9,323 matches
-
la scrisoarea dvs. atât de amabilă în care îmi povesteați despre eforturile dvs. de a facilita prezentarea lucrării mele fenomenologice publicului francez. Pe lângă corespondența mereu în creștere și timpul disponibil tot mai împuținat, motivul rezidă mai ales într-un pesimism accentuat din partea mea în ceea ce privește posibilitatea traducerii cărții mele în franceză. Este de la sine înțeles că nu găsesc eu însumi nici timpul, nici gustul pentru o asemenea întreprindere, chiar dacă aș avea capacitatea necesară. Ei bine, ați amintit numele dnei Goldschmidt, bună traducătoare
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
este diferită ca conținut ideologic de proza dtale". Autorul lui Nicolae Iorga creionează în Tudor Arghezi: tejgheaua cuvintelor un portret intelectual puțin onorant pentru poetul "cuvintelor potrivite". Așa cum de altfel atenționează undeva: " Orice pamfletar exagerează, este în natura genului să accentueze deformat trăsăturile caracterului, să întrebuințeze culori tari", și, trebuie să recunoaștem, procedează în consecință. Despre pamfletele lui Arghezi crede că, "citite izolat, impresionează și dau o falsă impresie de vigoare. Călimara cu lături a deservit pe poet, absența de idei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
generală a proletariatului". Criticul realist-socialist Paul Georgescu opune concepției false a "artei pentru artă", a "independenței" artistului, nu mai puțin "autonomiei esteticului", "convingerea noastră liberă (observați, ca în cazul tipic al mincinosului care spune exact invers decît crede, exagerînd și accentuînd pe latura mai puțin credibilă, cum toți scriitorii partinici își prezintă opțiunea lor realist-socialistă ca una liber aleasă și dintr-o profundă și intimă chemare, n. n.) că literatura slujește interesele poporului, luptă împotriva exploatării și umilinței, pentru reala libertate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în 1960, și cealaltă, de pură stirpe românească, devotată "gliei și neamului". Fără a nega faptul că în prima sa fază Securitatea a acționat cu o brutalitate înspăimîntătoare pentru zdrobirea oricărui inamic, real sau imaginar, al regimului, este necesar să accentuăm că în perioada Ceaușescu această instituție a continuat să practice metode ilegale de lichidare a oricărei forme de rezistență". În numele unui colectivism oligarhic (sintagma aparține lui George Orwell și apare în romanul 1984) se călca în picioare demnitatea ființei umane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
copist din alte vremuri. Cînd i-am admirat îndemînarea, s-a apărat ca de o laudă necuvenită. Am cîteva generații de tîmplari în familie. Modestia, simplitatea și bucuria copilăroasă a inimii se armonizau cu tăria de caracter. Pe măsură ce i se accentua slăbiciunea fizică, forța sa sufletească iradia. Trupul, unealtă fragilă și străvezie, i se transformase într-un vehicul de unică folosință: aceea de a-i purta, asemenea unei monturi ieftine de inel, piatra prețioasă a intransigenței morale. Dacă Securitatea l-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dar gata să fie cunoscute și să cucerească inimile oamenilor tocmai prin vocea caldă și suavă a lui Cristian, care avea și o dicție aparte, o claritate a pronunției deosebită, falsând notele și apăsând exagerat pe unele silabe pentru a accentua versurile, cu o lejeritate de invidiat. Succesul celor câteva tentative pe care le pregătiseră fusese de-a dreptul uluitor, forțând chiar sala să se ridice la dans. Următoarea zi, tot la pian, mai puneau pe roate încă două piese, începând
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cânte. Era de fapt, dincolo de cântat, o recitare a lor, puternică. Apăsa pe ultimele cuvinte din versuri sau pe primele, își făcea tot felul de notițe, apoi o lua de la capăt, văzând care sună mai bine. „De nebune dorinți“, aici accentuez, a concluzionat el după câteva ore. „Și pe r-uri, da, da. Sunt multe r-uri, Sachi, nu știu dacă ți-ai dat seama, și e bine. Mă ajută să le dau o nuanță mai impunătoare.“ După nenumărate repetiții, a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
amintirea lui taică-su și avea un braț întreg de astfel de doine, și nici pe cele umoristice sau satirice, pentru că nu i se potrivesc deloc. Era de parcă s-ar amesteca „o prăjitură nemaipomenit de dulce cu oțet și muștar“, accentuase prietenul său și avusese dreptate. Orice încercare de abatere de la temele de iubire se solda pe scenă cu un adevărat eșec. Lumea venea să-l vadă și să-l audă pentru interpretarea lui unică a poveștilor de dragoste, voia să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
