8,498 matches
-
ajutat de poporul american. Subliniază din nou nevoia de a lucra împreună la renașterea Americii, de a se ajuta reciproc pentru a-și atinge scopurile nobile și lansează ideea de marea familie americană. În încheierea discursului utilizează un citat din Biblie în primul rând pentru a-și reîntări imaginea de salvator, trimis sfânt, poate chiar un fel de arhanghel, și apoi pentru a sensibiliza credincioșii din rândul publicului. În cel de al doilea discurs grija cu care a fost redactat evident
Bill Clinton () [Corola-website/Science/302391_a_303720]
-
ul sau presbiterul este un creștin hirotonit pentru a sluji o obște creștină, îndeosebi prin vestirea a ceea ce creștinii numesc "Cuvântul lui Dumnezeu" și prin prezidarea și administrarea tainelor (sacramentelor) Bisericii, totodată fiind reprezentantul obștii al cărei președinte este. Conform Bibliei, el este înzestrat cu puterea harică de a săvârși toate sfintele slujbe, cu excepția celor pe care nu le poate sâvârsi decât episcopul. Un preot nu poate săvârși: Sfânta Taină a Preoției, sfințirea Sfântului și Marelui Mir, sfintirea Antimiselor. ul este
Preot () [Corola-website/Science/302117_a_303446]
-
se menționează clar că sufletul(omul)poate fi nemuritor, mesajul Noului Testament fiind că Iisus Hristos a învins moartea. Prin stăpânirea morții, diavolul avea pe toți oamenii în puterea sa, însă Iisus, jertfindu-se pentru muritori, i-a eliberat. În Biblie se spune că "cei care cred în Fiul lui Dumnezeu nu vor muri, ci vor avea viață veșnică" (Ioan 3:16). În religia creștină există doar două destinații finale pentru oameni după moarte: prima Raiul, (Paradisul sau Edenul), unde merg
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
("Copilul-Soare") este un zeu babilonian cu o ascensiune culturală rapidă și spectaculoasă, cunoscut în "Biblie" sub numele "Bel-Merodakh". Începând cu epoca regelui Hammurabi (sec. XVIII î.Hr.), devine zeul suprem al panteonului babilonian. După întâia creație a lumii (din unirea lui Apsu - apele dulci fluviale și lacustre, cu soția sa Tiamat - apele sărate ale mării), universul
Marduk () [Corola-website/Science/302195_a_303524]
-
doctrina comunistă, întrucît vede în ea o sursă de iluzii pentru clasele oprimate. Se căsătorește în 1936 cu Sabina Oster, revenită în țară după studii de chimie la Universitatea Sorbona. Nu după mult timp, se convertește la credința creștină, citind Biblia pe care o primise de la un tîmplar la care locuise în zona Brașovului, în perioada de convalescență după tuberculoza contractată la Doftana, urmînd ca, mai apoi, să devină pastor luteran. Wurmbrand se alătură Misiunii Anglicane pentru Evrei. În scurtă vreme
Richard Wurmbrand () [Corola-website/Science/302181_a_303510]
-
seria "Left Behind". În 1991, un studiu realizat de Bibliotecă Congresului și de i-a întrebat pe membrii clubului care este cea mai influență carte din viața fiecăruia. "Revoltă lui Atlas" a fost a doua cea mai populară alegere, după Biblie. Cărțile lui Rând continuă să fie vândute și să se citească, cu peste 29 de milioane de exemplare vândute în 2013 (circa 10% din total fiind achiziționat pentru distribuție gratuită în școli de către ). În 1998, cititorii au votat "Revoltă lui
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
Creaționismul biblic este un curent al creaționismului care consideră ca bază referința biblică la Creație, numită și Geneză. Principalele referințe se găsesc în "Biblie" sau "Sfintele Scripturi" în "Cartea Facerii" ("Geneza"), cap. 1.1-31; cap. 2.1-25; cap. 3.14-24. Acestea prezintă concepția biblică asupra apariției Universului și omului și asupra mersului ulterior al istoriei. Trebuie subliniat faptul că aceste texte nu sunt considerate
Creaționism biblic () [Corola-website/Science/302510_a_303839]
-
de obicei în cărțile intitulate Hexaimeron. Cel mai cunoscut nume al Creaționismului ortodox este, la ora actuală, Serafim Rose, un american convertit la Ortodoxie. Bisericile ortodoxe nu au adoptat vreo poziție oficială în disputa creaționism-evoluționism. Principalele referate se găsesc în Biblia sau Sfintele Scripturi în Cartea Facerii ("Geneza"), cap. 1.1-31; cap. 2.1-25; cap. 3.14-24 care prezintă concepția biblică despre apariției Universului, a omului și despre evenimentele istorice ulterioare. Trebuie subliniat faptul că aceste texte nu sunt considerate ca
Creaționism ortodox () [Corola-website/Science/302511_a_303840]
-
părintele Dumitru Stăniloaie s-a ocupat în mod repetat de această problemă, în conformitate cu principiile Creaționismului ortodox. Pentru a înțelege concepția ortodoxă despre Facerea lumii trebuie înțelese anumite elemente fundamentale, fără de care orice comunicare este de la început tăiată: 1) Pentru Ortodoxie Biblia sau Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu, deci în întregime adevărată. (II Timotei 3.16-17 ș.a.a.) 2) Omul este supus greșelii, deci atunci când cunoștințele sau părerile omului sunt în contradicție cu Biblia, omul este cel care greșește, fie prin
