8,505 matches
-
s-o fabrice decât în ultimii ani. Unul dintre acei tapițeri care sunt adevărați artiști drapase la uși și la ferestre perdele noi de cașmir, de un albastru asemănător cu cel al tapetului. O lampă de argint împodobită cu peruzele, atârnată de trei lanțuri migălos lucrate, cobora dintr-o rozetă frumoasă, așezată în mijlocul tavanului. Stilul decorației era urmărit până în cele mai mici amănunte, chiar și pe acest plafon de mătase albastră, brăzdat de lungi benți plisate de cașmir alb, care cad
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
vacuitate sufletească. Ușa s-a deschis brusc și un bărbat masiv a năvălit în încăpere. Avea părul vâlvoi și o barbă lungă și neîngrijită. Fără să salute, s-a dus la fereastră, a scos un fel de șnur de care atârna un crucifix și a întins în plan orizontal brațul în a cărui mână se afla șnurul. Când acesta a început să penduleze, omul a răcnit: — Am ajuns cu bine, sfinte Ieronim. Acum puteți închide poarta Raiului. După care a făcut
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
îmbrăcăminte, un milion de fleacuri de toaletă. Eu mă făceam din ce în ce mai mic în patul meu. În sfârșit, omul s-a instalat și însoțitorii au dispărut. Nu și femeia. Bărbatul s-a îmbrăcat în pijamale și s-a așezat, cu picioarele atârnând, la marginea patului. Stătea cu coatele pe genunchi și capul sprijinit în palme. S-a așezat și femeia lângă el. Erau ușor dezorientați. După agitația de mai înainte, au descoperit că nu mai aveau nimic de făcut. Și acum? păreau
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
ar fi prea rău, dacă cei ce poartă această etichetă ar fi cu adevărat ceea ce par a fi. Nu mai vor- besc de dotarea acestor formațiuni, care, cel puțin la noi, se reduce la o lopată și la o găleată atârnate pe un panou scorojit de vreme. În orașul Brive la Gaillarde, situat, cum am mai scris, pe apa Corrèze, unitatea de Pompieri a apărut cu mai mulți ani în urmă, ca necesitate a dezvoltării edilitar-economice a localității, dar și din
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
de persoane pe oră, a fost înființată în anul 1936 de aviatorul Dieudonné Costes. A doua, care a fost dată în funcțiune prin 1962, duce vreo 900 de persoane pe oră. Ne îmbarcăm și începem ascen- siunea cu căsoaia metalică atârnată deasupra văii de sârma elec- trică. Urcuș lin și spornic. Admirăm splendidul spectacol al naturii de la mică înălțime. E cum am zbura razant. În numai patru minute, coborâm... la o altitudine de 1780 de metri. De acolo, o luăm din
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
să fie bine... În centrul localității Aubasine, printre alte construcții, mai vechi ori mai noi, tronează, masivă și armonioasă, catedrala, construită în secolul al XII-lea. În interior, m-au impresionat vitraliile specifice bisericilor catolice. Tot cercetând filele cu înscrisuri atârnate pe un panou, am avut o tresărire. Era în-scris acolo, printre altele, și un nume de român: S. Manciulescu. Descifrând atâta cât m-am price- put, întregul text, am aflat că românul nostru, în calitate de arhitect șef la departamentul Monumente istorice
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
omul sfințește locul. Și nu mă pot opri să nu mă gândesc, cu durere în suflet, că, din păcate, există zone în care trăiesc oameni ce pustiesc locul. Am și văzut, nu demult, un trunchi de stejar secular pe care atârna o bucată de tablă ruginită. Se mai puteau citi litere scorojite: Monument al naturii. Deasupra inscripției, nu se mai afla decât un corb, care își odihnea bătrânețile... la fel de grele ca și cele ale fostu- lui copac. Jur-împrejur, numai cioate. Acolo
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
așteptare tăcută e introdus Dinu Nc. (...) Ceea ce mă îngrozește și mă deprimă dincolo de orice putință de a mă exprima este înfățișarea fizică a lui Dinu și ținuta lui. Înfățișarea: slab, gălbejit, neras, îmbrăcat în țoale ponosite care nu stau, ci atârnă pe el.(...) Ținuta: stafia aceasta slăbănoagă și jerpelită, de îndată ce a fost introdusă în cameră și așezată de gardian cu fața la masa de lucru a ofițerului anchetator și de cum i s-a vorbit, a și luat poziție de drepți. Nu i s-
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
eu, privind tabloul numit „Oglindire“. În el, încă o dată, o sală de muzeu, cu pânzele-nvelite de-o pulbere subțire, iar în adâncul sălii, redus la scară, eu, privind tabloul numit „Oglindire“. Minusculă, în el, o sală de muzeu, cu pânze atârnând de iluzorii fire, și-n colivia sălii, abia vizibil, eu, privind tabloul numit „Oglindire“... Am vrut atunci, de groază, să fug instantaneu din sala cu vechi pânze în lungă adormire. Dar uriaș, în spate, de veghe stam tot eu, privind
