8,127 matches
-
matale bunicule, își continuă ea rugăciunea, erai bun și blând, bunicule... erai drept și cinstit, atât cât te lumina cugetul... Nu voi uita învățaturile tale, bunicule, mi-ai îndrumat copilăria... îți sărut mâna bunicule..! Și, pentru o clipă gândul îi alunecă și dimineața aceea, când s-a întors acasă de la pândă. Atunci, la moartea bunicului, fetița îngheță de spaimă, când îl găsi în casă agonizând, dându-și sufletul, horcăind, cu ochii dați peste cap, albi și însângerați, luptând cu moartea. Cât
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ochi cu rachiu și păhărelul lângă el. Pe loc se răspândi un miros de prună veche, dulce-amăruie. Era o țuică galbenă ca untdelemnul, care a zăcut vreo doi ani într-o balercă cu doaga de fag... era o minune care aluneca pe gât mai ușor ca untdelemnul. Împinse încet păhărelul mai la o parte, duse la gură clondirul, și dădu pe gât mai bine de jumătate... apoi, trânti sticla de tejghea de se făcu țăndări. Ca un fior trecu prin toți
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
știi... Lisandru se încruntă, gândindu-se la tatăl lui, pe care nu l-a cunoscut. - Hm?! făcu el încruntat. - ...Ești pe cale, flăcăule, să pierzi pă cineva drag inimii și sufletului tău... Așa-i, ori nu-i așa?! Deodată, gândul îi alunecă la Anuca și ticălosu de Tudor, și pe loc se învineți de furie. Hai, flăcăule, să-ți zâc soarta... ce țî-i scris!.. Tari ț‟îi muncit sufletu de duhuri necurate, flăcăule, ai multe pă inimă! îi vorbi țiganca, țintindu-l
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mori mâncat de lup“. Se cutremură în toată făptura lui uriașă. - ..Ioti, linia vieții se frânje, aici...gata!.. O vezi? Țiganca îi arătă o linie imaginară. Ochii ei negri îl înțepau în inimă, ca două pumnale... Contemplație și groază Soarele aluneca încet spre asfințit... Marea sărbătoare a Sfintei Măria Mare, era pe sfârșite... Când Anuca cu Sultan la pas și Pârvu, ținând aproape, se îndepărta de sat, de horă... de zgomotul infernal făcut de oameni, de alămuri și tobe, pășea în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de bună seamă că își aduce aminte de acele nopți lungi, în care, deși stai cu ochii închiși, chinuindu-te să adormi, nu izbutești decât să te foiești de pe o parte pe alta, fără să-ți găsești locul deloc, ceasurile alunecând pe lângă tine cu o greutate tainică și din cale-afară de chinuitoare. Ei bine, printr-o astfel de noapte trecea acum și Anton, căci, deși se băgase demult în pat, cugetul lui se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se rostogoli peste canapeaua așezată în spatele său, se ciocni cu forță de vitrina cu distincții din capătul șirului de rafturi, pe care o doborî numaidecât, făcând-o toată țăndări, 74 Rareș Tiron ajunse apoi în fața ferestrei și, călcând greșit și alunecând pe pardoseala lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste pervaz, în gol... Pentru o clipă, am rămas încremenit. Deloc nu-mi puteam crede ochilor. Am simțit atunci, pe loc, cum un curent electric mă străbate cu iuțeală
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
numele meu. Nu-i știam însemnătatea până acum, însă îți mulțumesc, Victor, pentru că acum i-o știu. Și, în fine, de acum nu mai este absolut necesar a mai urmări, pas cu pas, și restul acestei discuții, care, chiar dacă a alunecat pe urmă, concentrându-se în jurul unor subiecte generale, nu a fost deloc neînsoțită și de acele apropouri simbolice și inteligent presărate ici și colo, toate subtile și pline de subînțelesuri istețe. Iar astfel, nu se stabilea cumva, oare, prima înțelegere
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
înțelepciune - se vede că este fără niciun leac sau speranță de salvare. Aceasta, lăsând impresia că o înțelege pe femeie și dorește necondiționat s-o vindece, nu făcuse altceva, decât s-o condamne la panta primejdioasă, de pe care cel ce alunecă aproape întotdeauna moare... Această societate, s-ar părea, nu știuse că o bestie nu are cum să mângâie o floare, fără să nu o rupă! Iar, îndată după ce ajunge să facă asta, așteaptă atentă să se asigure temeinic că nici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
