7,971 matches
-
îndreaptă timid, în vârful picioarelor, aidoma unui școlar, către locul în care se așează de fiecare dată... Se ascultă Bach, Ravel, Beethoven, George Enescu... Voiculescu ascultă și tace. Tace și ascultă. Unde îi fuge gândul? Ba nu, lucrează. Creionul îi alunecă pe hârtie. Versurile se cheamă unele pe altele, poate cele religioase care, postum, se vor numi Clepsidra și Călătorie spre locul inimii... Dacă nu proză, povestirile, sau tot poeziile Shakespeare... Așa, în răstimp de șapte ani, între 1947 și 1954
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
anticilor păgâni că eternaliști. După cum am văzut, aprecierea lui Orosius a fost cel mai probabil determinată de eșecul istoricilor păgâni de a spune povestea găsită în Geneză. Pentru intelectualii de la începutul Renașterii, cu toate acestea, atunci când Orosius a început să alunece, eternalismul a devenit o problemă de viață foarte actuala. Nimeni nu se scarpină în cap întrebându-se ce a fost "eternalist" la Titus Livius sau Sallust sau Herodot sau Tucidide. Dar cititorul renascentist al lui Orosius este posibil să se
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
cronicilor medievale "umilitul de mine", atacul continuând cu garda deschisă "a fost numai o stratagemă". Aici, "paratextul" se întoarce asupra lui însuși: afirmând că nuvela e originală "n-ar fi însemnat de-a-mi tăia apele din capul locului?" Registrul stilistic alunecă spre familiar și popular". O interpretare din perspectiva comicului este aplicată și basmului Făt-Frumos din lacrimă, constituind "o surpriză la prima vedere". Pasajul care îi atrage atenția este cel în care este vorba de "metamorfoza babei, stăpâna iepelor" ("comică este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
identifică "o pagină de teatru absurd". Aur, mărire și amor, a cărei acțiune este plasată într-o epocă mai recentă, are "un aer de comedie mondenă, frivolă, sentimentală și destul de excentrică", fiind construită ca "o farsă cu urmări incalculabile", narațiunea alunecând spre o "comedie ludică" întrucât "drama jucată de eroi se revarsă în viața lor reală și aceasta capătă accente tragice" [...] "comedia erotică vine și din prezența constantă a dialogului, a "intrigii" și travestiului, a aparté-urilor, a importanței pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
surori, era acum îndeplinită. Mulțămesc lui Dumnezeu că mi-a fost dat să le văd toate acestea! Desigur că mulți din generațiunea actuală, care vor ceti aceste rânduri amintitoare din vremi trecute, vor sta la îndoială dacă nu cumva am alunecat în exagerări sentimentale. Se poate că în dorința mea de a colora mai viu mișcarea de atunci să fi întrebuințat cuvinte pe care un istoric rece le-ar fi înlăturat. Dar mi se va ierta, căci am fost însumi martor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din belșug. Apoi, dacă vrai ca pușca să te hrănească, trebuie s-o hrănești Acesta era unul din sănătoasele principii vânătorești ale lui Costică Șuțu. Mai bine să-ntreacă decât să nu ajungă, gândea el la facerea cartușilor și astfel aluneca totdeauna mia mult praf și plumb decât trebuia. Apoi sara, când ne adunam la conac și ne așezam îndemânatic în jurul mesei încarcate cu lucruri bune de mâncare, dea dumnezeu bine! Numai chef și veselie; paharele și glumele scânteiau, poveștile curgeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care figurează în primul număr al Convorbirilor de acum 36 de ani și pe care nu le pot receti fără emoțiune, căci ele îmi revin ca un eco departat al unor vremi ce nu mai sunt. Dar iată că mă alunec în sentimentalism. Bine îmi zicea Carp în "Junimea" că sunt o natură lirică. Ce să fac, dacă așa mi-e firea. Numai de mi-ar păstra-o Dumnezeu pănă la sfârșit! Revin la chestiune. Ziarul Convorbiri literare, organul societăței "Junimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
anecdotelor, mai întăi a acelor cuviincioase, iar după ce ne căptușeam bine cu Cotnar alb sau roș ori cu amândouă colorile împreună, dădeau drumul anecdotelor corozive, adecă acelora de care se înroșea pudicul Naum, care totdeauna se exprima corect și nu aluneca pe tărâmuri echivoce. Cei mai meșteri în istorisirea anecdotelor corozive erau Creangă, Ianov și binenutritul Caraiani, cum îl numeam noi în "Junimea". Dar cine poate spune verva, spiritul, voia bună, aș zice entuziasmul, care însuflețeau serbărele "Junimei" și în același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