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
e cheia problemei: înțelegea Călinescu, poate mai senin decât ar fi fost cazul, că nu aveam cum să ne punem rău cu URSS. Cum, necum, de ei depindea sorta noastră, de vreme ce, la sfârșitul lui 1944, era limpede în ce parte atârna balanța victoriei în războiul care se apropia de sfârșit. Dar mai târziu, în 1946, el nu se mai poate bucura de circumstanța naivității, când discută, în polemică apăsată cu Iuliu Maniu și cu toți reprezentanții partidelor istorice, despre "granițele firești
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de un eveniment, pe care și una și alta din părțile contractante poate să-l facă a se întâmpla sau poate să-l împiedice" (art. 1006 din Codul civil de la 1864). Rezultă, din redactarea articolului menționat că realizarea condiției potestative atârnă de voința uneia din părți, cu nuanțe diferite, însă. Dacă evenimentul depinde exclusiv de voința uneia din părți, condiția este potestativă pură277, iar dacă depinde în același timp de voința uneia din părți, dar și de unele împrejurări obiective, ori
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
unei terțe persoane determinate (dacă X îmi va vinde imobilul, închiriez una din camere). c) Privită prin prisma caracterului evenimentului de care depinde, condiția poate fi: posibilă (sau imposibilă), licită (sau ilicită). Desigur, valabilitatea actului juridic civil afectat de condiție atârnă de caracterul licit, moral și de posibilitatea îndeplinirii acesteia. O condiție "imposibilă sau contrarie bunelor moravuri sau prohibită de lege, este nulă și desființează actul ce depinde de dânsa" (art. 1008 din Codul civil de la 1864). Condiția este imposibilă atunci când
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
împlinirea condiției. Așa cum prevedea art. 1011 din Codul civil de la 1864, împlinirea condiției trebuie să se facă astfel cum au înțeles părțile să fie făcută 278. Iar art. 1012 din același Cod face unele distincții cu privire la împlinirea condiției, dacă aceasta atârnă sau nu de un termen. Dacă s-a prevăzut ca evenimentul să aibă loc într-un anumit termen și acest termen a expirat fără ca evenimentul să fi avut loc, condiția se socotește neîndeplinită 279. Când nu s-a prevăzut un
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
pe "Vrăjitor" cu un cap de cerb purtând mari ramuri de coarne, dar cu față de bufniță, urechi de lup și o barbă de capră sălbatică. Brațele sale se termină cu gheare de urs și o lungă coadă de cal îi atârnă la spate. Numai membrele inferioare, sexul și poziția sa de dansator indică faptul că avem de-a face cu o figură umană. Dar fotografii recente n-au arătat toate elementele descrise cu grijă de Breuil 25. Se poate ca anumite
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a vrut să se îndeletnicească cu lucruri interzise". En-lil găsește totuși o soluție: el făurește doi soli și îi trimite în Infern, înarmându-i cu "hrana vieții" și "apa vieții". Prin viclenie, ei reușesc să readucă la viață "cadavrul care atârna într-un cui", și Inanna se pregătea să urce când cei Șapte Judecători ai Infernului (Anunaki) o reținură zicând: "Cine dar, o dată coborât în Infern, a mai urcat vreodată la suprafață fără să suporte o nenorocire? Dacă Inanna vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ridică viața, îi aruncă jos cadavrul și se urcă deasupra" (IV, 100-104). Ajutoarele lui Tiamat încercară să se salveze, dar Marduk "îi legă și le sfărâmă armele" (111); el îl înlănțui apoi pe Kingu, îi luă tăblița Destinelor și-o atârnă la pieptul lui (120 sq). Apoi se întoarse la Tiamat, îi crăpă țeasta și taie cadavrul în două ca pe "o scoică" (137), o jumătate deveni bolta cerească, iar cealaltă jumătate pământul. Marduk înălță la cer o copie a palatului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
recită cunoscutul imn cosmogonic Purușasukta (Rig Veda, X, 90). Identificarea victimei cu Purușa-Prajăpăti duce la identificarea sacrificantului cu Prăjăpati. S-a putut demonstra că scenariul mitico-ritual purusamedha își află o surprinzătoare paralelă în tradiția germanică 6; rănit de lance și atârnat de Arborele lumii timp de nouă nopți, Othin se sacrifică "pe sine lui însuși" pentru ca să dobândească înțelepciunea și să stăpânească arta magiei (Hâvamâl, 138). După Adam din Bremen, care scria aceasta în secolul al Xl-lea, sacrificiul lui Othin era reactualizat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sanctuarelor consacrate lui Zeus dovedește caracterul lui panelenic 12. Conștiința atotputerniciei sale este admirabil ilustrată în faimoasa scenă din Iliada (8, 17 sq.), unde Zeus îi desfide astfel pe olympieni: "Legați de cer un lanț cu inele de aur, apoi atârnați-vă de el, voi toți, zei și zeițe: nu veți putea să-1 trageți din cer pe pământ pe Zeus, stăpânul suprem, oricât v-ați da osteneala. Dar dacă eu însumi, cu dinadinsul, aș vrea să trag, pământul întreg și marea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
