8,108 matches
-
al Italiei și de cel cu Prusia.Deși ungurii au plănuit o răscoală,ei au acționat cerând o monarhie dublă și astfel s-a format Austro-Ungaria prin împărțirea imperiului în Cisleithania (Austria) și Tisleithania (Ungaria). După prăbușirea Austro-Ungariei din lndurile austriece s-a format Austria Germană, o republică independentă.Fascismul ajunge și în Austria prin intermediul Italiei,formându-se un stat marionetă.Dar curând Austria este anexată prin forța,"Anschluss" de către Germania Nazistă. Limba oficială este germana, (standardul utilizat este numit germană
Austrieci () [Corola-website/Science/323336_a_324665]
-
și în Austria prin intermediul Italiei,formându-se un stat marionetă.Dar curând Austria este anexată prin forța,"Anschluss" de către Germania Nazistă. Limba oficială este germana, (standardul utilizat este numit germană austriacă, deoarece germana este considerată o limbă pluricentrică astăzi). Germana austriacă este definită de dicționarul austriac (Österreichisches Wörterbuch), publicat sub autoritatea ministerului de educație, artă și cultură. Astfel, toate site-urile, anunțuri oficiale și de cele mai multe mass-media sunt realizate în Austria germană.Limbile minorităților sunt: slovena, croata și maghiara sunt vorbite
Austrieci () [Corola-website/Science/323336_a_324665]
-
formându-se un stat marionetă.Dar curând Austria este anexată prin forța,"Anschluss" de către Germania Nazistă. Limba oficială este germana, (standardul utilizat este numit germană austriacă, deoarece germana este considerată o limbă pluricentrică astăzi). Germana austriacă este definită de dicționarul austriac (Österreichisches Wörterbuch), publicat sub autoritatea ministerului de educație, artă și cultură. Astfel, toate site-urile, anunțuri oficiale și de cele mai multe mass-media sunt realizate în Austria germană.Limbile minorităților sunt: slovena, croata și maghiara sunt vorbite și recunoscute oficial.
Austrieci () [Corola-website/Science/323336_a_324665]
-
a vizitat Roma și curțile de la Napoli și Modena de mai multe ori. Din 1827 până în 1833 a călătorit în Germania, unde a deținut două castele: Uchendorff și Weisstropp (în apropiere de Dresda). S-a bucurat de viața de la curtea austriacă, unde cumnata sa era împărăteasă. În timp ce a stat la Viena a închiriat Palatul Kinsky. A petrecut timp în Berlin, Frankfurt, Praga și în capitalele celorlalte state germane. La începutul anilor 1830, interesul Ducelui Carol Louis față de afacerile de stat a
Carol al II-lea, Duce de Parma () [Corola-website/Science/323319_a_324648]
-
inițiative însă curtea lui a atras aventurieri de diferite naționalități. Unii dintre ei erau lipsiți de scrupule și cu reputație dubioasă. Ducele l-a ales pe Antonio Mazzarosa, un om eminent, în calitate de președinte al Consiliului de Stat, dar sub presiunea austriacă, l-a numit ca ministru de externe pe Fabrizio Ostuni. Mandatul lui Ostuni a durat numai trei ani (1840-1843) și a coincis cu o perioadă de creștere a dificultăților financiare. Economia ducatului a picat în declin din 1830 și s-
Carol al II-lea, Duce de Parma () [Corola-website/Science/323319_a_324648]
-
crăiasc" sau, mai nou, "imperial și regal"), prescurtată în k. u. k. (sau "k. und k.", mai rar "k. & k."), a fost folosită pentru a desemna „monarhia întreagă”, adică instituțiile comune ale ambelor jumătăți ale Austro-Ungariei, apărute în urma împărțirii Imperiului Austriac prin Compromisul cu Regatul Ungariei din 1867. Expresia "kaiserlich und königlich" ("k. u. k." / "imperial și regal") trebuie diferențiată de expresia "kaiserlich-königlich" ("k. k." / "cezaro-crăiesc"). În cazul expresiei k. u. k., primul "k" (din "kaiserlich") este prescurtatea titlului "Kaiser von
