8,101 matches
-
Am să plec întîi la Nisa și-o să-mi închipui tot timpul că sânt tânără. Extrem de tânără... Nu vreau să mi se pară că e prea târziu... Nu, draga mea, n-am să-ți îngădui să nu te bucuri din adâncul inimii." "Londra, gândi Grigore Popa. Lui Alecu nu-i plăcuse orașul. Prefera peisagii luminoase, cu soare mult... Bond Street, Picadilly Circus, Hyde-Park... Păcat că bucătăria nu e grozavă. Budinci, ovăz fiert, plăcintele lor cu carne. Poate chiar mâine o să am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rugăciunile împărătesei îngenunchiate, pleoapele icoanei reci se umeziră și o lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. Împărăteasa se ridică în toată măreața ei statură, atinse cu buza ei seacă lacrima cea rece și o supse în adâncul sufletului său. Din momentul acela ea purcese îngreunată. Trecu o lună, trecură două, trecură nouă, și împărăteasa făcu un ficior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunei. Împăratul surâse, soarele surâse și el în înfocata lui împărăție
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
drum horea și doinea, iar buzduganul și-l arunca să spintece nourii, de cădea departe tot cale de-o zi. Văile și munții se uimeau auzindu-i cântecele, apele-și ridicau valurile mai sus ca să-l asculte, izvoarele își turburau adâncul, ca să-și asvîrle afară undele lor, pentru ca fiecare din unde să-l audă, fiecare din ele să poată cânta ca dânsul când vor șopti văilor și florilor. Râurile se ciorăiau mai în jos de brâiele melancolicelor stînce, învățau de la păstorul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lacului alb, Făt-Frumos aruncă buzduganu-n nori și lovi miază-noaptea în aripi. Ea căzu ca plumbul la pământ și croncăni jalnic de douăsprezece ori. Luna s-ascunse într-un nor și baba cuprinsă de somnul ei de fier se afundă în adâncul cel vrăjit și necunoscut al lacului. Iar în mijlocul lui se ridică o iarbă lungă și neagră. Era sufletul cel osândit al babei. - Am scăpat - zise fata. - Am scăpat - zise calul cel cu șapte inimi. - Stăpâne - adăogi calul - tu ai izbit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acesta; aici o idee universală este banalitatea de a spune, de pildă, „e frig“... * Fericirile biblice nu cer socoteală pentru neputințe; paradisul este, deci, al rataților. * În bestiarul uman, cel mai pitoresc se situează aventurierii, boemii, pe care nimic din adâncuri nu îi poate ține să își consume energia sufletească într-o continuă caval cadă a risipirii, a schingiuirii prin excitante, într-un sfâșietor asalt imaginar asupra existenței, în care epuizarea împinge ființa spre revelații care exclud orice împlinire, dar nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
te va răsplăti decât cu otrava aprobării unanime, adică a mulțimii. * Misterul plăcerii stă închis în viața unui sfânt redusă la clipa revelației. * Din punctul de vedere al psihanalizei, suntem cu toții bolnavi, portavoci ale unei pepiniere de mizerii pe care adâncul din noi le produce fără încetare, clătinând schema coerenței noastre fragile. Dinaintea șarlatanului cu diplomă nu ne mai confesăm păcatele, ci porcăriile pe care nu am fost în stare să le facem, pe care le-am evitat din lașitate, din
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
n-ar vrea. Pentru comisarul de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări, ziua aceasta a sosit. Nu zăbovise mai mult de o jumătate de oră în casa soției medicului, dar acest scurt timp fusese suficient pentru a dezvălui grupului stupefiat reunit acolo adâncurile tenebroase ale misiunii sale. Spuse că avea să facă tot ce-i stătea în putință pentru a abate de la acel loc și de la acele persoane atenția mai mult decât neliniștitoare a superiorilor săi, dar nu garanta că va reuși s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mirosul putrid al fricii, vibrația autoritară a fantasmei tatălui. Comisarul prefera să se gândească la ceva liniștitor ca asta, Dar eu n-am nici un motiv să-mi fie frică, îmi fac treaba, îndeplinesc ordinele pe care le primesc, însă, în adâncul conștiinței sale, știa că nu era așa, că nu îndeplinea acele ordine, fiindcă nu credea că soția medicului, doar pentru că nu orbise cu patru ani în urmă, ar fi acum vinovată de faptul că a votat în alb optzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de miere ratată nu Însemna sfârșitul lumii. Oricât de mult Încercam să rămân supărată pe Hunter, nu-mi ieșea. Mă suna tot timpul să vadă dacă sunt bine și adevărul era că mă topeam ori de câte ori mă gândeam la el. În adâncul sufletului meu știam că nu luna de miere era importantă, ci căsătoria. — Încerc să rămân supărată, dar el este atât de dulce, am spus. Mi-e imposibil. Vreau doar să-i fiu o soție grozavă. Sper că ai și altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
