit întîmplător în București, și i-a amintit poetului de părinții îngrijorați și de o carierî strălucită, pe care și-ar putea-o face, dacă ar vrea. Aceasta intervenție l-a indignat. "Ce au cu mine? i-a spus lui Cacoveanu. Pîinea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
tatălui său. "Cîte paie pe casă, Atîția galbeni pe masă. Și C(onul) G(heorghieș) în poala antireului îi strîngea, În camară-i ducea, Cuconiței bine-i părea. Și C(onu) G(heorghieș) ia galbenași Și-aruncă la plugarași."127 Nu întîmplător, prietenii cei mai apropiați ai lui Eminescu au fost Creangă, Miron Pompiliu și Slavici, care au fost iubitori de folclor. A strîns și Eminescu folclor, dar nu ca folclorist, ci ca artist. De la el nu ne-au rămas colecții gata
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a considerat-o în stare să soluționeze misterul atracției sexuale; și pare-se că nu a citit nimic despre biologie sau genetică. Faptul biografic că și-a legat norocul de o femeie Grace Frick poate să fi fost atât de întâmplător pe cât a fost de norocos pentru cariera ei, întrucât este puțin probabil că mulți alții, de ambele sexe, ar fi ținut atât de mult la ea, ca Grace. Yourcenar putea fi la fel de indiferentă la vârstă. Iubiții din tinerețe din Europa
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
pentru sistemul politic, deoarece acesta este un mecanism prin care sunt alocate valorile în societate. În contextul social ca întreg poate să nu conteze dacă instituțiile sau grupurile sunt capabile să ia rapid decizii unele asociații se pot ocupa doar întâmplător cu luarea deciziilor, deși decizii sunt mereu de luat -, dar sistemul politic nu ar putea opera fără instituții sau grupuri care să accelereze drastic procesul prin care sunt alocate valorile. Nu trebuie astfel să subestimăm sau să înlăturăm instituțiile sau
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
nu au fost până acum măsurate sau măcar estimate cu precizie, dar nu este nici un dubiu că acestea există (Rogowski, 1974: 143-97). Forța instituțiilor și grupurilor Gradul de integrare politică este afectat și de importanța instituțiilor sau grupurilor. Un conflict întâmplător între un grup foarte mare și sistemul politic poate fi mult mai grav pentru acel sistem decât opoziția permanentă a unui grup foarte mic, chiar a unui grup implicat frecvent în activitatea politică. Astfel, integrarea politică trebuie să fie evaluată
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
mare, cum ar fi Italia și Danemarca, au fost doar două sau trei referendumuri o dată la 10 ani. Doar Elveția folosește această tehnică cu adevărat intens și regulat; în alte părți, referendumurile care nu privesc amendamentele constituționale au loc doar întâmplător; în Italia, inițiativele și referendumurile au loc în general asupra chestiunilor de statut personal (divorț sau avort), în timp ce în Danemarca privesc unele aspecte ale legislației sociale; în Austria și Suedia s-a recurs la referendumuri pentru a rezolva controverse privind
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
XVI-lea și de cele ale guvernărilor teocratice și despotice care au existat din când în când în lume. Evoluțiile din secolul al XIX-lea s-au străduit să "îmblânzească" formulele guvernamentale și să le dea un caracter mai puțin întâmplător și mai rațional. Două sisteme constituționale, pe care le-am întâlnit deja în contextul legislativelor, au avut tendința de a domina timp de un secol scena europeană și nord-americană. Pe de o parte, sistemul de tip cabinet, care a apărut
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cutremurelor, incendiilor (O, Lisboa, Frisco, București,/ Alexandrii preferând pe/ Kavafis și Perse lui MD și MC și NC și AP și NS),/ inundațiilor, holocaustului, extazului erotic final", ne asigură poetul într-o incitantă Călătorie în erele geologice încheiată însă, deloc întâmplător, cu o apostrofă laconică țintită inclusiv împotriva acestei "mașinării/ triste, inutile, alchymice și năucitoare" care este, în fond, Literatura: "De dincolo de Carte, o voce răgușită și sceptică/ pronunță silabele sacre:/ A-JUN-GE!" Orice-ar face însă, poetul nu poate face abstracție
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de un puternic erotism și, invers, poemele de dragoste sfârșesc cel mai adesea în elogiu al morții, în așa fel încât se poate vorbi, cu adevărat, de un amestec inextricabil de iubire și moarte în poemele lui Cezar Ivănescu: "Nu întâmplător, prin joc și dragoste, poetul își inițiază didactic iubita în tainele lui Thanatos. În clipele de desfătare erotică, el picură veninul extincției, îndrăgostiții beau dintr-un filtru ucigător. Dorința e devorată de spaima morții, candorile capătă frumuseți misterioase, decrepite" (Daniel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a esențelor ancestrale, grație cărora ființa își poate recăpăta, oricând, echilibrul necesar. Mai mult decât mitul care aureolează existența, maternitatea rămâne, pentru Oana Lazăr, remediul constant de nealterare a feminității, ba chiar un fel de panaceu al animei universale. Deloc întâmplător, ultimul volum de poezii al jurnalistei, Inventatorul de cuvinte, se grefează explicit pe această convingere a mamei, îndreptată exclusiv spre universul infantil, redescoperit cu uimire și inocență, dar mai ales cu nedisimulată tandrețe. Receptorul textelor și, de multe ori, actantul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