K.u.K. () [Corola-website/Science/323358_a_324687]
-
Rege apostolic al Ungariei") purtat de monarhii casei de Habsburg-Lorena. Acel "u" dintre cele două litere "k" se pronunță în formă completă, în ciuda prescurtării grafice; astfel, pronunția corectă a expresiei este „k[a] und k[a]“. Unele dintre instituțiile Imperiului Austriac (care era luat ca întreg) au funcționat cu vechiul nume și după 1867 în cazul în care administrau domenii comune ale întregii Austro-Ungarii (care era o uniune a două state separate). În timp, vechile nume imperiale au fost schimbate prin
K.u.K. () [Corola-website/Science/323358_a_324687]
-
referea la diversele coroane regale ale monarhului (Coroana sfântului Venceslau, a lui Ștefan, a Croației, a Slavoniei, a Dalmației etc.) De la sfârșitul Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, primul "k." s-a referit la titlul de împărat moștenitor al Imperiului Austriac pe care și l-a conferit Francisc al II-lea/I în anul 1804. Monarhia imperială și regală (k. u. k.) a fost ocazional numită și „Kakania“, iar viața în cadrul monarhiei „kakanică“. Această denumire a fost forjată după destrămarea Austro-Ungariei
K.u.K. () [Corola-website/Science/323358_a_324687]
-
de succesiune ale ramurei Zweibrücken-Birkenfeld în Bavaria. Noul elector, Carol Theodore, Elector de Bavaria, a semnat un tratat secret cu Iosif al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman prin care a cedat Bavaria inferioară Austriei în schimbul Țărilor de Jos austriece, mai aproape de dominioanele sale Palatinate, Jülich și Berg. Aceste planuri au eșuat cu Războiul de Succesiune bavarez în 1778, prin care regele Prusiei a înăbușit încercările austriece de a schimba Bavaria cu Țările de Jos austriece. Când împăratul Iosif al
Maria Ana Sofia de Saxonia () [Corola-website/Science/323370_a_324699]
-
Imperiu Roman prin care a cedat Bavaria inferioară Austriei în schimbul Țărilor de Jos austriece, mai aproape de dominioanele sale Palatinate, Jülich și Berg. Aceste planuri au eșuat cu Războiul de Succesiune bavarez în 1778, prin care regele Prusiei a înăbușit încercările austriece de a schimba Bavaria cu Țările de Jos austriece. Când împăratul Iosif al II-lea a încercat din nou schema în 1784, Frederic a creat Fürstenbund. Maria Anna Sophia de Saxonia și-a petrecut restul vieții la Palatul Fürstenried și
Maria Ana Sofia de Saxonia () [Corola-website/Science/323370_a_324699]
-
în schimbul Țărilor de Jos austriece, mai aproape de dominioanele sale Palatinate, Jülich și Berg. Aceste planuri au eșuat cu Războiul de Succesiune bavarez în 1778, prin care regele Prusiei a înăbușit încercările austriece de a schimba Bavaria cu Țările de Jos austriece. Când împăratul Iosif al II-lea a încercat din nou schema în 1784, Frederic a creat Fürstenbund. Maria Anna Sophia de Saxonia și-a petrecut restul vieții la Palatul Fürstenried și s-a bucurat de recunoștința poporului bavarez și a
Maria Ana Sofia de Saxonia () [Corola-website/Science/323370_a_324699]
-
pe insula Malta, el a călătorit la Napoli apoi la Livorno, unde a fost alături de soția sa, Louise Marie, care tocmai a dat naștere primului lor fiu. Apoi, familia a căutat refugiu în Anglia și Scoția. În august 1848 armata austriacă a intract în Parma și l-a restaurat oficial pe Carol al II-lea. Totuși, Ferdinando Carlo și familia lui au rămas în Anglia deoarece ostilitățile au continuat între armata austriacă și armata piemonteză. Timp de mai mulți ani Carol
Carol al III-lea, Duce de Parma () [Corola-website/Science/324037_a_325366]
-
