7,946 matches
-
de zdruncinat dacă te încordai puțin. Nu înțelegeți, doamnă, că nu pot să vă las ? Păi, se poate ? — Dacă scandal vrei, atunci scandal primești, nu știi cu cine te pui, și o împinge, mai că n-a dărâmat-o. Cristian ! țipă ea, în drum spre camera lui. Nici nu stă pe gânduri și intră fără să bată la ușă, prin- zându-l dezbrăcat cu o muiere frumoasă. — Cristian ! țipă din nou, de data aceasta șocată, și își pune mâinile la ochi. Iar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cine te pui, și o împinge, mai că n-a dărâmat-o. Cristian ! țipă ea, în drum spre camera lui. Nici nu stă pe gânduri și intră fără să bată la ușă, prin- zându-l dezbrăcat cu o muiere frumoasă. — Cristian ! țipă din nou, de data aceasta șocată, și își pune mâinile la ochi. Iar Cristi trage repede cearșaful pe el și începe să râdă cu poftă. — Mii de scuze, Cristian, se aude vocea doamnei Apostolescu, care venise și ea îndată. Îmi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
faimos, de dragul a ce ? Al prieteniei ? Al dreptății ? Să fiu tocmai eu, un amărât pitic și hidos, piatra de care el se poate oricând împiedica ? Pentru ce, monsieur Ionel, te mai întreb o dată ? — Păi, tocmai pentru această prietenie și dreptate ! țipă Fernic. Căci și despre ea se va vorbi sute de ani, alături de marele Cristian Vasile, dacă, să-ți asculte Dumnezeu vorbele, vei avea dreptate. Cine ar fi fost el dacă un pitic amărât și hidos nu era în prima seară
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de insistențele lui Fernic. Își aprind câte o țigară, schimbă subiectul, se prefac că sunt interesați de vreme mai întâi, de modă, de ultimele melodii în vogă, dar după minute bune revin : — O, dar să știi că suntem diferiți, amice ! țipă Ionel. Oricât ne-am asemăna ca fire, ca nebunie, ca talent, să nu fim modești, este ceva esențial înăuntrul nostru care ne separă. — Uimește-mă ! — Da, da, suntem amândoi niște trăsniți care-și trăiesc viața din plin, care petrec fără
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ia complet pe arătură. Și-atunci or să ne execute pentru glumele și distrac- țiile astea. — Dar pân-atunci, amice, îl bate pe umăr Fernic, să bem pentru Pribeagu ! — Să bem ! și au ridicat toți paharele. Să bem pentru evrei ! țipă Fernic. — Să bem ! și iar au dat pe gât din pahare. Să bem pentru unguri ! — Să bem ! — Să bem pentru țigani ! — Să bem ! — Să bem pentru toți oamenii ! Să bem pentru dragoste ! Să bem pentru băutură, să bem ! Să bem
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îl bufnește râsul și pe micuțul tânăr care îi servea de ore bune. — Uite-așa, cheamă poliția și dă-ne afară, nu vezi că suntem niște degenerați care trădează țara, averile, neamul, tradițiile... Stai așa... Ce mai trădăm, Cristi ? Cristi ! țipă el, ca să se facă auzit, zi ce mai trădăm ! — Arta, în inima ei o trădăm, râde Cristi. Da, ospătare, arta ! Trădăm arta ! Pentru că arta trebuie să fie numai despre lauda poporului, despre cât de bravi și competenți suntem ! Ospătar, cheamă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
întâmplare, na, noi nici nu știam cine-l cântă ! Foarte târziu am aflat... — Domne, dar ce versuri ! Ce versuri superbe ! — Ale lui Pribeagu. Ion Pribeagu ! specifică Cristi, bucuros. Care Pribeagu, umoristul ? — El însuși ! — Asta-i bună ! Ai auzit, Aurele ? se țipă către celălalt capăt al salonului. Ai auzit ? Poezia Zarazei, textul, mă, e-a lui Ion Pribeagu, îl mai știi pe Pribeagu ? — O, dar se poate uita un așa personaj ? râde Aurel Vasilescu. Ce mai face nebunul ? — E cu teatrul acum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
alcoolul dulce, parfumurile ei explodând și sfârcurile întărindu-se imediat, s-a aplecat și i le-a lipit pe rând de buze, sfârcuri cu gust de șampanie și de vanilie din care Cristi a mușcat cu poftă, făcând-o să țipe de plăcere, într-un orgasm prelung. Atunci ea s-a ridicat și s-a întors cu spatele, apucându-i mădularul excitat la maximum, strângându-l puter- nic până venele i s-au umflat și l-a băgat încet în fundul ei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Ce-i mizeria asta ? — Domnul Cristian Vasile ? — Chiar eu ! Polițistul, un mustăcios scund, dar foarte hotărât și energic, se întoarce la colegii săi și le ordonă să-l încătușeze pe