groși de cărămidă rece și putredă cu pumnii, în stânga și în dreapta. — E cineva ? Alo ! E cineva aici ? a zbierat, însă niciun răspuns dincolo de ziduri și de ușa imensă de metal. A dat și în ea, însă degeaba. Claustrofobia i se accentua din ce în ce mai tare, inima îi bătea haotic, respira greu și tusea înecăcioasă era tot mai puternică. Deodată simți cum întreaga celulă se pune în mișcare, aude dedesubt niște roți imense cum scrâșnesc pe niște șine groase. — Lăsați-mă să ies ! ! ! a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
crezând în continuare cu toată puterea lui că are să o ia de la capăt și are să se impună din nou. Însă vocea-i tot mai slabă, trupul tot mai obosit și mai fragil, anii duri din spatele fronturilor nu făcuseră decât să accentueze problemele și sensibilitățile lui. A fost respins pe rând de toate localurile centrale care mai rămăseseră în picioare. Izgonit ca un câine păduchios, care le deranja clientela. La Capșa nici nu mai îndrăznea să calce și, oricum, banii pe care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și Vasile Lupu (1634-1653) În Moldova; și, În sfârșit, În țara Românească, Constantin Brâncoveanu (1688-1714). Dar acestea sunt mai curând excepții. Regula a fost a schimbărilor dese de domnie, a domniilor scurte, de cel mult câțiva ani, instabilitate care s-a accentuat de la un secol la altul. Instabilității generale din această parte a Europei i s-a adăugat instabilitatea internă. Prea multă instabilitate! Istoria românilor are o pronunțată notă anarhică. Cum să se construiască durabil? Se află aici originea unei neîncrederi În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
erau Însă prioritare: unul social, altul național. Societatea românească se Înfățișa sensibil polarizată Între boierii proprietari de pământ și o țărănime lipsită de pământ și Împovărată de obligații (creșterea rapidă a producției agricole, stimulată de export, nu făcuse decât să accentueze asuprirea țăranului). Clasa de mijloc era foarte subțire, ceea ce explică faptul că ideile reformatoare au fost purtate de boierimea liberală și de intelectuali (mulți tot de origine boierească), nu de o burghezie cvasiinexistentă. Reformatorii vedeau În Împroprietărirea țăranilor și degajarea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
influență străină a veacului precedent. Elita nu se mai reducea acum la o mână de oameni educați În Occident; extinzându-se, ea căpăta inevitabil un caracter mai românesc (mulți intelectuali erau porniți de la țară). Confruntarea cu minoritățile după 1918 a accentuat manifestările de „românism“. Și, În sfârșit, aceasta era atmosfera cam peste tot În Europa: o epocă de naționalism, de demarcare netă Între „noi“ și „ceilalți“. În martie 1906, o manifestație violentă s-a desfășurat În fața Teatrului Național din București Împotriva
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
interior și și-a asigurat și În afară o anumită libertate de mișcare. Marea lui lovitură a fost În 1958, când a reușit să obțină de la Hrușciov retragerea trupelor sovietice din România. Începând din acest an, orientarea „românească“ s-a accentuat. Îmi amintesc — eram elev de liceu — cum s-a sărbătorit, pentru prima dată sub comunism, Unirea Principatelor, la 24 ianuarie 1959. Se recupera un moment fondator al istoriei naționale (până atunci, se sărbătorea mai curând ziua de 7 noiembrie, data
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
deosebitoare s-au atenuat considerabil. Peste tot, comunismul a nivelat și a omogenizat (fără să reușească pe deplin; numai utopia este perfect omogenă). România este astăzi mai românească decât ieri. Această românizare era În logica statului național, dar comunismul a accentuat-o. Industrializarea și urbanizarea au deplasat spre orașe populația predominant românească a satelor (inclusiv de la o regiune la alta, În primul rând dinspre Moldova mai puțin dezvoltată În Transilvania și Banat). În plus, emigrația a golit România de unele comunități
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
multă anarhie În societatea românească, este drept. Românii n-au excelat niciodată În materie de rigoare și disciplină. Sunt mai pricepuți să improvizeze și să aranjeze lucrurile din mers. Tranziția nesigură În care s-au angajat după prăbușirea comunismului a accentuat aceste trăsături. Este o mare dezordine În România, profitabilă unora dar care Îi lasă pe cei mai mulți dezarmați. Legile se bat cap În cap, oamenii aleargă la nesfârșit pentru rezolvarea celor mai simple treburi, funcționarii publici Îi tratează ca și când cetățenii există
