7,843 matches
-
formele discursive, deși imaginarul își păstrează în mare parte vechile structuri. Istoria lui devine mai dinamică pe măsură ce se apropie de pragul modernității, prin Renașterea italiană, protestantism și Contra-Reformă. Mișcări opuse ca sens, paradoxal similare ca semnificație: toate clamează dreptul la afirmarea deplină a individualității și la relația directă a credinciosului cu divinitatea. Artistul catolic plasează figura sacră în scenografia orașului și în proximitatea contemporanilor săi, cărora le împrumută chipurile pentru a reprezenta identitatea unor personaje biblice; iconoclasmul vehement al Reformei refuză
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
exemplu, nu toate medievalitățile ortodoxe înfruntă aceiași dușmani sau nu suportă aceleași presiuni prozelite, tot așa cum nu au același tipar mitic al întemeierii sau nu preiau în același grad modelul bizantin etc. Cum perioada medievală este prin excelență una a afirmării masculine, putem adăuga faptul că imaginarul puterii așează spațiul privat sub legea spațiului public, fapt prea puțin discutat, dat fiind că el este locul predilect al categoriilor marginale (femei, copii, bătrâni, supuși). "Simbolismul ancorat într-o semiologie religioasă" nu cred
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și un lector contemporan este pasibilă de distorsionarea intenționată sau nu a sensurilor. Consacrarea rolului decisiv jucat de o prezență subiectivă în procesul de cunoaștere a trecutului este una dintre principalele schimbări în epistemologia propusă de "noua istorie"; de asemenea, afirmarea conceptului de narațiune, care, corelat cu analiza imaginilor, a simbolurilor și a imaginarului, a dus la modificări fundamentale nu doar în filosofia interpretării istorice, ci și în metodologiile cu care este abordat trecutul. Generațiile de istorici ai școlii de la Annales
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
măsurare a lumii (în cazul exemplar al lui Leonardo da Vinci). Întreagul univers poate fi cunoscut așadar prin analogie. Pentru că acest univers renascentist reface raporturile dintre obiecte și le (re)așează într-o relație de contiguitate, în regimul plenar al afirmării individului, se naște o adevărată fascinație a luminii, exprimată în artă, în discursul teologic și în filosofie. Renașterea ajunge la formularea unui naturalism estetic, care asociază cunoașterea cu aspirația spirituală metaforizată, redată de ascensiunea în lumină (asimilată cu libertatea spiritului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
plecare. Prima "oglindă" teoretică ar trebui de aceea să provoace în a doua o imagine clară și utilă, la rândul ei, cunoașterii. Propria mea propunere nu se dorește o duplicare, ci o sinteză a lecturilor critice, la o distanță necesară afirmării unei alte/noi interpretări. Formei generale a imaginarului colectiv, care ne va permite o ordonare a structurilor lui componente, îi va corespunde o formă adaptată la perioada medievală și la un anumit areal de civilizație - ortodox românesc −, rețea dedusă din
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
dar și relațiile care interesează direct antropologia puterii (stăpân-supus, putere laică-putere religioasă, putere publică-putere privată). La fiecare nivel (tipologiile masculine și feminine, respectiv structurile spațiu-timp pentru planul terestru și pentru lumile fantastice) rezultă "module" determinate de un ritm binar, prin afirmarea și negarea valorilor. Ele includ modelele și anti-modelele lumii laice, dar și exemplaritatea recomandată de biserică și figurată de "personajele" teologice sau hagiografice, contrapuse bestiarului. Funcțiile imaginației sunt revelate diferit de "ochiurile" acestei matrice pe care am ales-o pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
românizat de Ureche cu referire la Ștefan cel Mare, "singur țiitor (însuși țiitoriu) preste toată Țara Moldovei", dar și în Învățăturile lui Neagoe Basarab (187, 189), ... acoperă nu numai eminența marelui basileu în raport cu asociatul său la tron, ci totodată o afirmare de independență și de suveranitate. ... Acest titlu făcea din domn, mai întâi pentru proprii săi supuși, un monarh de aceeași esență cu basileus-ul, fără dislocarea schemei bizantine a ierarhiei politice, dar desprinzându-se de ideea de ecumenicitate, care la Bizanț
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
al atributului imperial bizantin autocrator, cu egalul său românesc "singur țiitor". Calificativul are aceeași semnificație cu formula rex est imperator in regno suo, care cu numai un secol mai devreme își făcea apariția sub pana juriștilor regilor Franței, ca o afirmare a puterii depline a suveranului lor. Putere deplină pe plan intern, unde deține toate atributele unei autorități quasi-imperiale, putere deplină pe plan internațional, unde nu depinde de nicio altă autoritate. (Romanitatea orientală în Evul Mediu 198-99) Populația acceptase creștinismul încă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