Cristi. — Poftim ? sare acesta, iar sala toată parcă înnebunește. — Liniște ! țipă piticul în uniformă. — Pentru ce să fiu arestat, mă rog, domnule ? întreabă speriat Cristi, în timp ce alți polițiști se îndreaptă spre el. — Domnule Vasile, conform legii, veți fi trimis în fața Tribunalului Militar și acuzat de trădare, din cauza nesatisfa- cerii serviciului militar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mână, pe Ștefan cel Mare. Vin eu mâine la prânz și vă spun tot ce aflu. — Mâine-dimineață, mă, Mariane, unde te duci la ora asta ? Lumea doarme. — Acum trebuie să afle, cine știe în ce încurcătură s-a băgat maestrul, țipă el, deja în depărtare. — N-am întâlnit asemenea circ în viața mea, își pune Cornel mâinile în cap. Măi, dacă se ducea în pauză, poate se evita toată scena asta. — Îl înhățau direct din stradă, tot aia era. — Da, dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
crimă, dar mă tratați ca pe ultimul infractor din lume. — Domnule Vasile, cred că ați fost anunțat pentru ce ați fost adus aici. — Am fost anunțat, da, sigur că am fost. Și există o explicație foarte bună pentru care... — Liniște ! țipă colonelul. Explicațiile le prezinți dumneata la tribunal, nu la mine. Asta vei rezolva dumneata de mâine încolo. Până la proba contrarie, pentru mine nu ești decât un infractor. Și un trădător ! Ba chiar unul cu un tupeu nemaiîntâlnit, de altfel. — Pardon
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sânge și bucăți de plămâni pe ele. Din alt compartiment apare Fernic, care imediat sare în spatele său și începe să -i dea niște palme sănătoase, pentru că începuse să se înece : — Trezește-te și trage aer, Cristi ! Trezește-te, tâmpitule, hai ! țipă Ionel cu toată puterea. Și Cristi se trezește buimac în celula lui, înecându-se cu propria-i vomă. Se ridică, sleit de puteri, și se dă cu spatele de zid. Abia după câteva secunde poate trage puțin aer în piept
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
atunci aici trebuia să ajung, e atât de simplu. Dar în fiecare secundă până aici, în fiecare clipă, am dat totul. Câți se pot lăuda oare cu asta ? Câți riscă măcar o dată, d-apoi până la capăt ? Pentru ceea ce inima lor țipă. Nu sunt un fricos, am stat aici, în fața foametei, a umilinței, a disprețului și a urii, învăluit în decadența mize- riei umane. Nu am fugit nicăieri. Decât o viață ascuns și rupt pentru totdeauna de rădăcinile mele, mai bine una
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
curbele periculoase din canioane. Iar când m-am întors la New York, Jayne mi-a spus că rămăsese gravidă și că intenționa să păstreze copilul, eu fiind tatăl. Am implorat-o să facă un avort. („Renunță! Îndreaptă lucrurile! Fă ceva!“ am țipat. „Nu pot să fiu altcineva! O să mor în doi ani! Nu te uita la mine ca la un nebun!“) Copiii aveau vocile lor, doreau să se explice, voiau să-ți spună cum stau lucrurile - iar eu mă puteam lipsi cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
m-a întrebat dacă eram homosexual. Iar eu i-am spus: „Daa, sigur că sunt - categoric!“ adăugând apoi, ceea ce am crezut că e o remarcă haioasă și extrem de sarcastică: „Slavă Domnului!“ „În sfârșit cineva m-a dat de gol!“ am țipat eu. Le povestisem prea multor reporteri despre experimentele sexuale cu alți bărbați - chiar m-am apucat să le dau detalii explicite despre partidele de sex în trei din timpul colegiului, într-un profil publicat de revista Rolling Stone - însă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
34: „Târgul de carte de la Miami; scriitorul s-a închis în toaleta librăriei urlând în repetate rânduri la angajații îngrijorați «Dispăreți!» Când scriitorul a ieșit după o oră a început din nou s-o ia «razna». «Un șarpe pe mine!» țipa scriitorul. «Mă mușcă! E ÎN GURA MEA!» Scriitorul a fost târât la mașina poliției în timp ce se ținea de un tânăr student al grupului Yesheva care participa la lectură - și pe care scriitorul l-a tot pipăit - până la sosirea ambulanței. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