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Iliescu-Năstase a fost deschiderea spre Occident. În sfârșit, românii au fost „iertați“ de vize; de la 1 ianuarie 2002 au Început să călătorească liberi În țările din spațiul Schengen. Obiectivul final este, firește, intrarea În Uniunea Europeană. În această direcție, guvernul a accentuat presiunea politică, necazul rămânând Însă, mai Întâi de toate, starea deplorabilă a economiei românești. Spre sfârșitul anului 2002, Comisia europeană a dat verdictul: România nu avea Încă o economie de piață funcțională. Era depășită la acest capitol chiar de Bulgaria
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
din scenă penibilă, dar meritată: repudiat de propriul partid (intrat, pare-se, Într-un proces de democratizare). Poate vor Înțelege și acei români care l-au urmat ani de-a rândul, ce mare greșeală au făcut; sunt ani care au accentuat o Întârziere, atât de greu de depășit. Nu e Însă ușor să-l dai pe Iliescu complet la o parte. La un nou congres P.S.D., din decembrie 2006, s-a căzut la pace: Geoană, criticat pentru scăderea cotei partidului, a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
bune care s-au luat de la străini se trece mai repede, cum se trece repede și peste faptul că românii și-au făcut rău și ei Înșiși, fără să aibă neapărat nevoie În această privință de „asistență“ străină). Comunismul a accentuat opoziția român-străin. I-a rupt pe români mai Întâi de Occident, apoi de toată lumea. „Străinătatea“ a căpătat contururi mitice, pe cât de negative În propaganda oficială, pe atât de pozitive În visele de belșug ale românilor. Înainte de comunism, raporturile cu Occidentul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu ea. Felul în care Nadine a zis asta a deschis o nouă posibilitate, dar n-a reușit să clarifice nimic - n-a făcut decât să sporească confuzia. Dintr-odată, în modul în care emisese fraza și felul în care accentua anumite cuvinte, întreaga noastră relație era reconfigurată. Visul se destrăma. Nadine sorbea din pahar și se uita fix spre un punct invizibil din întuneric. Verdeața foșnea în jurul nostru. Am evitat să mă uit la ea și m-am ridicat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dar din naștere! Și unde mai pui și... bătrânețea care schimbă omul. Eu, bunăoară, nu-mi pot recunoaște scrisul meu de altă dată. Mâna... fără voie, o ia razna și ajungi la un scris ieroglific! Timpul trece și bătrânețea se accentuează tot mai mult, Încât ar trebui să mă grăbesc să vin. Vremea Însă nu ne iartă, tot mai rece și mai ploioasă. Apoi drumul mi se pare lung! Promisiunea fostei mele eleve se menține (...). Nu știu cum ar ajunge bustul „Apașul”, dar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mergând spre Neva, îmbrăcat într-o cămașă galbenă!...”. VITALIE CIOBANU: Orașul țarilor, capitala nordică a Rusiei de pe țărmul Golfului Finnik ne-a întâmpinat cu o grimasă ursuză: Gara Varșovia în care am intrat, oamenii de pe peron, cu aerul lor pierdut, accentuând pustietatea garniturilor de pe liniile paralele, o haită răzlețită de câini, traversând fără chef peroanele intermediare, o debarcare sub un cer... de plumb (nu știu ce cuvânt mai potrivit să găsesc - în fața acestor priveliști dezolante, intră în șomaj imaginația cea mai exuberantă). O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din Belarus în Polonia, când trei colegi au fost dați jos din tren, iar Ancevski, macedoneanul, a mai și petrecut o noapte la graniță. Pornind de la această simplă bază empirică, putem spune că există un „sentiment” al graniței mult mai accentuat în Est. Or, așa cum am văzut eu sau cum am simțit eu, granițele Estului înseamnă tensiune, „închidere”, crispare. În altă ordine de idei, pentru români e frustrant că nu pot pleca spre Vestul căruia doresc să îi aparțină decât după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a doua, visând, probabil, „zorii” unei celebrități din ce în ce mai problematice... Antipatică, nu știu exact de ce, poate că venea din „activul UTM” sau pentru că se ocupa cu „treaba” doctrinară, ce nu avea legătură cu literatura „pură” etc. Dar antipatia noastră s-a accentuat când am aflat printr-o indiscreție a unuia dintre șefii de secție (Sami Damian sau Dolfi Solomon sau redactor-șef-adjunct, amabilul, finul Milo Petroveanuă, care aveau dreptul de a participa la ședințele „conducerii”, că drăguța de Tita, abia sosită în redacție
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ei au acționat cu intermitențe, fără o încăpățânare metodică. Regimurile totalitare, care au tot timpul, ignoră acest du-te-vino, între benign neglect și loviturile neașteptate în plină figură, propriu democrațiilor parlamentare sau plebiscitare, și pe care versatilitatea regimurilor de opinie le accentuează încă și mai mult. Un Cezar domnind în reprize acționează după toane, numai Cezarul pe viață acționează sistematic. * * * Urcuș la patriarhia maronită, pe înălțimile de la Jounieh. Mai aproape de ceruri, dar tot în Țara Sfântă, un om sfânt se ocupă mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]