Creaționism ortodox () [Corola-website/Science/302511_a_303840]
-
Aceasta este o listă de traducători ai Bibliei: Biblia a fost tradusă în numeroase limbi. Biblia ebraică (Tanakh) (aproape identică cu Vechiul Testament al protestanților) a fost scrisă inițial în limba ebraică, cu excepția câtorva rare pasaje care aparțin lui Daniel, Ezra, și Ieremia care sunt în aramaică. Noul Testament este
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
Aceasta este o listă de traducători ai Bibliei: Biblia a fost tradusă în numeroase limbi. Biblia ebraică (Tanakh) (aproape identică cu Vechiul Testament al protestanților) a fost scrisă inițial în limba ebraică, cu excepția câtorva rare pasaje care aparțin lui Daniel, Ezra, și Ieremia care sunt în aramaică. Noul Testament este considerat a fi fost scris în greacă, deși
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
dinamică, Traducerea bazată pe înțeles, traducerea Idiomatică, și parafraze. O mare dezbatere se desfășoară în urma căreia sunt folosite cele mai precise abordări comunică mesajul limbiilor biblice ale textelor în limbiile specificate inițial. În ciuda acestor dispute, multi din cei care studiază Biblia dintr-o prismă intelectuală sau religioasă găsesc că selectarea uneia sau a mai multor abordări de traducere este utilă în interpretarea și punerea în practică a celor citite. De exemplu, o traducere extrem de beletristică este folositoare unor studii pe baza
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
când aramaica a devenit limba vorbită a evreilor. Atunci au fost create așa numitele Targum (traduceri) pentru a permite oamenilor de rând să înțeleagă Tora așa cum era citită în sinagogile antice. <br> Cea mai cunoscută mișcare de traducere a cărților Bibliei a apărut în secolul al III-lea. Majoritatea cărților de Tanah existau doar în originalul ebraic, multe fiind difuzate în Egipt, mai ales la Alexandria. La un moment dat se crede că o treime din populația orașului ajunseseră să fie
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
cât și ebraica. Aceștia au realizat traducerea cunoscută astăzi sub denumirea de Septuaginta. "Hexapla" lui Origene punea alături șase versiuni ale Vechiului Testament, inclusiv traducerile în greacă din secolul al II-lea ale lui Aquilas din Sinope și Symmachus Evionitul. Biblia creștină a fost compilată în AD 325 la Conciliul de la Niceea, iar Vulgata lui Ieronim, traducere în latină datează din perioada AD 382 - 420. Traducerile latine care au precedat pe cea a lui Ieronim sunt cunoscute sub numele colectiv de
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
pe urmă a cercetat, unde a putut, textele originale in greacă și ebraică, tinzând a ocoli Septuaginta. Noul Testament a fost tradus in limba gotică în secolul al 4 lea de către Ulfila. În veacul al 5 lea Sfântul Mesrob a tradus Biblia în limba armeană. De asemenea din aceeași perioadă provin traduceri în limbile siriacacopta, limba ge'ez din Etiopia și limba georgiană. Prima traducere completă în limba română a fost realizată între anii 1661-1668 de spătarul Nicolae Milescu, având ca sursă
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
ge'ez din Etiopia și limba georgiană. Prima traducere completă în limba română a fost realizată între anii 1661-1668 de spătarul Nicolae Milescu, având ca sursă "Septuaginta" apărută la Frankfurt în 1597. Sub patronajul lui Șerban Cantacuzino, în 1688, apare "Biblia de la București", atribuită fraților Radu și Șerban Greceanu, care fructifică însă traducerea lui Milescu, fiind prima publicare integrală în limba română a Sfintei Scripturi. În 1760-1761, Petru Pavel Aron, împreună cu colaboratorii săi blăjeni, realizează prima traducere a Vulgatei în limba
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
Vulgatei în limba română, rămasă în manuscris până în zilele noastre. O a doua traducere este tipărită în 1795, la Blaj, și aparține lui Samuil Micu, care apelează, parțial, la textul ediției din 1688, realizând totodată o nouă traducere după "Septuaginta". "Biblia de la Blaj" a fost reeditată în 1819, la Sankt Petersburg, apoi la Buzău, în 1854-1856, precum și de Mitropolitul Andrei Șaguna, între anii 1856-1858, la Sibiu. În 1914 apare "Biblia, adică Dumnnezeeasca Scriptură a Legii Vechi și a celei Nouă", ediție
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