finalul cărții, meditația asupra poemului angelic se prelungește, din ce în ce mai mult, în sfâșietoare litanie a unui spirit însetat de iubire ("Te iubesc// Aceasta este singura metaforă adevărată/ A poemelor mele") și, mai presus de orice, de ordinea absolută a Poeziei. Deloc întâmplător, Țara bursucilor se încheie cu un text fără titlu, în care eul poetic apare în ipostaza de asiduu vânător al himerei estetice: "poemul acesta/ n-ar fi trebuit să existe/ numai umbra sa/ aroma neînchipuită a vocalelor/ veșnicia dintre sunete
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
apar însă ca o dare de seamă, concepută cu amară luciditate, a unei interiorități vulnerate atât de propriile angoase, cât și de excesul de violență pe care îl constată într-un univers aproape dezaxat. Poetul Doru Maximovici se așază, deloc întâmplător, într-un punct de hotar, între bine și rău, între teluric și celest, "între cinstita moarte/ și visata nemurire", pentru a-și putea exploata cu atât mai pregnant conștiința (limitei) umanului încarcerat "la apusul pragului/ dintre ființe/ acolo unde coroana
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nefast și Translare în pictură din Clinica de metafore (Princeps Edit Multimedia, Iași, 2013). Mai mult decât atât, în fiecare dintre cărțile Mariei Mănucă există cel puțin câte o artă poetică articulată pe principiul complementarității dintre cele două arte. Deloc întâmplător, poemul cu funcția de uvertură a cărții care urmărește, programatic, nașterea acestei noi alterități creatoare (cu pași rezumați în textul care se numește chiar După vernisaj: "Tablourile s-au tras în umbră./ Au intrat zeii./ Cineva jubilează în lumina împlinirii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a epata eventualele expectanțe ale unui cititor familiarizat cu opera sa anterioară. Autorul utilizează aici, cu cele mai bune rezultate estetice, tehnica decupajului domestic. Faptul cotidian, cu atât mai mult cu cât pare nu doar autentic, ci și selectat oarecum întâmplător, reușește să traducă, mai ales când este tras în pasta groasă a abjectului sau a grotescului, o imago mundi vecină cu infernul existențial. Cele mai reușite secvențe ale cărții sunt acelea în care stenahoria cinică, adesea regizată, din trecut este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lasă brutalizat, supunându-se conștient unor siluiri repetate, executate mai mult sau mai puțin savant de verbe care-l transformă, nu o dată, într-o simplă funcție a creației. Metafora centrală în multe dintre textele cuprinse în Glorie anonimă este, deloc întâmplător, cea a crucificării. Eul scriptor se lasă crucificat în numele gramaticii poetice, după ce, desigur, truda poietică îndelungată îi dă senzația urcușului unei Golgote întunecate, la capătul căreia are viziunea însoțirii cu verbe asemeni răstignite: "prin lut și cer/ prin întuneric și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ovoide astrale sau fântâni și vizează nimic altceva decât Mișcarea cerească: "Aș vrea să înțelegi că zborul ce'l facem împreună e în/ spirale'n sus./(...)/ Privește! În tine coboară Duhul Sfânt.// Aș vrea să înțelegi că nimic nu'i întâmplător și n'ai decât o/ șansă./ Aș vrea să știi că de aici nu poți să'nveți decât iubirea rând/ pe rând. Sunt treptele ce te transformă într'un om mai bun/ decât ai fost la început și te învață
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Liviu Pendefunda este învestită de instanța auctorială cu aceleași atribute ca însuși Athanorul: întregul ciclu Poema monadelor și a trupului și, prin extensie, întregul ansamblu al creației sale lirice apare ca o adevărată matrice a transmutațiilor fizice, psihice, spiritual-mistice. Deloc întâmplător, un poem numit chiar Xanthosis în oglinda timpului mută accentul de pe metamorfozarea fiziologică pe cea spirituală și de pe axul orizontal al căutării erotice pe cel vertical, al inițierii în sine. Încă un fel de a spune că autorul este conștient
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a granițelor identitare exacte, de anonimat ("puterea de-a fi nimeni/ mângâiat de Dumnezeu"), cât și percepția propriei feminități drept un avatar al Feminității și Frumuseții ("a coborât din mit femeia./ prea mult azur/ în jurul unui mugure de sân!"). Deloc întâmplător, una dintre obsesiile autoarei este chiar ritualul nupțial, care dă sens nu numai existenței umane, ci și celei cosmice (Pânza sărăciei, Femeia care-și mărită steaua, Scorbura unui înger, Mireasă din apă, firea, Foșnet). La fel, motivul dominant este cel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la "flacăra flămândă" a sagacității, cuprind texte cărora ideea de experiență-limită, de sfâșiere ontologică (și poetică!) nu le este deloc străină. Situarea perpetuă într-un orizont al îndoielii de lume și de sine, scindarea între principii contrare cum și, deloc întâmplător pentru un eseist specializat în Aventurile terțului, depășirea lor printr-un proces unificator care să nu le piardă, ci, dimpotrivă, să le potențeze pare a fi de altfel starea poetică originară ce dă substanță unei lirici tensionate, de un dramatism
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]