control și fără judecată, lăsându-se cu totul dus de val, adică de valul tinereții și al plăcerii consumului de substanțe interzise. Situația lui se asemăna izbitor de mult cu cea în care, atunci când se întâmplă 172 Rareș Tiron să aluneci pe un povârniș abrupt, nicidecum nu te mai poți echilibra și, astfel, te rostogolești necontrolat în vale. Trebuie, totuși, să remarc acum că, în scopul satisfacerii viciului său păcătos, narcomanul furase isteț, cu o mână experimentată și iscusită, bani din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
așa părea, de taclale. Mă păcălisem de fapt, pentru că, odată cunoscut, felul de a fi al colegului nostru mai în vârstă, disipa toate falsele aparențe. Constat că avem multe puncte comune, în modul de a privi viața, și discuția noastră alunecă ușor spre oportunitatea venirii mele la Casa de Cultură unde deja lucram de ceva timp. De multe ori mă văd, domnule Ilea, un intrus deschid eu discuția - or se știe că un intrus nu mai are nevoie de justificare. Cine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Atacă din nou și înțelese dintr-o dată cât de nepotrivite erau hainele lui lungi, turbanul mare și vălul lat. Burnuzurile i se încurcau printre brațe și picioare, încălțările, acele nait cu talpă groasă și curelușe subțiri de piele de antilopă alunecau pe pietrele ascuțite, iar litham-ul îl împiedica să vadă limpede și să-i ajungă la plămâni tot oxigenul de care aveau nevoie într-un moment ca acela. Dar Mubarrak era îmbrăcat la fel, așa că și mișcările lui erau de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lovitură în stare să taie în două pe la brâu un om mult mai solid decât Gacel, dar Gacel nu se mai afla acolo. Soarele începea să ardă și sudoarea li se scurgea pe trupuri, umezindu-le palmele și făcând să alunece mânerele metalice ale spadelor ce se ridicară din nou. Se cercetară, se aruncară unul asupra altuia în același timp, dar, în ultima clipă, Gacel se retrase, lăsând vârful spadei lui Mubarrak să-i sfâșie pânza burnuzului și să-i zgârie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
înainta hotărât, urcase ultima creastă, se profila pe cerul înserării cu straiele în vânt, și se pierdu în cele din urmă printre palmieri, oprindu-se la puțul de la miazănoapte, la o sută de metri de primele barăci. Se lăsă să alunece fără grabă pe povârnișul dunei, străbătu tabăra și ajunse lângă targuí-ul ce-și adăpa cămila, în stare să bea o sută de litri dintr-o sorbitură. — Aselam, aleikum! — Metulem, metulem, răspunse Gacel. — Ai un animal bun. Și foarte însetat. — Venim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
corpurile lor. în baraca lui, căpitanul Kaleb-el-Fasi sforăia și el ușor, visând, poate, caravana pierdută și bogățiile ei, și dormea atât de adânc, că nu-și dădu seama că o umbră înaltă se profilă pentru o clipă în cadrul ușii, ca să alunece apoi, fără cel mai mic zgomot, până la pat, să lase jos, sprijinită de perete, o pușcă veche și greoaie din vremea când sanusi se răsculaseră contra francezilor și italienilor și să scoată un hanger lung și ascuțit, proptindu-i încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
agonie, își șterse mâinile cu cearșaful murdar, luă revolverul și pușca și se apropie de ușă, de unde aruncă o privire afară. Santinela era la fel de adormită ca la venire și nici o adiere de vânt, nici o suflare de viață nu mișca palmierii. Alunecă de la un trunchi la altul, până ajunse la dune pe care se cățără cu agilitate. După cinci minute, dispăruse de parcă l-ar fi înghițit nisipul. Se însera când ordonanța căpitanului descoperi cadavrul. Țipetele sale, aproape isterice, se răspândiră prin oază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
șase ore ca să ajungă la locul unde se afla el. Sări jos, apucă frâul animalului și, în ciuda protestelor sale sonore, îl conduse până la marginea taluzului, pe care îl coborâră cu mare grijă, pas cu pas, atenți nu numai să nu alunece și să se rostogolească până jos, riscând să-și frângă gâtul, ci și la fiecare piatră, la fiecare așchie de rocă, căci știa că dedesubtul lor, acolo, lângă salină, își aveau cuibul mii de scorpioni. Răsuflă mulțumit când ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