refugiu în Anglia și Scoția. În august 1848 armata austriacă a intract în Parma și l-a restaurat oficial pe Carol al II-lea. Totuși, Ferdinando Carlo și familia lui au rămas în Anglia deoarece ostilitățile au continuat între armata austriacă și armata piemonteză. Timp de mai mulți ani Carol al II-lea a considerat că ar trebui să abdice în favoarea fiului său Ferdinando Carlo însă a amânat în speranța că atunci când va face acest lucru, lucrurile vor fi mult mai
Carol al III-lea, Duce de Parma () [Corola-website/Science/324037_a_325366]
-
Italiei. A fost transferat la granița Carintia și a participat în bătălia de la Isonzo. August a rămas pe acest front până la a noua bătălie de la Isonzo în 1916 perioadă când a fost din nou decorat cu mai multe distincții germane, austriece și turcești. August era foarte iubit de trupele sale în special de cele de naționalitate maghiară. La 1 noiembrie 1916 August a fost numit comandantul armatei austro-ungare pe frontul de luptă cu Rusia și România. A fost promovat la rangul
Arhiducele Joseph August de Austria () [Corola-website/Science/324040_a_325369]
-
frontul de est. În 1915 a primit Ordinul Lânii de Aur. A servit mai întâi în Armată Comună, apoi, după căderea Austro-Ungariei, în armată poloneză. În octombrie 1922, la Catedrala Sf. Ștefan din Viena, s-a căsătorit cu o nobilă austriacă, Maria Klothilde von Thuillières Gfn von Montjoye-Vaufrey (1893-1978). Căsătoria a fost acceptată deși a fost morganatica. Copilului lor i s-a garantat titlul de Conte de Habsburg: Contele Leo Ștefan de Habsburg (n. 1928). A murit de tuberculoză la 28
Arhiducele Leo Karl de Austria () [Corola-website/Science/324052_a_325381]
-
("Rainer Ferdinand Maria Johann Evangelist Franz Ignaz"; 11 ianuarie 1827 - 27 ianuarie 1913), a fost prim ministru austriac. A fost fiul Arhiducelui Rainer Joseph de Austria. În 1852, s-a căsătorit cu verișoara sa, Arhiducesa Maria Carolina de Austria (1825-1915), fiica Arhiducele Karl, Duce de Teschen. Mariajul a fost unul fericit, și cuplul a fost probabil cel mai
Arhiducele Rainer Ferdinand de Austria () [Corola-website/Science/324043_a_325372]
-
arhiduce de Austria, colonel în armata ucraineană și poet. Arhiducele Wilhelm a fost fiul cel mic al Arhiducelui Karl Stephen de Austria și al Arhiducesei Maria Theresia, Prințesă de Toscana. S-a născut la moșia familiei, pe insula Lošinj, litoralul austriac (astăzi în Croația). Acomodându-se la creșterea naționalismului din secolul al XIX-lea, tatăl său, arhiducele Karl Stephan, a decis ca ramura familiei sale de Habsburg să adopte identitatea poloneză și să combine loialitatea față de familia Habsburg cu loialitatea față de
Arhiducele Wilhelm de Austria () [Corola-website/Science/324053_a_325382]
-
a început cariera militară ca locotenet al regimentului 13 de ulani. După convalescența pentru tuberculoză, Wilhelm a preluat la data de 5 aprilie 1917 comanda unui detașament de ucraineni din Galiția, servind în rangul de căpitan. În timpul ocupației germane și austriece din Ucraina în 1918, el a comandat regimentul ucrainean care a eliberat Ucraina de Sud de la bolșevici. Din acel moment Wilhelm a devenit Vasil Visivanie (pentru că adesea purta o cămașă ucraineană brodată), nume pe care l-a preferat celui real
Arhiducele Wilhelm de Austria () [Corola-website/Science/324053_a_325382]
-
împiedicat forțele armate habsburgice să rechiziționeze cerealele. Ucrainenii care s-au opus rechiziționării în altă parte - inclusiv a celor care au ucis soldați germani sau austrieci - s-au refugiat pe teritoriul lui Wilhelm. Aceste acțiuni au indignat Germania și oficialii austrieci de la Kiev dar a crescut popularitatea lui printre localnicii ucraineni, care l-au numit cu afecțiune "Prințul Roșu" nu în sensul marxist ci pentru că era apropiat oamenilor obișnuiți. El s-a amestecat cu ușurință printre țăranii locali care au admirat