altceva decât dreapta credință a bisericii romane. Apelul este lansat însă de "latini", adică (în imaginarul ortodox) de "barbarii" care au invadat în secolul XIII sfântul oraș al lui Constantin I, au trădat basileul de drept prin nesupunere și prin afirmarea unei alte autorități clericale, rupte de instituția puterii (basilëìa) recunoscute mai târziu de români. Se adaugă la aceasta și politica principalilor agenți ai prozelitismului catolic, maghiarii, de subordonare vasalică sau chiar de asimilare teritorială a formațiunilor statale românești
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
acestei idei programele "grecești" de resuscitare a "visului basileic", diferite față de contextualizarea lui de către români (Lemny, Sensibilitate și istorie 146-206). Ele conferă în definitiv o linie politică relativ consecventă, în ciuda unor momente istorice dificile, și de conversie a intereselor statale. Afirmarea în istorie a unui comportament diplomatic asumat și a unei direcții politice configurate coerent a menținut spiritualitatea ortodoxă românească, a întărit capacitatea de rezistență, religioasă și culturală, într-o zonă cu o tectonică aparte, o zonă de intersecție a unor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în ultimul rând, politice. Dar, între ambiția acestui vis și modalitățile de realizare a lui, au apărut disonanțe, care, în timp, s-au făcut resimțite mai mult decât se putea crede inițial. Mai întâi, pentru români, cum am subliniat deja, afirmarea moștenirii bizantine − o constantă politică atestată documentar − nu a însemnat și acuratețe în preluarea sistemului politic. Uneori, ca în cazul lui Mircea I Basarab, Ștefan III, Neagoe Basarab, Alexandru Lăpușneanu, Constantin Brâncoveanu, au existat programe politice anti-otomane eficiente și bine
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
viața cotidiană, cât și manifestările sensibile, conform codurilor legiuitoare. Surse importante sunt (în același timp și normative morale) Biblia, Ecclesiastul și Leviticul, textele patristice, scrierile bizantine (Cronica lui Skilitze, Viața lui Philateros, Cronica lui Psellos) și hagiografiile, care condamnă, prin afirmarea în compensație a virtuților eroului glorios, "anti-modelul" feminin (așa cum aflăm și din scrierea lui Dosoftei, Viața și petreacerea svinților). Spațiul românesc, precum și celelalte din "familia" ortodoxă, departe de occidentul inchiziției, operează diferit cu morala creștină; o adaptează în ce privește relația din cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
păcatului adamic. Aparițiile supranaturale sunt de factură diferită, conform tipologiei trasate de Todorov, în funcție de prezența divinității. Între fabulosul popular, mirabilul creștin al hagiografiilor, miraculosul apocaliptic și fantasticul Alexăndriei, imaginarul puterii nu percepe mari diferențe de substanță, el concentrându-se pe afirmarea masculinității și pe miturile corespondente. Tipologia feminină este tratată mult mai fantezist, dat fiind că, în imaginar, ea își găsește locul mai curând în "lumile" damnate, acolo unde au loc metamorfozele spectaculoase. În O samă de cuvinte sau în Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
În lumea creștină, domus (biserica) devine alături de salus calea de refugiu din fața unei realități periculoase, astfel încât, prin ieșirea de sub semnul păcatului, să poată fi recuperată sacrul. Dacă "intrarea" în viață este o căutare simbolică a alterității, a Tatălui creator, prin afirmarea propriei identități, domus-ul reflectă labirintul interior al omului creștin medieval, psihismul lui. Într-un joc ontologic, casa semnifică și se semnifică, distribuie și cumulează, micro- și macrocosm devenind în ea convergente. Trupul, desprinzându-se din "acasa" maternă (maculată), așa cum o
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în imaginarul popular creștin (Durand, Aventurile imaginii 137). După criza teologiei creștine din secolul XVI, moment la care a aderat burghezia în ascensiune și care a fost valorizat nu doar printr-o reformă instituțională și dogmatică, ci și printr-o afirmare economică și socială, Contra-Reforma constituie al treilea moment major pe care îl cunoaște iconodulia în civilizația occidentală. Împotriva tezelor lui Martin Luther și Jehan (Cauvin) Calvin, la rândul lor vehemente în acuzarea cultului sfinților și a căutării deliberate a efectelor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
din timpul creștinismului medieval), războaiele religioase și mai ales Războiul de 30 de ani au constrâns imaginarul mistic să se manifeste fie insurgent, la nivelul instituțiilor religioase marginale, fie la nivel individual, critic deopotrivă față de cele două mișcări religioase majore. Afirmarea noilor atitudini polemice, de grup sau în forme individuale, precum și devalorizarea bazelor confesionale tradiționale au provocat o slăbire a rolului imaginii religioase. Neo-raționalismul veacului iluminist a constituit în parte contra-replica dată barocului și exceselor în reprezentarea sacrului din secolul precedent
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
vor fi respectate timp de încă două secole (până în contemporaneitate), iar ierarhiile politice, viața politică, angrenajul retoric răspund și în momentul de față, pe alocuri, unor reprezentări medievale ale puterii. Atitudini iconoclaste Prăbușirea civilizației grecești, a imperiului lui Alexandru Macedon, afirmarea și transformarea radicală a imperiului roman, apariția creștinismului și instituționalizarea lui, ruptura dintre Bizanț și Roma în secolul IV, reluată apoi în diferite forme până în secolul XI, triumful Islamului, cruciadele au fost tot atâtea momente de răscruce, și pentru istoria
