10,371 matches
-
începutul secolului al XIX-lea, ea a fost avariată de cutremurul din 12 martie 1814, mitropolitul Veniamin Costachi însărcinându-l pe arhimandritul Inochentie Burghele cu reparația bisericii. Focul din 1821, din vremea eteriștilor, a produs stricăciuni bisericii și celor două altare, atunci arzând acoperișul. Biserica și cele două altare au fost reparate, lucrările fiind finalizate la 29 martie 1826. Edificiul a fost afectat și de incendiul din 19 iulie 1827 , precum și de cel din 1853. În fiecare altar se slujea în
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
avariată de cutremurul din 12 martie 1814, mitropolitul Veniamin Costachi însărcinându-l pe arhimandritul Inochentie Burghele cu reparația bisericii. Focul din 1821, din vremea eteriștilor, a produs stricăciuni bisericii și celor două altare, atunci arzând acoperișul. Biserica și cele două altare au fost reparate, lucrările fiind finalizate la 29 martie 1826. Edificiul a fost afectat și de incendiul din 19 iulie 1827 , precum și de cel din 1853. În fiecare altar se slujea în limbi diferite. Astfel dacă în altarul central se
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
și celor două altare, atunci arzând acoperișul. Biserica și cele două altare au fost reparate, lucrările fiind finalizate la 29 martie 1826. Edificiul a fost afectat și de incendiul din 19 iulie 1827 , precum și de cel din 1853. În fiecare altar se slujea în limbi diferite. Astfel dacă în altarul central se slujea în limba română, în cel din stânga (al Sf. Ștefan) se slujea în limba slavonă și apoi în rusă, iar în cel din dreapta (al Sf. Varvara) se slujea în
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
cele două altare au fost reparate, lucrările fiind finalizate la 29 martie 1826. Edificiul a fost afectat și de incendiul din 19 iulie 1827 , precum și de cel din 1853. În fiecare altar se slujea în limbi diferite. Astfel dacă în altarul central se slujea în limba română, în cel din stânga (al Sf. Ștefan) se slujea în limba slavonă și apoi în rusă, iar în cel din dreapta (al Sf. Varvara) se slujea în limba greacă. În timp, se mai schimbau locurile unde
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
cel din stânga (al Sf. Ștefan) se slujea în limba slavonă și apoi în rusă, iar în cel din dreapta (al Sf. Varvara) se slujea în limba greacă. În timp, se mai schimbau locurile unde se celebrau slujbele în cele trei limbi. Altarul Sf. Ștefan avea condici matricole separate și o pecete proprie pe care era înscris anul 1676. În secolul al XIX-lea, aici se slujea în limba rusă, printre preoții slujitori fiind chiar etnici ruși ca Gheorghe Banișewski (pe la 1865) sau
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
la Războiul Ruso-Turc din 1877-1878 ca voluntar la Crucea Roșie rusească și a continuat să slujească la Iași până la demolarea bisericii. Înainte de începerea lucrărilor de restaurare, Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” avea cinci hramuri și anume: Sf. Nicolae (6 decembrie) - hramul altarului principal, Sf. Varvara (4 decembrie) - hramul altarului lateral sudic, Sf. Ștefan (27 decembrie) - hramul altarului lateral nordic, Sf. Mina (11 martie) - care s-a serbat cât timp s-a aflat aici Icoana Sf. Mina, considerată făcătoare de minuni, și Sf.
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
la Crucea Roșie rusească și a continuat să slujească la Iași până la demolarea bisericii. Înainte de începerea lucrărilor de restaurare, Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” avea cinci hramuri și anume: Sf. Nicolae (6 decembrie) - hramul altarului principal, Sf. Varvara (4 decembrie) - hramul altarului lateral sudic, Sf. Ștefan (27 decembrie) - hramul altarului lateral nordic, Sf. Mina (11 martie) - care s-a serbat cât timp s-a aflat aici Icoana Sf. Mina, considerată făcătoare de minuni, și Sf. Ecaterina (25 noiembrie). În a doua jumătate
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
slujească la Iași până la demolarea bisericii. Înainte de începerea lucrărilor de restaurare, Biserica „Sf. Nicolae Domnesc” avea cinci hramuri și anume: Sf. Nicolae (6 decembrie) - hramul altarului principal, Sf. Varvara (4 decembrie) - hramul altarului lateral sudic, Sf. Ștefan (27 decembrie) - hramul altarului lateral nordic, Sf. Mina (11 martie) - care s-a serbat cât timp s-a aflat aici Icoana Sf. Mina, considerată făcătoare de minuni, și Sf. Ecaterina (25 noiembrie). În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, biserica era în
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