drăguță. Jayne? - ... O P Q R S T U V ... - Jayne, nu vrei să-i dai o gogoașă fără zahăr sau ceva? Mi-am atins fruntea pentru a indica: migrena se apropie. Sincer. - Și mai știu ce e un romb! țipă Sarah extaziată. - Fantastic. - Și un hexagon! - Bine, dar ai milă de mine, spiridușule. - Și un trapezoid! - Iubito, tati e prost dispus și somnoros și pe punctual de a vărsa, așa că nu vrei s-o lași mai moale? Fata s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-se.) Am făcut câțiva pași înapoi și cu mâna liberă am pipăit peretele până când am dat peste comutator. Și în acel moment ceva m-a mușcat de palmă. Se auzi un sâsâit, apoi am simțit o înțepătură în mână. Am țipat fără să vreau și am aprins lumina. Ținând pistolul în mâna întinsă, am rotit-o prin cameră. Singurul lucru care mișca era Terby, care ateriză pe podea și căzu în cioc înainte de a se răsturna într-o parte, ochii lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-mi recâștig siguranța de sine. - Ai văzut pe cineva în mașina aia? am întrebat din nou, răsuflând la fel de greu. Robby mă fixă dezgustat, apoi reintră în casă. - Ești nebun! strigă el, înainte de a izbucni într-un plâns nervos. - Te urăsc! țipă el, vocea lui plină de siguranță, de certitudini. - Ce mașină? întrebă Wendy, cu ochii măriți, nu de frică, ci de o groaznică lipsă de încredere. - Mercedesul. Mașina care a trecut pe stradă. I-am arătat strada goală. - Domnule Ellis - era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Robby: când a aprins veioza chestia era nemișcată. Apoi și-a rotit rapid capul spre el - aripile erau deja întinse, gura pe cale să se deschidă - iar când a început să vorbească, păpușa s-a întors din nou la mine. Am țipat și am pocnit chestia aia de pe pieptul meu, sărind în sus. Terby căzu jos și se târî sub pat. M-am ridicat în picioare, cu răsuflarea tăiată, scuturându-mă frenetic de ceva inexistent pe halatul meu sfâșiat. În afara sunetelor pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
parcă în răstimpuri adierele moi. Iunie 1906 LA MĂNĂSTIREA RÂȘCA [Poveștile lui Piticariu] Seara târziu arhimandritul Piticariu ne vorbește despre Ilie Răcoare care vrea să se facă călugăr. Starețul (un fel de haiduc în rantie) îl strânge de mână de țipă, apoi îi arată o bâtă zdravănă după ușă. "Mă, și eu am fost așa, mă... Dar eu sunt în stare să călugăresc o sută de haiduci ..." " Apoi și eu am fost hoț, zice Răcoare, da aista a fost vătav de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să-l coboare și nu puteau. Eu am zis: Mi-l dai degeaba dacă-l ridic eu? Îl dau! Atunci am pus mâna pe un drug, l-am trecut dedesupt și l-am înnalțat în picioare... "Nu, nu-l dau!" țipă meșterul. Apoi adaogă: "D-ta ai să trăești mai mult decât monumentul acesta". Când eram la stână, era acolo un cioban de care toți se temeau: că el singur ridicase un butuc de fag, o curmătură, pe care zece oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și cu niște mustăți uriașe, bea de stinge și spune câte comedii toate de se tăvălesc de râs cucoanele. Tinerii joacă, parcă-s purtați de vârtejuri, joacă de nu mai pot, gâfâie și-s numai pic de apă; iar lăutarii țipă din scripci ca niște nenorociți cărora li se scot, cu clește de fierar măselele... Mă întorc în tabără cu cumătrul Zaharescu prin întunerecul slăbit al ceasului dinnaintea zorilor. Regimentele de artilerie și cavalerie duc caii la apă. Sus cerul cenușiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a murit, și despre nașterea lui Vasilică 13, despre temperamentul de nepăsător al tatei ș.c.l. Buzdugan persian; cu orice fier la capăt hamger pumnal scurt, lat, încovoiat. Buzdugan cu cap de diavol, sau cu ghioagă ghimpoasă. Cararea pietroasă țipa rănită de cuele de fier ale cismelor. La pod la Dumbrăvița: moartea unui țigan. Un vechil care are la câmp o nevastă pe care a bătut-o și a alungat-o după ce l-a înșelat, și care o primește după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
grăniceresc. Plajă lină, cu năsip fin, cu horbotă de valuri, care vin necontenit spărgându-se lângă țărm. Departe, la miază noapte, în ceață, se vede Caliacra. Acolo ne ducem. Drum îndărăt. Mori de apă la marginea satului Ecrenè. Copii care țipă bucuroși la trecerea automobilului. (Am uitat de căsuța curată, împodobită înlăuntru cu verdeață, a grănicerilor. Acolo trăiesc șapte oameni, cu cinci paturi, pentrucă doi sunt totdeauna în picioare, unul sentinelă, altul în patrulare.) Suim îndărăt dealul și pe platou direct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]