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de credință populară, compensatorii în relație cu ideologiile oficiale. Paradoxul imaginarului european vine tocmai din natura sa (fenomen mental, dar și înmagazinat în cultura materială; reflectă și, la rândul lui, este reflectat de ea) și din istoria sa duală, a afirmărilor spectaculoase în raport cu (auto)negările. În cadrul lui, imaginea nu are în sine o valoare de fals sau de adevăr, pentru că ea este un mijloc de a reda o realitate percepută (prin imaginația mimetică sau icastică), o provocare mentală (prin imaginația simbolică
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
perioadele iconoclaste, imaginarul colectiv a continuat să se manifeste și să se îmbogățească; chiar dacă imaginea religioasă a fost retrasă și negată, temporar sau definitiv, din clădirile de cult, funcția imaginației și mentalitățile care susțin imaginarul s-au manifestat permanent. Oare afirmarea și negarea imaginii sunt cauzate mai curând de dorința/de frica de oglindire în ea a ființei și a chipurilor alterității sale? Este posibil ca aspectele controversate ale imaginarului să fi apărut din spaima în fața necunoscutului, din noi și din
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
să scoată la iveală chipul ascuns al acesteia, adumbririle și luminișurile despre care vorbeam mai devreme; și, deoarece gândirea este, în ființa sa, act, reconstituirea topos-urilor sale fie acestea demult închegate și hotărnicite înseamnă punerea la lucru, pentru o afirmare de sine, a înseși gândirii (ca act). Și poate că acest act, asemenea actului ca atare de intrare într-o lume, poate fi însoțit de uimirea simplei sondări a unui loc neumblat. Dar poate că actul gândirii, mai bine-zis, gândirea-act
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
problemă a cunoașterii, se poate petrece pe orice cale, chiar și pe aceasta doar "subiectivă" (subiectivarea obiectului, în sensul sofistic). În măsura în care conștiința cunoscătoare operează în direcția adevărului, ei îi este îngăduită orice atitudine, chiar și aceea care corespunde propriei sale afirmări de sine, în disprețul condiției de obiect. Gorgias spune: nimic nu există; dacă, totuși, există ceva, atunci ceea ce există nu poate fi cunoscut; iar dacă poate fi cunoscut, nu poate fi comunicat.20 Trilema creează reprezentarea unui "loc logic" aglomerat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
concentrează în sine, "semantic", toate celelalte atribute; decât, poate, dacă gândim într-o manieră spinozistă, afirmând că Dumnezeu posedă o infinitate de atribute, fiecare fiind infinit, așa încât fiecare epuizează esența infinită a Divinității. Totuși, până la urmă, doar aparent prin această afirmare în manieră spinozistă îl avem pe Dumnezeu împlinit în "funcția" sa de subiect logic, atunci când îi găsim un predicat. Infinitul, cum știm, poate fi gândit ca ceva actualizat, fără să-l putem "fixa" într-un concept, cum pe bună dreptate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
11 martie 2004 1. Obiectivul Programului Obiectivul Programului național multianual pe perioada 2002-2005 de sprijinire a întreprinderilor mici și mijlocii în dezvoltarea exportului, denumit în continuare Program, este facilitarea accesului întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) românești pe piețele externe, a afirmării și valorificării potențialului de export al acestora, precum și reducerea decalajului de informații de piață, servicii de consultanță și instruire a IMM românești față de cele din Uniunea Europeană. Programul urmărește: a) promovarea produselor și serviciilor întreprinderilor mici și mijlocii pe piețele externe
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156298_a_157627]
-
al României, Partea I, nr. 220 din 10 martie 2006. 1. Obiectivul Programului Obiectivul Programului național multianual pe perioada 2006-2009 pentru susținerea accesului microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici la servicii de instruire și consultanță denumit în continuare Program, îl constituie afirmarea și valorificarea potențialului de producție și de servicii al microîntreprinderilor și întreprinderilor mici, prin instruirea personalului lor cu funcții de decizie și/sau de execuție și facilitarea accesului acestora la servicii de consultanță, pentru integrarea cu succes în Uniunea Europeană. Programul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180396_a_181725]
-
entuziast, deschis la noutățile tehnicii în agricultură, și generația vârstnică, mai conservatoare. Comicul este încă dirijat de convențiile teatrului proletcultist, iar tipologiile, în ciuda unor note ironice, sunt dictate de comandamente ideologice. Totuși, este interesant de remarcat acest joc dublu, de afirmare și ironizare a sloganurilor zilei (ideile profesate de cuplul „de revistă” Mitu și Nate demască obtuzitatea și demagogia la adăpostul naivității și a inculturii personajelor). Și aici apar mostre de umor oltenesc, unele amintind izbitor de replici moromețiene. În Cain
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]