Arhiducele Wilhelm de Austria () [Corola-website/Science/324053_a_325382]
-
răstoarne pe Hetmanate. Într-adevăr, au existat mai multe tentative ale ucrainenilor pentru ca arhiducele Wilhelm să devină suveran al Ucrainei, transformând țara într-o monarhie. De fiecare dată el a amânat ținând cont de refuzul din motive diplomatice al împăratului austriac. Totuși, Carol I a rezistat presiunilor germane de a-l îndepărta pe Wilhelm din Ucraina. În cele din urmă Wilhelm și soldații săi au plecat din Ucraina în 1918 din cauza condițiilor revoluționare de acolo și s-a mutat în Bucovina
Arhiducele Wilhelm de Austria () [Corola-website/Science/324053_a_325382]
-
inginerii străini erau implicați în exclusivitate. Acest sistem produsese un mediu social și de afaceri în care otomanii musulmani rămâneau săraci, iar nivelul lor de educație nu creștea deloc. In plus, străinii ocupau poziții privilegiate, cetățenii britanici, francezi, germani și austrieci formând o clasă separată față de cei otomani, indiferent dacă aceștia din urmă erau musulmani, evrei sau creștini greci sau armeni. Otomanii considerau pe de altă parte că aceste capitulații erau motiv și mijloc de corupție. Oficialii reprezentanți ai diferitelor structuri
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
și a soției lui, Maria Ludovika Anna Franziska, Prințesă Lobkowicz. Prin căsătoria cu Karl Alexander, Duce de Württemberg, ea a devenit Ducesă consort de Württemberg. Maria Augusta s-a născut la 11 august 1706. A crescut în Țările de Jos austriece și mai târziu s-a mutat la Frankfurt, unde era baza averii și interesele familiei sale. Singurul ei frate a fost Alexander Ferdinand, Prinț de Thurn și Taxis, al cărei fiu Karl Anselm se va căsători cu singura fiică a
Maria Augusta, Prințesă de Thurn și Taxis () [Corola-website/Science/324107_a_325436]
-
ales atunci când au fost luate decizii politice cruciale și când a început educația fiului ei. De exemplu, ea a fost în imposibilitatea de a preveni o alianță dezastruoasă cu Prusia, care ar lăsa Württemberg expus la izbucnirea războiului de succesiune austriac. Influența Mariei Augusta a scăzut pe măsură ce fiul ei a devenit din ce în ce mai independent. Ea a murit la 1 februarie 1756 la Göppingen, Württemberg, la vârsta de 49 de ani. Începând cu anul 1744 Maria Augusta a atins din nou o poziție
Maria Augusta, Prințesă de Thurn și Taxis () [Corola-website/Science/324107_a_325436]
-
fost regentă până când Albert a împlinit 21 de ani, în 1888. La 8 mai 1889 el a fost numit Duce de Wörth și Donaustauf de Luitpold, Prinț Regent al Bavariei. La 30 noiembrie 1889 a fost făcut cavaler al Ordinului austriac al Lânii de Aur. La 15 iulie 1890 la Budapesta, Ungaria, Albert s-a căsătorit cu Arhiducesa Margareta Klementina de Austria (1870-1955), fiica Arhiducelui Joseph Karl de Austria. Albert și Margareta au avut opt copii:
Albert de Thurn și Taxis () [Corola-website/Science/324138_a_325467]
-
pe plan european, precum și două rafinării cu instalații și utilaje aduse din Germania. Pentru toate acestea, Grigore Monteoru este considerat primul explorator și exportator de petrol din județul Buzău. Spre sfârșitul vieții a concesionat o parte din afacerile petroliere concernului austriac Offenheim & Singer, iar cu puțin timp înainte de a muri Societății Steaua Română, al cărei cofondator a fost. Grigore Monteoru a murit în palatul sau de pe Calea Victoriei din București în 1898, la vârsta de 67 de ani. În afara moșiei Sărată, averea
Grigore Constantinescu-Monteoru () [Corola-website/Science/324156_a_325485]