furios, spumegând de dispreț față de lumea artei și de toate curvele însetate de sânge și lacome de bani care o populau. Harry l-a botezat „geniul posac“, dar, în ciuda firii sale necioplite și uneori combative, pictorul cel arțăgos era, în adâncul sufletului, un cal de rasă pură. Știa ce înseamnă loialitatea și, odată ademenit în grajdul de la Dunkel Frères, nu a manifestat nici o intenție de a se elibera. Harry era omul care îl salvase din ghearele anonimatului, de aceea Harry avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în jos ani de zile, acum aveau rețineri în a cere ajutorul unui om care ajunsese să își disprețuiască fiica vitregă pe parcursul marilor bătălii din acele zile de început. Tom nu i-a spus niciodată Aurorei, dar știa că, în adâncul sufletului, Zorn o considera vinovată pentru moartea mamei lor. Ea o supusese pe June unui asediu prelungit de necazuri și disperări, și unica răsplată pentru toate aceste suferințe fusese neașteptatul dar de a i se permite să își crească nepoata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nici un fel. Nu te cred. — N-o cunoști pe Aurora, domnule Glass. Nu e în toate mințile. Fac tot ce pot ca să o ajut și să o sprijin, dar nu-mi arată nici urmă de recunoștință. Am scos-o din adâncurile infernului și i-am salvat viața, dar tot nu vrea să se lase. Nu vrea să creadă. — E vreo lege care zice că trebuie să creadă în ce crezi dumneata? — E soția mea. O soție ar trebui să își urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se curba spre stânga. Un mădular mare, dar și scârbos, iar omul căruia îi aparținea mi se părea încă și mai scârbos. Presupun că aș fi putut să sar în picioare și să o zbughesc din casă, dar ceva în adâncul creierului îmi spunea că nenorocitul îmi oferea o ocazie neprețuită și că, în schimbul câtorva secunde de repulsie, puteam scăpa toți de idioții din biserica aia... Acesta e osul sfânt, a spus reverendul, ținându-și organul sculat cu mâna și vânturându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ușor ridicate. Barbă n-avea, renunțase de câțiva ani la ea, după destule ezitări. Dar i se părea că e mai tânăr așa. Tresăriră toți trei când bolnavul deschise ochii. Îi vedeau pentru prima oară privirile și îi izbi cafeniul adânc în niște ochi imenși. Erau plini de uimire: căuta să înțeleagă unde se află. — Stai liniștit, ești pe mâini bune, spuse doctorul Rosenberg mângâindu-l cu vocea, și, amintindu-și de sfatul confratelui Margulis, ieși aproape în fugă să și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nici nu-mi amintesc dacă și cum m-a salutat. Am luat repede Vanity Fair în mână pour me donner une contenance. S-a așezat lângă mine, eram pe canapea, deși îl invitasem pe scaun. M-a privit drept în adâncul ochilor, fără să ntoarcă privirea, și l-am privit și eu, la fel. Când eram mai mici, ne jucam așa, cu Jacques, privind animalele, iar ele nu rezistă, întorc capul iute, mai ales câinii. Am vrut să-i arăt lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să se zbată, dar fără s-o poată rupe. Iedera știa să lupte, iar Generalul știa s-o admire pentru asta. 5 Vorbesc tot mai puțin cu mine și poate că, în curând, vocea asta care mă ține prizonier în adâncurile ei o să tacă și eu o să fiu iar cum eram cândva. Poate că lumea asta o să mă înghită cu totul și n-o să mai simt dorul de cealaltă. Poate că interiorul și exteriorul o să se contopească. Nu știu dacă lumea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vechi, venite din negura timpului, în care fantome de turci, căutând comoara lui Ștefan cel Mare, se arată în nopți cu neguri dese și lumini gălbui care joacă pe locul unde este ascuns aurul... Dar nu despre comoara pierdută în adâncuri vreau să vă vorbesc. Nu. Eu vreau să vă spun că la poalele Măgurii, bunicul are o livadă bătrână, cu copaci care ascund povești care de care mai atrăgătoare. De la aceștia, punând urechea pe trunchiul aspru și ridat de vreme
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