eram și plin de o cruntă revoltă împotriva/ mizerei condiții umane,/ visând mereu flăcări mari, apocaliptice, care să prefacă/ în scrum sărmanele noastre ființe nedesăvârșite și/ vulnerabile", Motto). Se descrie un univers terifiant, pe care moartea a pus stăpânire (coșciuge atârnă în pomi, femeia capătă paloarea morții, surâsul este unul de autopsie). Sașa Pană publică, imediat după 23 august 1944, o profesiune de credință antisuprarealistă, o dezicere de tot ceea ce scrisese în ultimii douăzeci de ani și o orientare spre poezia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
întâmpinat în încercarea de publicare a primului număr al revistei, dar se și mulțumește tuturor celor care i-au sprijinit. Doar încheierea e în acord cu stilul dinamitard al primei pagini: "pentru a încheia așadar, cât mai bine un anunț, atârnăm aici această pancartă semnificativă și îmbietoare: intrarea liberă, după ștergerea prealabilă a picioarelor"161. Insistam asupra diferențelor de ton pentru că trecerile de la serios la ironic, de la limbajul standard, de la stilul oficial la grotesc și parodic vor caracteriza și creația principalilor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
concretețe, demitizând vechi clișee literare - și generația aceasta pare să fi reușit să reinventeze motivul lunii integrându-l într-o varietate uimitoare de contexte - și accentuând suferința tocmai prin sublinierea neputinței de exteriorizare: "Luna cât un jnep, cât o femeie,/ atârna la geamuri - buruiană,/ inimă plângea pe zid: virană/ pasăre tăiată-n curcubeie." (Pacienți). Vidul interior pare a intra în contradicție cu simbolul ascensional al păsării, dar posibilitatea acesteia de a accede la spațiul cosmic este negată. Deși curcubeul este un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de moleșeală, plictiseala este una dintre coordonatele lumii descrise. Tentația pozei, atitudinea sfidătoare este atribuită de astă dată sufletului, imagine boemă a propriului eu, "Stătea picior peste picior și fuma o țigară/ scuturând scrumul blazat de atâta monotonie,/ ultimele roșcove atârnau ca niște limbi de dulăi/ plictisiți c-au fost prost imprimați pe vreo litografie". Literatura tinde și ea să fie la fel, textele sunt de multe ori voit aluzive, alăturările de imagini aparent incompatibile fac parte din tentația bravării, din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de cele mai multe ori, universul descris se metamorfozează, se modifică precum formele unei imagini caleidoscopice sau precum cele reflectate într-o apă în continuă mișcare. Impresia de tablou pictat în grabă e dată și de modul în care e prezentată lumea ("atârnate"). Se refuză poezia descriptivă propriu-zisă, motiv pentru care inanimatul devine animat, elementul posibil șocant e integrat cu naturalețe: "departe mahalalele atârnate de oraș/ lătrau un prinț sau o umbră care a oftat". Retorica incertitudinii e și ea prezentă în aceste
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în continuă mișcare. Impresia de tablou pictat în grabă e dată și de modul în care e prezentată lumea ("atârnate"). Se refuză poezia descriptivă propriu-zisă, motiv pentru care inanimatul devine animat, elementul posibil șocant e integrat cu naturalețe: "departe mahalalele atârnate de oraș/ lătrau un prinț sau o umbră care a oftat". Retorica incertitudinii e și ea prezentă în aceste oscilații în definirea tabloului, reafirmându-se astfel inconsistența lumii. Aceeași tehnică a ironizării se regăsește și în Moment solemn. Se creează
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fi însă și o imagine fotografică. În fond, se produce o poetizare a universului banal, lumii aparent prozaice oferindu-i-se drept de existență în poezie: "Prin cristale se-mprăștia o amintire plutind/ precum scama plopilor pe înserat;/ departe mahalalele atârnate de oraș/ lătrau un prinț sau o umbră care a oftat." (Preparative de tăcere, Constant Tonegaru). Un alt text se constituie din suprapunerea unor imagini fotografice, detalii surprinse în manieră caragialeană, ca în La Moși: "Tramvaiul vechi era tras pe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]