la 21 aprilie 1885). Cu supravegherea lucrărilor a fost însărcinat inspectorul Nicolae Gabrielescu. După începerea lucrărilor de restaurare la Biserica „Sf. Nicolae Domnesc”, preotul paroh Gavriil Ursu a amenajat un paraclis în Casa cu arcade, aducând aici Sfânta Masă, catapeteasma altarului Sf. Ștefan (unul dintre cele trei altare a bisericii, aflat pe latura nordică) și icoana Sfântului Mina Egipteanul, considerată a fi făcătoare de minuni. În mai 1885, Ministerul Cultelor l-a delegat pe Grigore Tocilescu pentru cercetarea mormintelor, care au
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
a fost însărcinat inspectorul Nicolae Gabrielescu. După începerea lucrărilor de restaurare la Biserica „Sf. Nicolae Domnesc”, preotul paroh Gavriil Ursu a amenajat un paraclis în Casa cu arcade, aducând aici Sfânta Masă, catapeteasma altarului Sf. Ștefan (unul dintre cele trei altare a bisericii, aflat pe latura nordică) și icoana Sfântului Mina Egipteanul, considerată a fi făcătoare de minuni. În mai 1885, Ministerul Cultelor l-a delegat pe Grigore Tocilescu pentru cercetarea mormintelor, care au fost deschise în nartex. În morminte au
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
fiind considerată "singura demnă de a fi păstrată posterității". Această decizie a fost luată după o serie de dezbateri organizate de Comisie. După ce, la 12 mai 1890, membrii Comisiei (cu excepția lui Grigore Tocilescu) se pronunțau pentru refacerea bisericii cu trei altare, trei membri ai acestei instituții (Gheorghe I. Lahovary, Dimitrie A. Sturdza și Grigore Tocilescu) s-au deplasat la Iași la 30 iunie și au examinat la fața locului planurile de reconstrucție a monumentului istoric, optând pentru reconstrucția doar a bisericii
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
zid împrejmuitor, dar acestea nu s-au mai construit. Deasupra intrării în biserică de pe latura de vest, s-a amplasat o placă de bronz cu următoarea inscripție: O altă inscripție a fost amplasată pe o placă de marmură, așezată în altar, în care se menționează daniile făcute de rege acestei biserici: După reconstruirea bisericii, s-a amplasat câte o troiță de piatră pe locurile unde s-au aflat cele două altare laterale. Într-un raport înaintat în 1905 către Primăria orașului
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
a fost amplasată pe o placă de marmură, așezată în altar, în care se menționează daniile făcute de rege acestei biserici: După reconstruirea bisericii, s-a amplasat câte o troiță de piatră pe locurile unde s-au aflat cele două altare laterale. Într-un raport înaintat în 1905 către Primăria orașului Iași, Teodor Burada arăta că "pisania, sfărâmată la un colț, am găsit-o aruncată sub un nămol de pietre ce se află în ograda din dosul sălii gotice a bisericii
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
se aflau arcade oarbe. Fațada bisericii ștefaniene era înconjurată deasupra ferestrelor de două rânduri de ocnițe, cele de jos fiind mai mari, iar cele de sus mai mici și mai numeroase. În interior, biserica este compartimentată în pronaos, naos și altar. În biserică se intră printr-o ușă având un ancadrament cu muluri gotice. Pronaosul are formă dreptunghiulară, având deasupra o cupolă sprijinită pe pandantivi. Între pronaos și naos se afla un peretele despărțitor, care a fost demolat în vremea lui
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
I al României și sunt din epoca reconstrucției clădirii. Biserica a fost pictată în vremea lui Ștefan cel Mare. Trifon Korobeinikov, care a călătorit în Moldova în 1593, relata că pe pereții bisericii erau zugrăvite praznicele împărătești și proorocii, iar altarul era zugrăvit pe dinafară, dinspre curte. Specialiștii susțin că pictura exterioară pe care a văzut-o călătorul rus se referă la sfinții pictați în ocnițele bisericii. Lăcașul de cult a fost repictat în perioada 1677-1679. Pictarea bisericii a început în timpul
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
Caesar, va reveni împăratului. Comparată cu iudaismul și confucianismul, religia romană împărtășește, cu primul, interesul pentru evenimentul concret, istoric, iar cu cel de-al doilea - respectul religios pentru tradiție și pentru datoria socială, exprimată prin conceptul de pietas. Roma rezerva altarelor zeităților autohtone un cerc interior făcut din pietre, care se numea pomerium. Locul unde îl venerau pe Mars era situat dincolo de această zonă intimă, unde puterea militară (imperium militiae) nu era tolerată. Zeități mai noi, chiar cele mai importante, cum
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
o nevoie constantă de a polemiza cu trecutul catolic, Joyce integrează în lucrările sale o serie de elemente blasfematoare, eretice sau păgâne. În capitolul "Telemah", Buck Mulligan își începe „ritualul” bărbieririi prin intonarea zeflemitoare a unui cântec religios, "Introibo ad altare Dei", apoi împărțind omleta în trei (pentru el, Stephen și Haines) rostește formula "In nomine Patris et Filii et Spiritus Sancti". Dumnezeu este numit în mod peiorativ „colecționar de prepuțuri” de Buck Mulligan și „Vârcolac! Mestecător de stârvuri!” de Stephen