duce dorul bietului Milordachi, dacă un motan frumos, auriu, un leu în reducțiune, alintat ca un copil, leneș ca un împărat și flegmatic ca un filosof, nu i-ar fi luat locul în inima mea. Văd însă că fără voie alunec în pacatul englezului, de aceea sfârșesc, ca să nu mă stric cu prietinii mei cei sinceri. DIN "JUNIMEA" (MUZICĂ PICTURĂ) I Multe s-au scris și se vor scrie încă despre societatea literară "Junimea" din Iași, care prin activitatea ei neîntreruptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
desființat, perdut, un fir de năsip, un nimic față de Caosul oceanic, și orice cuvinte meșteșugite aș găsi, oricât mi-aș răscoli imaginațiunea, n-aș fi în stare să exprim în adevărata ei intensitate simțirea ce-ți strânge inima, când îți aluneci ochii pentru întâiași dată pe mișcătoarea mărilor singurătate, cum zice Eminescu poetul vizionar. O! Cine n-a văzut marea acela nu e om complect, acela nu cunoaște cea mai splendidă minune a naturei, aceluia nu i s-a făcut încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de la Chamonix, unde a trebuit imediat să se puie în pat. Nu știu cum vor fi dormit ceilalți tovarăși ai mei în acea noapte, dar eu unul am avut somnul foarte neliniștit; tresăream înspăimântat la fiecare cinci minute, părându-mi-se că alunec în prapastie. Lucru curios, toată această călătorie făcută împreună, care negreșit a stabilit oarecare familiaritate între noi, a deșteptat simțimântul geloziei în inima francezului, bineînțeles fără nici un motiv întemeiet; căci atât Negruzzi cât și eu eram foarte departe de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
am îmbarcat într-un vapor pe lac, pentru a ne duce la Lucerna. Ce frumos e lacul des Quatre Cantons! Pe când cel de Geneva e albastru ca ceriul, acesta e verde ca smaraldul. Deși ceva mai mic, cu brațe care alunecă în diferite direcțiuni prin strâmtori de stânci, e însă mai pitoresc decât cel dintăi, pentru că încadrat între munți mult mai mari și mai variați ale cărora păduri de verdeață se reflectează în el și-l colorează. Plutind pe undele transparente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mult relația dintre interacțiunile profesionale sau personale, dar și dintre cele corupte și necorupte ale acestora din urmă. Din acest motiv privim astfel de interacțiuni ca fiind marginale. Numim aceste margini interstiții, și tocmai în aceste interstiții prosperă corupția politică, alunecând, ca să spunem așa, prin fisurile statului. Acolo unde mașinăria politică nu este matură, coerentă sau integrată, sau unde mecanismele de autocorectare cum ar fi un sistem de justiție independent sau o presă liberă lipsesc, interstițiile sunt deosebit de vizibile, facilitând politicienilor
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
corupție. Mai multe foste republici sovietice sunt conduse de fapt de gangsteri, forțele lor de constrângere de stradă constând adesea în foști membri ai armatei, poliției și serviciilor de securitate. Astfel, în Rusia ,, Nimic nu este mai ușor decât să aluneci de la rolul de bodyguard la cel de bandit în privința unei afaceri la care lucrezi zi de zi" (Humphrey 1999: 221). Oricum, chiar și în cadrul definiției neoliberale restrânse în mod tradițional a privatizării, problemele majore trebuie depășite dacă se dorește să
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
spre liberalizare economică. Privatizarea masivă și dereglementarea în cadrul economiilor naționale a diminuat capacitatea tuturor statelor în dezvoltare, post-comuniste și dezvoltate de a exercita controlul asupra activităților de producție și distribuție în interiorul granițelor și dincolo de acestea. Ca rezultat, economia globală a alunecat din ce în ce mai vertiginos într-un statut de laissez-faire, creând o distincție practică neînsemnată între angajarea în activități comerciale legitime și ilegitime. (Flynn 2000: 54) Crima organizată a fost deja prezentată în această carte, iar comentariile următoare dezvoltă în cea mai mare
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
și a iubirii de neam și țară. Așa să ne ajute Dumnezeu. Badea Gheorghe Echilibru Adesea se întâmplă în gospodărie, ca un obiect oarecare, pus în grabă undeva, pe o vitrină sau pe un raft, să se răstoarne sau să alunece și să cadă. Într-o asemenea situație, mă ia gura pe dinainte și zic cu ton oficial de profesor de mecanică: „Capitolul 10. Echilibrul corpurilor”. Urmează apoi desigur protestele și justificările sonore ale vinovatului și nu odată acestea sunt însoțite