când, să mai cadă și pe gânduri. Prin exacerbare, introspecția devine masturbare spirituală. Pe unii creatori îi doare mijlocul, pe alții-scopul. Caută rădăcinile, dar nu încremeni în ele. Primul limbaj a fost, cu siguranță muzical. Mărturie pot depune păsările. În adâncul sufletului uman mocnește o persistenta și nedefinită răzvrătire. Confortul ne uzează simțurile. Telepatia, de exemplu, banală cândva, a ajuns de domeniul paranormalului. Acum dacă Don Quijote se uită în oglindă, îl zărește pe Hamlet. Cunoașterea distruge ignoranța. Dar și misterul. Ideile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
chimică a unui artist intră și câteva procente de disperare. Fiecare generație ia dintr-o capodoperă felia care crede că i se potrivește. Clasicizarea operei înseamnă îmblânzirea asperităților șocante. Inspirația este o exorcizare a sedimentelor ancestrale. Există atâta tensiune în adâncul nostru, încât operele pe care le realizăm sunt ca niște ocnași evadați. Tot minciună e și literatura. Dar dintre acelea cu titluri de noblețe. S - au dus pe apa Sâmbetei romanele fluvii, acești dinozauri de hârtie. Nu spune în scrisul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Faci ce vrei, cu condiția să știi ce faci. Dacă vrei să nu te contrazică nimeni, discută singur ! Dimineața când te scoli, suflă într-o oglindă! Dacă se aburește, e OK ! Când libertatea este sfârtecată în exterior, se furișează în adâncul nostru. Nu vă faceți griji în privința sănătății ! Trece ea. Meritul cel mai mare al soției e că și - a ales un soț atât de bun. Nu vreau să fiu operat. Prefer o moarte naturală. Femeile trăiesc mai mult decât bărbații
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Faci ce vrei cu condiția să știi ce faci. Dacă vrei să nu te contrazică nimeni, discută singur! Dimineața când te scoli suflă într-o oglindă! Dacă se aburește, e OK! Când libertatea este sfârtecată în exterior, se furișează în adâncul nostru. Nu vă faceți griji în privința sănătăți; trece ea. Meritul cel mai mare al soției e că și-a ales un soț atât de bun. Nu vrea să fiu operat. Preferă o moarte naturală. Femeile trăiesc mai mult decât bărbații
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ci... O învălmășeală de evenimente, o transbordare neașteptată într-un alt decor necunoscut, transparent și ademenitor. În față apă, un șuvoi adânc, ce se scurgea în valuri, într-o anumită direcție, iar în spate nisip. Nu departe de el, din adâncuri, producând un zgomot asurzitor, țâșnesc violent, în trombe, uriașe cantități de lichid fierbinte care, după ce se răspândesc în înălțimi, cad apoi sub formă de ploaie. Probabil, vreun vulcan subacvatic, un izvor termal sau un gheizer supradimensionat, despre care nu știa
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
în apa lacomă și amenințătoare, se auzea un scâncet sinistru și înduioșător de copil nou născut, care se părea că-și trăiește ultimele clipe, deoarece violoncelul, cu tot cu copilul din interior, se îndreptau rapid și sigur spre vâltoarea ce țâșnea din adâncuri, în timp ce scâncetul nevinovat devenea din ce în ce mai anemic, mai slab, neputincios și deznădăjduit. Copilul, trebuia salvat cât mai repede! Bidaru voia să facă ceva, să-l ajute, dar nu reușea să-și smulgă picioarele din smârcul cleios. Când, în sfârșit, a reușit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
În timp ce repetă de mai multe ori cele două cuvinte ce se completează reciproc "vis și realitate", străduindu-se să rezolve dilema care-l obseda, brusc duse mâna la tâmplă ca și cum și-ar fi amintit de ceva îngropat de mult în adâncul memoriei. Era vorba de un amănunt foarte important care-l făcu să exclame: Ah, geanta, geanta cu cinci fermoare! Ea trebuie să fie cel mai bun martor!... Într-adevăr, ieri, când s-a întors din capitală, își lăsase geanta cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Ele îi ocrotesc pe eschimoși din milă, îi apără de fiare, de vânturile negre și de gerurile cumplite, îi vindecă de boli și, când sunt mulțumiți, aduc și peștele la copcă sau vânatul în bătaia săgeții sau a alicelor. În adâncul mării, pe care se sprijină acest minunat munte, trăiește marele spirit de sex feminin Sedna, stăpâna unui regat subacvatic, fără de început și fără de sfârșit, în care trăiesc toate animalele marine ce sunt trimise eschimoșilor ca hrană. Se zice că frumoasa
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]