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
o biserică peste catacombele sfântului Calixt. De aici începând, creștinii au început a folosi ca masă pentru euharistie mormintele martirilor. În Apus s-a făcut obiceiul ca episcopul să sfințească o piatră cu moaște, iar piatra să fie pe masa altarului. În caz că se dorea ca liturghia să fi fost celebrată în afara lăcașului de cult, preotul lua și piatra cu moaște cu el, lucru puțin incomod. Astfel s-a ajuns ca la Constantinopol piatra cu moaște să fie înlocuită de o pânză
Antimis () [Corola-website/Science/298757_a_300086]
-
pe masa euharistică, împăturit în fața chivotului, iar pe el se află evangheliarul. La sfârșitul liturghiei cuvântului, preotul trasează semnul crucii încă o dată peste antimis, pune evangheliarul contra chivotului (în Ardeal și la ruteni pune evangheliarul în partea dreaptă a mesei altarului), apoi desface antimisul, urmând ca la începutul liturghiei altarului, antimisul să fie deschis. După cuminecarea credincioșilor se recuperează firimiturile căzute pe antimis, apoi se împătură, se trasează din nou o cruce cu evangheliarul, iar evangheliarul se reașează pe antimis. În
Antimis () [Corola-website/Science/298757_a_300086]
-
se află evangheliarul. La sfârșitul liturghiei cuvântului, preotul trasează semnul crucii încă o dată peste antimis, pune evangheliarul contra chivotului (în Ardeal și la ruteni pune evangheliarul în partea dreaptă a mesei altarului), apoi desface antimisul, urmând ca la începutul liturghiei altarului, antimisul să fie deschis. După cuminecarea credincioșilor se recuperează firimiturile căzute pe antimis, apoi se împătură, se trasează din nou o cruce cu evangheliarul, iar evangheliarul se reașează pe antimis. În unele părți, atunci când evangheliarul lipsește (în timpul procesiunii sau citirii
Antimis () [Corola-website/Science/298757_a_300086]
-
origini, atât cât e cu putință, dar sarcina aceasta revine soborului ierarhilor locali în parte. "Vezi și articolul principal:" Liturghia bizantină. Ca orice euharistie validă, cea a ritului bizantin are cele două părți: liturghia cuvântului (sau a catehumenilor) și liturghia altarului (sau a credincioșilor). Pe lângă acestea două, ritul bizantin - ca cel armean - are și proscomidia sau proteza, ce corespunde ofertoriului din alte rituri. Totuși, în zilele noastre, proscomidia se face "înainte" de liturghia cuvântului. Un lucru specific, ritul bizantin e cel
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
credincioșilor. Ceea ce e specific în ritul bizantin: crezul se rostește între aducerea darurilor și anaforă; ofertoriul a fost deja făcut la proscomidie, deci darurile se pun pur și simplu pe antimis, în amintirea punerii lui Iisus în mormânt. Părțile liturghiei altarului: Pentru botez, se uleiul catehumenal se aplică înainte de botezul propriu-zis. Canonic, botezul bizantin (și nu numai) se face prin scufundare, dar în Ardeal se face de obicei prin vărsare. Botezul este urmat de mirungere. Mirul se face din 33 de
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
folosește vin amestecat cu apă, dar apă caldă (ζεόν) se toarnă înainte de cuminecare, obicei de susbtituire a practicii medievale de a fi încălzit potirul pe o găleată de cărbuni aprinși. Liturghia euharistică se face pe masa euharistică ("sfânta masă" sau "altarul") pe care se trebuie să se afle antimisul desfăcut. Pentru spovadă se folosesc două formule: la greci se folosește o formulă al cărei conținut insistă pe puterea lui Dumnezeu de a ierta păcatele, datorită lui Iisus Christos. Conținutul teologic al
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
Constantinopol în 1824. Dar se pare că s-ar fi răspândit mai întâi în Ardeal. Aceasta este o altă relicvă galică, a sărutării sfintei cruci din Vinerea Mare. Mai departe, ritul bizantin propriu-zis prevede ca epitaful să fie pus pe masa altarului în vinerea mare seara, la vecernie, apoi, la laudele de sâmbătă dimineața, să se facă o procesiune în jurul bisericii cu epitaful, iar apoi să fie așezat în mijlocul bisericii, până înainte de utrenia învierii. Tradițiunea ardeleană a reținut un maximum din aceste
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
24). Preotul strigă: „Ridicați, boieri, porțile voastre, și va intra Împăratul Măririi!”. Acolitul întreabă: „Cine este Împăratul Măririi?”, șamd. După cele trei perechi de replici, se cântă troparul „Christos a înviat”, până ce toți sunt în biserică. Epitaful se așază pe altar, artoforul se bagă în chivot, și se trece la canonul sfântului Ioan din Damasc. Pentru sfințirea mâncărurilor și a coșurilor se sfințește apă nouă. Această sfințire a apei are o însemnătate deosebită. Înainte de introducerea ritului bizantin, apa se sfințea pentru
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]