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și martorii de orice fel, nimeni nu va fi pedepsit, dosarul va fi îngropat ca toate marile dosare de crimă și corupție, în sertarele întunecate ale Puterii. Urmările se vor vedea la următoarele ploi mai substanțiale, când dealurile despădurite vor aluneca la vale distrugând așezări omenești, suprafețe cultivate, drumuri și poduri. Atunci toți vor striga după ajutor, dar acesta nu are de unde să mai vină. În același timp, întreaga presă, televiziunea și toate „Mediile” de informare ne inundă cu reportaje și
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
permiți. Ea lucra pe atunci la o companie de telefonie mobilă. Câștiga cam 600 de dolari pe lună. Nu împlinise nouășpe ani. Avea părul galben și uneori portocaliu. Când nu era roz. Venea la facultate o dată pe lună și atunci alunecând grațios și inconștient pe role. Se dădea pe role. Așa trebuia să zici. Toată facultatea vorbea la telefonul ei. Gratis. Nu ne lua bani. Avea un suflet mare. Maică-sa, profesoară universitară de o oarecare, notorietate nu era de aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
alerg la maică-mea, uite, cu ocazia asta aș fi aflat și cine era de fapt sau dacă era într-adevăr cea căreia îi spun mamă. Să alerg și să bâzâi. Simt și acum broboanele, firele de nisip zgâriind ochii, alunecând până sub pleoape. Sunt absolut sigur că așa s-a întâmplat. Apoi ea, ființa, s-a așezat lângă mine și am continuat să ne jucăm. Miruna îmi spune iarăși să iau mâna de pe țâțele ei, mă, parcă n-ai mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se dădeau cu sania de acolo de sus, până când le degerau degetele pe sfoară și picioarele pe oțelul săniuțelor. Mai mergeam și pe boroaie să jucăm „hockey” pe luciul înghețat al apelor, dar cu bâte, conserve și șlapi pentru a aluneca mai bine și a fugi mai repede când ne prindea bunicul sau vreun vecin. Primăvara Siretul ieșea din matcă, dar inundațiile erau potolite și restrânse, nu ca acum de se dau și la televizor. Acest lucru se întâmpla pentru că pădurile
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
arătat lui F. Aderca o superbă creatură blondă, „Junonă cu umerii albi“, i-ar spune Homer, desăvârșită În amănuntele ei fizice foarte delicate și intacte, cercetate și gustate de mine bucățică cu bucățică, minune a naturii generoase, peste care viciul aluneca În fiece noapte fără a-și lăsa urmele zbârcelilor lui. Îi spuneam priete nului: „Pe asta, dacă o iau de aici și o prezint În lume ca pe o logodnică din povești, nimeni nu s-ar Îndoi de puritatea ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
separat, câte o discuție părintească, Însă nu am certitudinea că dojana și sfaturile mele vor avea vreun ecou. Sunt ca două săbii ce nu pot intra În aceeași teacă și tare mi-e teamă ca Încropita lor căsnicie să nu alunece pe o pantă dezastruoasă. Când apele s-au mai liniștit, am continuat lectura Începută ieri și până spre miezul nopții am pus punct volumului Personalități la ora destăinuirilor de Victor Munteanu (Editura Fundației Culturale Cancicov, Bacău, 2012, 338 pagini). 18
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
sa răul, știa că astfel trădează, îi trădează pe Vera și pe băieții săi, își batjocorește propria suferință. În noaptea aceea albă, în noaptea aceea de veghe și de îngrijorare, de judecată de sine, tata a simțit irecuzabil cum curge, alunecă, trece într-o altă biografie și deopotrivă a simțit, ceea ce îl nemulțumea și îl făcea să-și disprețuiasacă propria fire, a simțit că nimic în el nu luptă, nu se împotrivește, nu refuză această trecere într-o altă biografie. Duminica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
altul parcă. Fără să se îndure să întrerupă acel îndelung sărut ce arăta ca un soi de caraghios exercițiu de sudare, au început gâfâit să-și lepede hainele de pe ei. S-au așezat pe pat, tot așa nedezlipiți, dar au alunecat și au căzut pe covorul țărănesc, de lână, țesut la război, cu motive florale vii. Atunci Irina a avut un moment de trezire și a zis: -Pe săliță este o baie, cu boiler pe gaze. Te duci tu sau mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
era plină de viață, compensa toate nenorocirile pe care le suferise, cu ea putea să înceapă totul, încă o dată, mai bine. *** Seara târziu, când s-a întors în colonie, tata și-a mai spus în gând, a doua oară, că alunecă, alunecă ireparabil din propria lui viață. Nu ar fi trebuit să facă dragoste cu femeia aceea tânără, cu necunoscuta aceea, nu ar fi trebuit să o înșele pe Vera și încă atât de ușor, de fără apăsare. Firea lui plină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]