batistă murdară, își scoase pistolul și începu să coboare cu grijă panta periculoasă. Dacă mi se întâmplă ceva, preiei comanda, preciză. Malik nu trebuie s-o preia sub nici o formă. E clar? N-aveți grijă. Săltând din piatră-n piatră, alunecând și cât pe ce să se prăbușească în gol, locotenentul ajunse jos, studie cu neîncredere crusta de sare subțire și, conștient că oamenii săi îl observă, își luă inima-n dinți și porni cu pas hotărât spre silueta îndepărtată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
îi aruncă o ultimă privire de recunoștință, își luă armele și gerba cu apă și porni la drum, fără grabă, spre vest. își scosese tunica albastră, lăsând-o la vedere doar pe cea de dedesubt, și era o pată albă alunecând în tăcere pe întinderea albă, și nici când apăru luna, ce avea deja o mică mușcătură de umbră în contur, nu putea fi văzut de la mai mult de douăzeci de metri. Zări taluzul când primii țânțari își făceau simțită prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mici stânci negre. Scoase hangerul și începu să scormonească în liniște, îndepărtând cu grijă nisipul, până săpă o groapă de lungimea unui om, adâncă de două palme. Se lumina de ziuă când intră în ea, și prima rază de soare alunecă peste pustiu când terminase să se acopere cu pietriș, lăsându-și descoperiți doar ochii, nasul și gura, care, în cele mai grele ceasuri ale dimineții și serii, aveau să fie protejate de umbra a doi bolovani mari. Oricine ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
culmilor mai vechi, dar erau trupuri imense, cu sâni ce depășeau uneori două sute de metri în înălțime, funduri de un kilometru în diametru și picioare lungi, picioare ce nu se mai terminau, picioare inaccesibile, pe care cămilele urcau cu greu, alunecând, gemând și mușcând, amenințând în fiecare clipă să-și piardă puterile și să se prăbușească la poalele dunelor, fără să se mai scoale, și să sfârșească devorate de nisipuri. Trecătorile dintre o dună și alta, cunoscutele gassi, deveneau un labirint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
era o problemă care să intre în calculele celor ce dăduseră ordinul și care, în mod sigur, nu cunoscuseră niciodată, nici măcar de departe, Sahara. O picătură de sudoare, prima pe ziua aceea, i se scurse pe mustața groasă și-i alunecă pe gât în jos, spre pieptul păros. Se ridică fără chef și, așazat pe pătura murdară, întredeschise ochii, străbătând cu privirea, în mod automat, întinderea albă. Dintr-o dată, inima îi tresări; luă binoclul și-l fixă asupra unui punct aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de-a mea și e bună, se gândi el. Ușile se trântiră de-a lungul coridorului și se auzi un semnal. Cu balonzaidul ridicat peste urechi, Richard John se aplecă din geamul de la coridor și văzu că gheretele Începură să alunece În urmă, spre fluxul lent al mării. E sfârșitul, se gândi el, și Începutul. Fețele se scurgeau, pierzându-se. Un bărbat cu un târnăcop pe umăr legănă un felinar roșu; fumul locomotivei Îl Învălui și ascunse lumina. Frînele scrâșniră, norii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Nu vreau să mă duc Înapoi. O să stau aici. — Trebuie să-ți pui haina mea, spuse el, ezitând, dar Înainte de-a fi avut timp să-și amendeze propunerea adăugând „pentru o vreme“ sau „până ți-e mai cald“, ea alunecă la podea. El Îi luă mâinile și i le frecă, privindu-i fața cu neajutorată Îngrijorare. I se păru brusc de o vitală necesitate să-i sară În ajutor. Dacă ar fi privit-o dansând pe scenă sau așteptând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la loc. El Îl dosise, deci acolo trebuia să existe ceva ascuns. Riscase deja atât de mult, că nu era mare lucru să mai riște puțin. Închise geamantanul și-l puse la loc În plasă, dar lăsă ghidul să-i alunece sub bluză și apoi la subsuoară, unde-l putea ține presându-l cu brațul de coaste. Acum nu mai avea rost să se Întoarcă la locul ei, pentru că s-ar fi Întâlnit cu doctorul Czinner pe drum. Și atunci Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prânz și la un seif gras. Ieși de la adăpostul coșului. Pe acoperiș era foarte alunecos și exista un oarecare pericol. Zăpada Îl izbea În ochi și i se aduna În butuci de gheață pe călcâiele pantofilor. La un moment dat alunecă și văzu pentru o clipă venind În Întâmpinarea lui, asemenea unui pește ridicându-se din apele Întunecate, marchiza luminată a unei cafenele. Șopti „Sfântă Fecioară, cea plină de grație“, Împlântându-și călcâiele În zăpadă și agățându-se cu degetele. Salvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]