reeditată în 1819, la Sankt Petersburg, apoi la Buzău, în 1854-1856, precum și de Mitropolitul Andrei Șaguna, între anii 1856-1858, la Sibiu. În 1914 apare "Biblia, adică Dumnnezeeasca Scriptură a Legii Vechi și a celei Nouă", ediție a Sfântului Sinod. Înaintea "Bibliei de la București" s-au realizat alte traduceri parțiale precum: "Tetraevanghelul slavo-român" (1551), "Tetraevanghelul" lui Coresi (1561), "Psaltirea" de la Brașov (1570), "Palia" de la Orăștie (1582), "Noul Testament" de la Alba Iulia (1648). Un traducător merituos a fost și Mitropolitul Dosoftei. În 1936 apare
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
Biblia, adică Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și a Noului Testament". Noua traducere, efectuată de Vasile Radu și Gala Galaction, urmează pentru Vechiul Testament textele originale ebraice. În prezent sunt folosite trei traduceri principale. Bisericile ortodoxe românești folosesc versiunea "Biblia Sinodală" (sau "Biblia Sfântului Sinod"), traducerea standard a Bisericii Ortodoxe Române, publicată cu binecuvântarea Patriarhului, în timp ce denominațiunile protestante folosesc în principal traducerea larg răspândită a diaconului ortodox Dumitru Cornilescu, publicată pentru prima oară în 1921. În 1989 a apărut "Biblia Cornilescu revizuită", o
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
Biblia Sinodală" (sau "Biblia Sfântului Sinod"), traducerea standard a Bisericii Ortodoxe Române, publicată cu binecuvântarea Patriarhului, în timp ce denominațiunile protestante folosesc în principal traducerea larg răspândită a diaconului ortodox Dumitru Cornilescu, publicată pentru prima oară în 1921. În 1989 a apărut "Biblia Cornilescu revizuită", o traducere care urmărește să fie cât mai apropiată de manuscrisele originale, într-o formă gramaticală corectată și adaptată evoluției limbii române moderne. În anul 2001, Mitropolitul Bartolomeu Anania publică o ediție jubiliară a Sfântului Sinod, într-o
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
și adaptată evoluției limbii române moderne. În anul 2001, Mitropolitul Bartolomeu Anania publică o ediție jubiliară a Sfântului Sinod, într-o nouă versiune „diortosită” după Septuaginta.<br> În 2013, în Biserica Romano-Catolică din România, a fost scoasă de sub tipar traducerea Bibliei, pornindu-se de la textele originale, în limba română. Traducători au fost doi preoți romano-catolici, Alois Budai și Eduard Petrașcu.
Listă de traducători ai Bibliei () [Corola-website/Science/302520_a_303849]
-
Prințul Morții" în greacă, dar asta se baza pe versurile melodiei: ""Eurynomos, prințul morții / A venit să te ia acasă"". Eurynomos e de fapt o creatură legendară din mitologia greacă, mai exact un demon. Este de asemenea menționat și în Biblia Satanistă de Anton Szandor LaVey, unde este tradus în mod greșit Euronymous; de aici confuzia. După cum el însuși afirma, Euronymous era un adept al satanismului tradițional, adică venerarea lui Satan ca divinitate, fiind împotriva satanismului modern care îl percepe pe
Øystein Aarseth () [Corola-website/Science/302543_a_303872]
-
afirmarea consubstanțialității Fiului cu Tatăl. Argumentele istorice pun accentul pe complementaritatea celor două formule, care ar exprima în esență o idee comună, dar în formule particulare. Romanocatolicismul recunoaște deschis lipsa expresiei Filioque atât din Simbolul credinței niceo-constantinopolitan cât și din Biblie, sub forma literală (textuală). Consideră însă că expresia este subînțeleasă în Biblie, chiar și în textul de la "Ioan" 15.26, întrucât la "Ioan" 10.30, Fiul lui Dumnezeu spune: "Eu și Tatăl una suntem". Această unitate înseamnă, conchide Romanocatolicismul, că
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
două formule, care ar exprima în esență o idee comună, dar în formule particulare. Romanocatolicismul recunoaște deschis lipsa expresiei Filioque atât din Simbolul credinței niceo-constantinopolitan cât și din Biblie, sub forma literală (textuală). Consideră însă că expresia este subînțeleasă în Biblie, chiar și în textul de la "Ioan" 15.26, întrucât la "Ioan" 10.30, Fiul lui Dumnezeu spune: "Eu și Tatăl una suntem". Această unitate înseamnă, conchide Romanocatolicismul, că și Fiul este obârșie a Duhului Sfânt (Duhul Sfânt purcede și din
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
Înainte de migrare, păsările își măresc masa. Unele păsări mici chiar își dublează masa. Păsările depozitează atâta grăsime, încât să fie îndeajuns pentru zboruri neîntrerupte de câteva zile. La păsările mici se ard câte 500 mg pe oră de zbor. În Biblie se întâlnesc unele articole, unde metaforele se exprimă prin intermediul migrațiunii păsărilor. De asemenea Herodot descria migrațiunea păsărilor de la stepele Sciției până la delta Nilului.
Migrarea păsărilor () [Corola-website/Science/302559_a_303888]